Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2010


Odată cu apropierea zăpezii, un zvon lansat de cei interesaţi să-şi vîndă anvelopele(producători sau furnizori) a ocupat minţile neocupate ale românilor. S-a auzit că Executivul ar da o lege care va obliga proprietarii să echipeze autovehiculele cu cauciucuri de iarnă. E adevărat, Guvernul intenţionează să dea o asemenea lege, dar în 2011, şi e va viza, în special, maşinile de transport persoane(autobuze, microbuze etc.) şi autovehiculele de mare tonaj. Cel puţin, aşa a spus ministrul Transporturilor, Anca Boagiu.

Legat de această preocupare a conducătorilor auto, un amic bine informat mi-a trimis un set de fotografii care arată anvelopa viitorului, inventată de Michelin. Imaginile surprind testele efectuate de acest producător în Carolina de Sud, SUA.

În ce mă priveşte, cred că acest gen de anvelopă nu va ajunge niciodată în România. Pe de o parte, nu cred că ea va rezista gropilor din carosabil şi canalelor cu care autorităţile „asfaltează” străzile!  Pe de altă parte, s-ar opune(Doamne, alte mitinguri pe străzile Bucureştiului?!) producătorii şi furnizorii de cauciucuri clasice, proprietarii şi muncitorii  nenumăratelor magherniţe intitulate pompos „Vulcanizare” şi, nu în ultimul rînd, vecinii. Păi, ce rost ar mai avea să pună cuie la o roată care nu are aer? 

Read Full Post »


Quod erat demonstrandum! A apărut şi prima manea în engleză. Bine, cu un baro accent ţigănesc. „Ai ăm lăonli” este dedicată „D-lui SILE şi pentru tot ce iubeşte «EL»”, aşa cum suntem informaţi încă de la început. Respectul pentru D-l SILE este atît de baro încît pînă şi „EL” este scris cu majuscule, precum numele Domnului în Sfînta Scriptură.

Este posibil ca ”Ai ăm lăonli” să arunce topurile internaţionale în aer, iar pe pretendenţii la Billboard Music Awards să îşi muşte mîinile de invidie şi emoţie. Mai rămîne să vedem la ce categorie va fi înscrisă maneaua! Celor care cred că e imposibil ca o asemenea „bucată” muzicală să ajungă în topurile internaţionale le spun că am argumente. Aurică, colegul meu de serviciu, a fost în Cipru, într-o staţiune exclusivistă, vizitată mai ales de englezi bogaţi. Dinspre o terasă situată pe malul mării, el a auzit răsunînd manele. Curios din fire, Aurică s-a dus să vadă despre ce e vorba. Terasa gemea de turişti englezi care beau ceva aşezaţi la mese şi priveau marea sub soarele generos, timp în care băteau tarapanaua în ritm de manea. Aţi crede că barul aparţine vreunui românaş pripăşit în cele străinătăţi sau, poate, personalul era de pe plaiul mioritic. Ei bine, nu! Terasa aparţine unui cipriot, iar barmaniţa era slavă. România a fost reprezentată doar de manelele care gîlgîiau din boxe. Englezii s-or fi întors de atunci acasă, cărînd cu ei nu numai trolere pline de desuuri şi suveniruri, ci şi creiere pline de muzica pe care ei o credeau cipriotă. Cred că am dat un exemplu grăitor(sau lălăitor, dacă vreţi!) de globalizare a manelelor.

Şi acum, la final, să mai ascultăm odată melodia dedicată lu’ D-l SILE. Ce versuri minunate! Hai! toată lumea mîinile suuuuuus! Cine e fan să sară acum cu mineeee! Mai cu talent, ce naiba! Acum scoateţi brichetele, scăpăraţi şi mişcaţi flacăra de la stînga la dreapta. Pînă sunteţi siguri că le-aţi dat foc!

PS: Doamne! ce m-am mai rîs, lăonli(sic!)

Read Full Post »


 

Scandalul creat de modificarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului a intrat în varianta „pe opţiuni”. Vrei bani mai mulţi de la stat, te întorci la muncă după un an. Vrei să-ţi creşti copilul personal pînă la doia ani, beneficiezi de o indemnizaţie mai mică. Am să redau mai jos, integral, declaraţia făcută, miercuri seara, de premier(cu pleonasmele de rigoare, „demne” de un profesor universitar). Dar, pînă atunci, să-mi exprim un punct de vedere care îmi va aduce şi înjurăturile cuvenite.

Cînd o femeie şi un bărbat decid să aibă un copil, îmi place să cred(şi firesc ar fi să fie aşa) că cei doi au în vedere aspecte sentimentale, adică „bagatele” precum iubirea, dorinţa, mîndria. Cînd copilul va avea puterea de a înţelege şi îşi va întreba părinţii: „De ce m-aţi adus pe lume?”, probabil că aceştia îi vor spune că au dorit să-şi materializeze iubirea printr-un „rod”, să formeze o familie împlinită, „cã am vrut sã am un copil de la tactu/măta” etc. Dar mamele guralive, aduse de PSD-PNL să-şi chinuiască odraslele pe la porţile Guvernului, televizate de oficinele antinaţionale şi mediatizate de anti-băsescieni, cu spumele laptelui la gură, ce vor răspunde la nevinovata întrebare de mai sus? „Copile, te-am adus pe lume pentru că Boc îmi dădea o indemnizaţie de creştere cuprinsă între 600-3.400 lei şi stăteam doi ani acasă. Dacă ar fi fost doar un an cu banii ăştia sau doi cu indemnizaţie cuprinsã între 600-1.200 de lei, nu te mai făceam/te făceam «marinar»!”

În cercul meu de cunoştinţe sunt femei care au lucrat pînă au născut şi s-au întors la serviciu imediat ce s-au refăcut după şocul fizico-psihic al maternităţii. Unele dintre ele, chiar dacă au rămas în concediul maternal, s-au dus la muncă şi patronul le plătea „la negru”, astfel încît luau mai mulţi bani decît înainte de naştere, adică indemnizaţia pentru creşterea copilului plus salariu. Consider că decizia luată de guvern este una corectă, atît faţă de părinţii care doresc să stea 2 ani lîngă bebeluş, cît şi pentru cei care pun mai mare accent pe nivelul venitului obţinut.

Înainte să dau cuvîntul premierului Emil Boc, aş vrea să subliniez faptul că, citind titlul, nu trebuie să se pună egal între behăiala scandalagiilor televizaţi şi incoerenţa miniştrilor. E doar un vechi proverb românesc!

Emil Boc:

„În raport cu decizia de luni a Guvernului, cu privire la indemnizaţia de creştere a copilului, astăzi, pe lângă cele decise luni, am adăugat şi opţiunea pe care o acordăm părinţilor de a avea un concediu pentru îngrijirea copilului cu o durată de doi ani, dar cu o indemnizaţie plafonată la 1.200 de lei. Pe lângă ce am decis luni, astăzi am adăugat o opţiune suplimentară.

În concluzie, părinţii care vor avea copii(„părinţii” au deja copii, corect ar fi fost „cuplurile”-n.a.), după 1 ianuarie 2011, vor putea alege una, dintre următoarele opţiuni(„opţiunea” este o „alegere”, corect era „variante”). Prima opţiune are următoarele componente: durata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, un an, cuantumul indemnizaţiei, cuprins între 600 şi 3.400 de lei, posibilitatea concediului fără plată până la 24 de luni, primă de 500 de lei pentru reîntoarcere la muncă dacă acest lucru se petrece în intervalul primelor 12 luni.

Al doilea pachet opţional pe care părintele îl are la dispoziţie este format din următoarele componente: durata indemnizaţiei pentru creştere a copilului, doi ani, iar valoarea indemnizaţiei va fi cuprinsă între 600 şi 1.200 de lei.

Subliniez faptul că părinţii pot alege doar un pachet opţional  şi nu pot cumula beneficii din ambele pachete puse la dispoziţie. Fiecare familie care urmează să aibă un copil, începând cu 2011, va alege de la început pe ce variantă merge(…).

 Cei care se află în plată merg cu concediul pînă la epuizarea celor doi ani de zile, aşa cum este în momentul de faţă.

Fac aceste precizări în contextul în care în 12 ţări din UE nu se acordă indemnizaţie pentru creşterea copilului, în niciun fel de formă, aşa cum o avem noi reglementată în România. Statul român face eforturi chiar în condiţii dificile, de criză, de austeritate, de reducere a deficitului bugetar, de a păstra în limitele pe care şi le poate permite aceste indemnizaţii, în formele pe care le-am menţionat.

Subliniez faptul că s-a avut în vedere 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele şase luni, în oricare dintre variante, inclusiv la cei care se află în momentul de faţă în plată, iar, de la 1 ianuarei, voar avea 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni.”

Acum, totul este şi mai clar, domnule profesor universitar cadru didactic Emil Boc!

Read Full Post »


Un scurtmetraj excepţional!

Read Full Post »

® Organigramă


Sau…

Şi…

Şi cîteva consideraţii despre salariu:

1. Salariul CEAPÃ: îl vezi, îl iei în mînă şi începi să plîngi. 
2.
Salariul NENOROCIT: nu te ajută cu nimic, te face să suferi, dar nu poţi trăi fără el. 
3.
Salariul DIETETIC: te face să mănînci din ce în ce mai puîin. 
4.
Salariul ATEU: te îndoieşti de existenţa lui. 
5.
Salariul MAGIC: faci cîteva mişcări şi dispare. 
6.
Salariul FURTUNĂ: ştii cînd apare dar nu şi cît ţine. 
7.
Salariul UMOR NEGRU: rîzi ca să nu plîngi. 
8.
Salariul PREZERVATIV: iţi taie pofta. 
9.
Salariul IMPOTENT: cînd ai nevoie mai multa te dezamăgeşte. 
10.
Salariul MENSTRUAŢIE: vine o dată pe lună şi ţine 4-5 zile. 
11.
Salariul EJACULARE PRECOCE: abia a intrat şi s-a terminat. 
12.
Salariul FANTOMĂ: nu-l vezi niciodată. 

Read Full Post »


Guvernul a analizat, în şedinţa de ieri, o notă a SGG care cerea un punct de vedere asupra proiectului legislativ iniţiat de parlamentarul PDL Silviu Prigoană, referitor la schimbarea titulaturii de „rom” în „ţigan”. Spre bucuria a milioane de români, Executivul a avizat favorabil iniţiativa soţului Adrianei Bahmuţeanu. În prealabil, şi Academia Română a dat undă verde acestui proiect legislativ. Nu doresc să mai dezvolt acum punctul meu de vedere asupra imposibilităţii genetice de adaptare la lumea civilizată a ţiganilor. Am făcut-o de nenumărate ori pe acest blog. O istorie adevărată a migraţiei etniei cu origini indiene puteţi citi aici. Nu sunt rasist, nu sunt naţionalist extremist, nu sunt şovin, ci doar un om disperat de modul în care ţiganii se comportă în ţară şi străinătate. Nu mai vreau ca aceşti neadaptaţi să fie înglobaţi naţiunii din care eu provin.

Prin revenirea la denumirea adevărată a acestei seminţii se face un act de dreptate şi românilor care muncesc şi trăiesc cinstit pe meleaguri străine, deseori confundaţi cu ţiganii, motiv pentru care au mari probleme. Cetăţenii europeni mai informaţi şi-au dat seama că „rom” şi „român” sunt noţiuni diferite, dar marea majoritate judecă românii după comportamentul necivilizat, suburban, anacronic, infracţional, gălăgios şi mizer al romilor. În toate statele lumii este folosită titulatura de „ţigan”(gitan, gitano, gypsy, zingaro, cigan, ţiganski, cikan etc.), numai la noi, mai cu moţ, etnicii vor să fie numiţi „romi”. Asociaţiile neguvernamentale ţigăneşti motivează această pretenţie absurdă prin faptul că în România termenul „ţigan” are conotaţie negativă. Păi, stimaţi cititori, cine a transformat numele în renume? Nu ei? Nu cumva comportamentul lor mizerabil? Este vina românilor că ţiganii civilizaţi şi integraţi social nu pot/vor să schimbe modul de a fi al co-etnicilor lor aşa încît termenul să capete conotaţii pozitive? 

În ce mă priveşte, doresc din toată inima ca proverbele româneşti născute din experienţa acumulată în sute de ani trăiţi alături de aceşti etnici să devină desuete. Astfel, „Ţiganul e ţigan şi în ziua de Paşte”, „Un ţigan bun e un ţigan mort”, „Ţiganul cînd s-a văzut împărat prima oară îi spînzură pe mă-sa şi pe ta-su”, pot fi înlocuite cu un proverb de genul „Cine nu are ţigani să-şi cumpere”.

Hai, că m-am făcut să rîd de glumele mele!

Read Full Post »


Oficialii aşează balizele ca să fie îndepărtate în prezenţa lui Boc.

Ziua Naţională găseşte poporul român mai neunit ca niciodată! Puterea şi Opoziţia sunt pe poziţii ireconciliabile. Partidele din Opoziţie nu cad la pace asupra unei strategii comune, iar liderii lor se şarjează în declaraţii. În PDL, principala formaţiune politică a arcului guvernamental, sunt disensiuni mari şi animozităţi ce mocnesc sub cenuşă. „Privaţii” s-au ridicat împotriva bugetarilor care vor salarii mari şi drepturi băneşti în vremuri de criză economică. Parcă fiecare român este singur împotriva tuturor! Îmi amintesc un banc ce ilustrează perfect această tară a noastră. Naziştii plănuiau să extermine prizonierii unui lagăr. Pe evrei, îi gazăm. Pe ruşi, îi punem la muncă pînă vor muri epuizaţi etc. Unul întreabă: „Dar la români ce le facem?” Comandantul lagărului răspunde: „Nimic! Ăştia se mănăncă între ei!” Trist dar adevărat.

Traian Băsescu moţăie prin Kazahstan, cu ocazia Zilei Naţionale a ţării sale. "Deşteaptă-te române!"

Ca de fiecare dată, în cei 20 de ani de cînd se sărbătoreşte pe 1 Decembrie Ziua Naţională a României, manifestările au fost „sabotate” de vreme. Ba a nins, ba a fost ceaţă, ba a fost ger de crăpau pietrele. Azi, în premieră, vîntul, frigul, ploaia, ninsoarea, gerul şi poleiul s-au unit întru’ disperarea participanţilor la diferitele evenimente organizate în cinstea Zilei Naţionale. Timpul alocat defilării pe sub Arcul de Triumf a fost redus la minimum pentru că oficialii, privitorii, jurnaliştii şi militarii erau paralizaţi de frig. Aviaţia, deşi s-a antrenat cîteva zile, nu a mai survolat zona tot din cauza timpului nefavorabil(şi nu este prima oară cînd se întîmplă asta). Pentru ce tot acest consum de carburanţi, de bani şi de energie umană? Cît trebuie să ne mai chinuim să sărbătorim(!) Ziua Naţională la o dată imbecil aleasă? Ţin minte şi acum defilările de 23 August, fosta sărbătoare comunistă. Părinţii erau obligaţi de sindicat(au refuzat să fie făcuţi membri de partid) să participe la defilare şi mă luau cu ei. Era cald şi lumea părea bine dispusă. După ce mărşăluiam pe sub privirile „conducătorului iubit” mergeam în Herăstrău. Ne plimbam cu barca sau vaporaşul, ne dădeam în tiribombe, iar la final, stăteam la umbra sălciilor de pe malul lacului, pe iarbă, mîncam mici şi îngheţată, beam suc şi bere. Ce amintiri de la 1 Decembrie vor avea copiii prezentului? Că le-au îngheţat nasul şi picioarele? Că Boc a fost huiduit de Ziua Marii Uniri? Că preşedintele României a lipsit din România de Ziua României ca să moţăie la un summit OSCE, în Kazahstan? Că Traian Băsescu s-a pus deasupra Constituţiei şi l-a desemnat pe premier(al patrulea om în stat, conform legii fundamentale) să primească onorul, deşi Mircea Geoană(al doilea om în stat) era cel îndreptăţit? Că Biroul de presă al Guvernului „a uitat” să treacă în programul primul-ministru că acesta participă la sărbătorirea Zilei Naţionale? 

Jurnaliştii şi SPP-işti aşteaptă înfriguraţi, la propriu, ca Boc să păşească pe asfaltul turnat astă noapte. Oficialii au presărat nisip aşa încît prim-pingelele Guvernului să nu alunece asemeni stăpînului lor în sondaje

Dar eu, cu ce amintiri rămîn după acest 1 Decembrie? Că am fost agasat, de la primele ore ale zilei şi pînă noaptea, de campania antinaţională a televiziunilor de ştiri? Că mă simţeam jenat că sunt conaţional cu fripturiştii şi pomanagii care se înghionteau prin parcuri pentru a apuca un polonic cu iahnie de fasole? Că am tremurat 30 de minute în afara oraşului, spulberat de vînt pe un pod poleit, aşteptînd ca Emil Boc să inaugureze 20 de km de asfalt, mare parte din el turnată pe ploaie ca să fie respectat termenul? Că nici nu s-a stins bine sunetul sirenelor coloanei oficiale a lui Boc şi, la mică distanţă de locul festivităţii, pe Centura Capitalei au avut loc mai multe tamponări şi blocaje rutiere cauzate de lipsa măsurilor antipolei? Că, la „Ştirea zilei”, preşedintele celui de-al treilea partid important al ţării, liberalul Crin Antonescu, a spus, subliniez, de Ziua Naţională, că preşedintele şi premierul României(oricine ar fi ei) sunt „nesimţiţi” şi „neamuri proaste”? El n-o fi din neam cu ei, adică român?!

Boc şi consilierii au oscilat între a tăia sau nu o panglică la Podul Chitila. Ca să nu mai fie luat în tărbacă de presă că inaugurează ceva neterminat, premierul a decis să mute, simbolic, una din balizele care blocau şoseaua, dînd astfel drumul traficului. Ca să care bidonul de plastic, premierul este ajutat în opinteala sa de secretarul de stat la Transporturi(fost ministru în Guvernul Tăriceanu) Gheorghe Dobre(PDL),

Am spus-o în mod repetat şi am s-o mai spun cît am să cred că e valabil: Maximum 25% dintre conaţionalii mei au statura morală, culturală, educaţională şi buna creştere compatibile unui stat civilizat. Am ajuns la concluzia că, din nefericire, ei nu vor putea schimba în veci apucăturile proaste ale poporului din care provin. De aceea, le spun lor ceea ce îmi spun şi mie. „-Plecaţi! În această ţară nu va fi bine atîta timp cît este locuită.”

Read Full Post »

« Newer Posts