® O decizie înţeleaptă

Guvernul a analizat, în şedinţa de ieri, o notă a SGG care cerea un punct de vedere asupra proiectului legislativ iniţiat de parlamentarul PDL Silviu Prigoană, referitor la schimbarea titulaturii de „rom” în „ţigan”. Spre bucuria a milioane de români, Executivul a avizat favorabil iniţiativa soţului Adrianei Bahmuţeanu. În prealabil, şi Academia Română a dat undă verde acestui proiect legislativ. Nu doresc să mai dezvolt acum punctul meu de vedere asupra imposibilităţii genetice de adaptare la lumea civilizată a ţiganilor. Am făcut-o de nenumărate ori pe acest blog. O istorie adevărată a migraţiei etniei cu origini indiene puteţi citi aici. Nu sunt rasist, nu sunt naţionalist extremist, nu sunt şovin, ci doar un om disperat de modul în care ţiganii se comportă în ţară şi străinătate. Nu mai vreau ca aceşti neadaptaţi să fie înglobaţi naţiunii din care eu provin.

Prin revenirea la denumirea adevărată a acestei seminţii se face un act de dreptate şi românilor care muncesc şi trăiesc cinstit pe meleaguri străine, deseori confundaţi cu ţiganii, motiv pentru care au mari probleme. Cetăţenii europeni mai informaţi şi-au dat seama că „rom” şi „român” sunt noţiuni diferite, dar marea majoritate judecă românii după comportamentul necivilizat, suburban, anacronic, infracţional, gălăgios şi mizer al romilor. În toate statele lumii este folosită titulatura de „ţigan”(gitan, gitano, gypsy, zingaro, cigan, ţiganski, cikan etc.), numai la noi, mai cu moţ, etnicii vor să fie numiţi „romi”. Asociaţiile neguvernamentale ţigăneşti motivează această pretenţie absurdă prin faptul că în România termenul „ţigan” are conotaţie negativă. Păi, stimaţi cititori, cine a transformat numele în renume? Nu ei? Nu cumva comportamentul lor mizerabil? Este vina românilor că ţiganii civilizaţi şi integraţi social nu pot/vor să schimbe modul de a fi al co-etnicilor lor aşa încît termenul să capete conotaţii pozitive? 

În ce mă priveşte, doresc din toată inima ca proverbele româneşti născute din experienţa acumulată în sute de ani trăiţi alături de aceşti etnici să devină desuete. Astfel, „Ţiganul e ţigan şi în ziua de Paşte”, „Un ţigan bun e un ţigan mort”, „Ţiganul cînd s-a văzut împărat prima oară îi spînzură pe mă-sa şi pe ta-su”, pot fi înlocuite cu un proverb de genul „Cine nu are ţigani să-şi cumpere”.

Hai, că m-am făcut să rîd de glumele mele!