® Rîdem…cu lacrimi

Am primit de la un prieten poezia de mai jos, o parodie scrisă în ritmul, iambul şi troheul „Iernii pe uliţă” a lui George Coşbuc. Umorul, ironia şi tristul adevăr, care izvorăsc din versuri, m-au determinat să „comit” această postare.

***

L’hiver sur la ulitza
                    de Laurentiu Ghiţă
 
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-i dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
 
Nu e cuşer, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
 
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni, ţipând,
Se împing şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
 
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau, pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
 
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
 
Opt cercei într-ânsa are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
Luate de la trecătoare,
Lîngă turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
 
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
 
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
 
Un reporter vine-n grabă
Să le ia un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
 
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.
 
Zice: -„Merde! mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
 
Şi degeaba ne-au dat banii
Că mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii,
Înapoi.
 
Nu e mare socoteală
Că acasă ne-au trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris”!