Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 19 octombrie 2010


Vântu: Salut, Emile!

Boc: Da, să trăiţi!

Vântu: Uite, bătrâne, eram aici, la Cocoşatu, băgam nişte mititei şi mi-am amintit de tine. Sper că nu te superi, golănaş mic.

Boc: Eu, să mă supăr? Doar mă ştii…

Vântu: Am şi eu nevoie de ceva pentru businessul meu. Mă serveşti?

Boc: Păi am refuzat eu vreodată pe cineva?

Vântu: Nu, Emile, decât te tachinam.

Boc:  Zi, şefu, ce doreşti?

Vântu: Ascultă, pervers mic. Prea mulţi bani se duc pe salariile bugetarilor şi pe pensii. Mai taie din salariile alea nesimţite, că nu dai de la tine, tot de la mine dai. Numai eu ştiu cât contribui la bugetul de stat. Aşa şchiop cum mă vezi, duc în spate o grămadă de bugetari.

Boc: Ştiu cât de greu e să duci pe cineva în spate, că doar ştii cum face Traian când se îmbată. Şi poliţia asta rutieră exagerează, n-ar trebui să-l lase să se urce beat în la mine în spinare.

Vântu: Hai să n-o mai lungim. Trebuie să le tăiem bugetarilor şi pensionarilor din venituri. Eşti de acord, da?

Boc: Complet de acord, că la ce salarii au, nu le mai ajungi nici cu prăjina la nas, derbedeii dracului.

Vântu: Bun aşa, eşti la înălţimea aşteptărilor mele.

Boc: Şi cât vrei să le tai?

Vântu: Păi na, mă gândeam la 10% pentru bugetari şi 5%pentru pensionari.

Boc: Nu, e prea puţin! Mai bine le luăm 25% bugetarilor şi 15% pensionarilor, derbedeii dracului.

Vântu: Îmi place cum gândeşti. Mare om, mare caracter.

Boc: Vezi, bă Sorine, şi tu voiai să-l faci preşedinte pe Geoană. Păi dacă ajungea Prostănacul la Cotroceni, îl punea premier pe grecul ăla, Klaus Onanis.

Vântu: Bună asta! Mă plec în faţa ta şi te pup, Emile.

________________________

PS: Stenograma este o pastilă de umor preluată de la băieţii care scriu pe  Times New Roman, site pe care puteţi găsi mai multe chestii haioase. Vizitaţii! În această lume tristă trebuie să nu uităm să mai şi rîdem.

Read Full Post »


Cristi Borcea este unul dintre acţionarii echipei de fotbal Dinamo Bucureşti şi directorul general al clubului. La fotbal, aşa cum se vede în filmuleţul de mai sus, reuşeşte să se facă doar de rîs.

Dar, iată cum se descrie cu guriţa lui din punct de vedere educaţional, într-un interviu dat ziarului Adevărul, băieţaşul nativ al comunei Pantelimon:

  • „Am făcut 13 clase şi mi-am dat BAC-ul mai târziu, pentru că am preferat să mă angajez gestionar la butelii. Era tentant, rămâneam cu câte 50.000 lei pe zi pe vremea comuniştilor.”
  • Sunt un om cu mentalitate de învingător. M-am pricopsit cu ea după multe coborâşuri, care m-au făcut să citesc enorm despre Napoleon. El este modelul meu, pentru că a dat mereu senzaţia că e de neînfrânt.”

Filmuleţul de mai jos este cea mai bună dovadă că Borcea a avut mai multă vacanţă decît şcoală, cu toate că în prezent a obţinut o diplomă de inginer-diplomat, de la Universitatea Bioterra.

Dacă viaţa nu i-a dat talent la fotbal şi drag de carte, i-a dat în schimb noroc la bani. Fostul gestionar de la butelii a înfiinţat după 1989 o firmă pentru alimentarea autoturismelor care funcţionează cu GPL, Crimbo Gas, una de servicii, Romprest, precum şi altele în diverse domenii de activitate. Astfel, Cristi Borcea a ajuns multimilionar în euro şi are bani suficienţi pentru această viaţă. După cum se ştie, banul te spală dar nu te şlefuieşte. Şi nici exemplu prea bun nu a avut de la cine lua. Tatăl său, Stere Borcea(internat recent în Sanatoriul pentru boli mintale de la Predeal-citeşte aici şi cruceşte-te!) şi-a făcut cărţi de vizită foarte lămuritoare(vezi foto).

Şi pentru că neamu’ prost e nepieritor, iniferent de mărimea teşcherelii, iată ultima ispravă a lui Borcea-fiul.

Acum două săptămîni, echipa naţională de fotbal a României a jucat, la Paris, cu cea a Franţei. Nelipsit de la meciurile Naţionalei, Cristi Borcea a vrut să fie prezent la partida ce se disputa pe Parc de Princes. În drum spre stadion, el şi-a cumpărat un parfum scump pe care l-a ascuns în geantă dar controlul de securitate efectuat la intrarea pe Parc de Princes, identic cu cel de la aeroport, l-a depistat. Cristi Borcea avea două variante: ori renunţa la sticla cu parfum abia cumpărată, ori renunţa la vizionarea meciului. Băiatul descurcăreţ a găsit o a treia cale, de mijloc, aşa încît să fie şi cu buzele unse, şi cu slănina-n pod. A luat flaconul şi a început să-şi dea puf-uri din cap şi pînă în picioare, inclusiv pe pantofi. Apoi, a intrat pe stadion(vezi imagini aici). Dacă între timp nu s-a spălat, cred că mai miroase a parfum şi azi.

Cînd am auzit acum cîteva zile de întîmplare, am rîs cu lacrimi. Chiar şi acum îmi stăpînesc greu hohotele. Cu toate acestea, încerc să intru în mintea fostului băieţaş sărac din marginea Bucureştiului, acum milionar în Top 300, pentru a-i înţelege mecanismul de gîndire. Dar, nu-l pot înţelege, este mai presus de perceperea mea! De aceea, întreb: Deşi multimilionar, cît de neam prost poţi fi ca să te îmbăiezi cu parfum în ochii lumii, din dorinţa de a nu fi dat o sută de euro degeaba?

Read Full Post »