Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 16 octombrie 2010


Am primit un album creat de maestrul fotograf Nicolae Ionescu, în anii ’30. Am rămas plăcut surprins de ochiul artistului, pînă acum necunoscut mie, dar şi de mesajele lucrărilor sale.  Cu cîtă mîndrie patriotică descrie autorul imaginile, ce sentiment de bucurie transcede atunci cînd vorbeşte de realizările şi definirile neamului căruia îi aparţine, ce senzaţională era România abia întregită cu teritoriile din nordul Bucovinei şi Cadrilaterului, ce miracol trăiau cetăţenii ţării cu cel mai mare ritm de dezvoltare din Europa acelor vremi! Vrăjit de lucrările maestrului, particule ale unui timp trecut puse în chivot de aur pentru o posteritate nevolnică, am căutat pe net şi alte informaţii despre creaţia sa. Am găsit şi puteţi vedea aici alte minunăţii încremenite în timp de Nicolae Ionescu.

Jur! Pe cînd savuram fotografiile şi comparam în gînd modul în care arată, azi, unele locuri prin care am fost trecător, alte imagini le asociam mental cu mirosuri ştiute(stîna, cositul, Dunărea), din televizorul care era deschis urla Victor Ponta: „Să scăpăm de Băsescu, Boc, Udrea, Blaga, Falcă, Flutur, nişte hoţi!”. Ion Iliescu ne preda democraţia şi împărţea ecranul cu învăţătoarea grevistă a foamei lăţită pe un pat de spital, plină de perfuzii. La Glina, ţiganii au blocat drumul şi se bat cu jandarmii. Et caetera. Nici dacă primeam o leucă în cap nu era mai dureros decît trezirea la realitate. Am lăcrimat, nu numai spiritual, ci şi fizic. Cu ochi apoşi, am murmurat singurătăţii camerei mele: „Doamne, cui ne-ai lăsat?”

Vezi ALBUM FOTOGRAFIC: ROMÂNIA – 1938

Read Full Post »

® Mulţimea mută


Motto: Dacă vrei să distrugi un popor, distruge-i speranţa!

Ceas de ceas, A3 şi Realitatea TV prezintă numai dezastru şi incită românii la grevă, răzmeriţă, dezordine socială, oficinele servind nu interesele cetăţenilor, ci pe cele ale unor patroni veroşi, plini de umori anti-băsesciene. Zi de zi, lideri de sindicate bugetare, cu feţe turbate de mînie contraplătită, cheamă poporul la revoltă împotriva Puterii. Minut de minut, comentatori vopsiţi imparţiali, mereu aceiaşi, se rotesc pe la amintitele televiziuni şi scarmănă creierii privitorilor cu intenţia de a le prinde în macrameul circumvoluţiunilor minciuni şi dezinformări. Mulţi cu averi pe care nu ar putea să le justifice, poliţiştii protestează şi aruncă caschetele cu însemnele statului(gest ce le-ar aduce măcar demiterea într-un stat civilizat). Profesorii, între cele 2-3 ore de predare la clasă şi meditaţiile date în particular, fac cîte un miting. Mai nou, cei mai şpăgari funcţionari ai statului, vameşii, comisarii Gărzii Financiare şi inspectorii fiscali, protestează şi ei, cică spontan, dar pe bază de tabel convocator.

Opoziţia, profitînd de criza prin care trece ţara şi nemulţumirea unor cetăţeni, boicotează activitatea parlamentară în loc să pună, urgent, umărul la reformarea statului. Ba mai mult, PSD asigură manifestanţilor logistica necesară. O învăţătoarea din Caracal(nu acolo s-a vărsat un car?!) face, aberant, greva foamei şi e supărată pentru că preşedintele nu i-a dat măcar un telefon.  O bezmetică agramată, aflată la distanţă de sute de kilometri de învăţătoare, a intrat şi ea în greva foamei doar „din solidaritate” cu cadrul didactic. E divorţată, nu are serviciu şi nici revendicări. Eu cred că vrea notorietate. Poate se şi mărită avînd în vedere că Realitatea şi A3 o  promovează la oră de maximă audienţă! Dacă vor mai intra cîteva persoane căutătoare de faimă în greva foamei, rămînînd în logica învăţătoarei din Caracal cu ambiţii de Jane d’Arc, preşedintele ar trebui să stea la taclale cu toate minţile odihnite care refuză hrana.

Acţiunile celor enumeraţi au ca scop incitarea populaţiei la o revoltă socială care să determine căderea Guvernului Boc şi(visul de platină al unora) a lui Traian Băsescu. Cu toate scremetele indivizilor care ghidonează unele mase de manevră, rezultatele sunt sub aşteptări. În stradă ies mereu aceeaşi ameţiţi căraţi de autocare închiriate de partidele din opoziţie, aceiaşi studenţi „roşii” aduşi de PSD-istul Nicu Bănicioiu, aceiaşi agitatori cu simbrie de la moguli, aceiaşi pensionari din MAI care au pierdut pensiile speciale.

Componentă productivă a societăţii româneşti nu se raliază acestei mişcări antistatale. Ea este o mulţime mută care munceşte, din greu, în mediul privat. Indivizii care o compun nu au prime de vacanţă, nu au sporuri, nu au stimulente, mulţi nu au nici bonuri de masă sau concediu de odihnă. Ei au fost primii cărora li s-a tăiat salariul, în zorii crizei economice, sau au rămas şomeri. Mulţi cîştigă doar 6-10 milioane din care plătesc salariile şi sporurile scandalagiilor enumeraţi mai sus. Mulţimea mută face ore şi zile suplimentare, neplătite, sperînd că prin eforturile ei se va depăşi criza. Muncitori, intelectuali şi patroni trăiesc cu grijile şi fricile lor, sperînd la binele zilei de mîine. Tăcerea acestora dovedeşte că măsurile luate de acest guvern, cu inconsecvenţele, incapacităţile, imperfecţiunile şi chiar incompetenţele lui, sunt dure dar necesare. Atîta timp cît mulţimea din sectorul privat tace, înseamnă că ea acceptă curăţirea pecinginii adunată de 20 de ani în sectorul bugetar. Incitările antinaţionale propagate de A3 şi RTV, tribune ale răului pe care s-au cocoţat ca să latre turbat aşa-zişii comentatori şi lideri de sindicat, nu au ecou. Perpelirile schizoide nu-şi vor atinge scopul, indiferent de mărimea peşcheşului primit de maimuţoi, atîta timp cît cei care duc pe umeri greul economiei acestei ţări vor rămîne o mulţime mută.

Read Full Post »