Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for septembrie 2010


Doamna şi generalii

Vă invit să facem o analiză de ansamblu, la un nivel macro, a ceea ce se întîmplă astăzi pe scena politico-socială.  

  • La trecuta spoială de remaniere guvernamentală, o parte dintre liderii PDL au cerut ca Emil Boc să-şi depună mandatul, printre ei fiind şi Elena Udrea. Chiar dacă puciul de catifea nu a reuşit, nemulţumirea a rămas(un exemplu  aici).
  • La cîteva zile după ce noii miniştri abia se instalaseră, liderul UNPR, Gabriel Oprea, a ieşit cu un discurs ameninţător la adresa grupării Boc din PDL, generalul fiind supărat că primenirea Executivului nu a adus măcar un post de ministru şi grupării de transfugi pe care o comandă(citeşte aici), mai ales că înaintase propuneri pentru Agricultură şi Muncă.
  • După remaniere, am discutat cu unul dintre miniştrii demişi. Ce mi-a spus el amical mă mai gîndesc dacă am să dezvălui, dar citez atît: „Vreau capul lui Boc!”.
  • Protestele sociale au început mai devreme decît sperau liderii PDL, astfel că, pe 22 septembrie, se pregăteşte un mare miting în faţa Guvernului. Profitorii nemulţumirii sociale sunt PSD şi PNL(care tocmai au avut o şedinţă pentru elaborarea unei strategii comune) şi liderii sindicali de teapa lui Marius Petcu, apropiatul lui Liviu Luca, partenerul lui Vîntu.
  • Prăbuşirea PDL în sondaje produce panică la nivelul liderilor locali ai acestui partid şi primarilor portocalii care vor să cîştige alegerile şi în 2012, aceştia producînd o presiune permanentă asupra liderilor centrali.
  • Mai am elemente de suport a ceea ce doresc să spun în continuare, dar toate la timpul lor.

În acest context, moţiunea de cenzură a PSD, care este posibil să fie introdusă în octombrie, are şanse mari să treacă, iar „murăturile” care compun acum Cabinetul Boc vor fi scoase din borcanul cu miere al puterii. Cealaltă variantă pe care o iau în calcul, ar fi cea în care Emil Boc vrea să se dea dus(surse îmi spun că s-ar fi lipit de scaun), iar partidele din arcul guvernametal să renegocieze funcţiile, astfel încît PDL, UDMR, UNPR şi grupul minorităţilor naţionale să-şi consolideze majoritatea şi încrederea unul în celălalt. Un nou guvern, un nou premier(acceptat sau propus de Traian Băsescu) ar putea astfel să treacă prin Parlament şi va crea un orizont de aşteptare populaţiei nemulţumite. Toată lumea ştie, inclusiv preşedintele, că Emil Boc nu mai are niciun fel de credibilitate, nu beneficiază de încredere, este o ţintă permanentă a presei şi nemulţumirilor societăţii pe subiecte concrete puse la dispoziţie de proasta guvernare. În prezent, există gruparea dură din PDL(Videanu, Blaga, Flutur, Oltean, Berceanu etc.) care îl ţine captiv pe premier, şi grupul nemulţumiţilor, al cărui vîrf de lance este Elena Udrea, personaj tot mai activ în ultima perioadă şi cu o puternică susţinere în PDL şi nu numai.

 

Un eveniment mai puţin luat în seamă de mass media a fost lansarea unui proiect ANL care prevede construirea a 1.500 de locuinţe pe un teren pus la dispoziţie de Primăria Sectorului 2. Jumătate dintre apartamente sunt destinate personalului din sectorul de apărare şi siguranţă publică, jumătate vor fi repartizate de primăria în cauză. Asta ne dovedeşte că doamna blondă este prietenă la centură cu plutonul de generali influenţi, precum şi cu tot ce duc ei în raniţe. Pe deasupra, Elena Udrea îşi face lobby permanent, intern şi extern, ştie să se facă plăcută, să comunice, să asculte şi să îşi apropie jurnaliştii, este charismatică şi dispune de fonduri însemnate pe care le direcţionează către susţinătorii şi membrii PDL din teritoriu, în schimbul susţinerii.

Una dintre multele întrevederi şi activităţi, cu scop intern sau extern, pe care le-a avut Elena Udrea, la început de toamnă. Aici, întrevedere cu ambasadorul SUA

Risc şi voi spune că presimt o înmuiere a atacurilor Antenei 3 asupra unor persoane din PDL, nu şi asupra lui Boc, care va fi din ce în ce mai atacat. Aseara, am văzut prima emisiune a Gabrielei Vrînceanu-Firea, acum Pandele, după ce s-a căsătorit cu unul dintre generalii UNPR, în speţă primarul din Voluntari. Proaspăta doamnă Pandele, mi s-a părut mai puţin acidă decît de obicei şi chiar prietenoasă cu Mircea Toader, un influent lider PDL, foarte apropiat lui Traian Băsescu, unul dintre cei care a susţinut depunerea mandatului lui Boc(la votul final s-a abţinut). Poate că Dan Voiculescu, după episodul Vîntu şi anumite informaţii apărute în presă şi pe bloguri conformă cărora va urma el, va gestiona altfel relaţia cu gruparea Udrea din PDL(poate chiar cu Traian Băsescu). Un fin observator al ştirilor A3, poate a observat că, de ieri, au apărut informaţii pozitive, una dintre acestea avîndu-l în prim plan pe Gabriel Oprea şi promisiunea acestuia că recalcularea va aduce bani în plus pensiilor militare mai mici de 3.000 de lei. În plus, tevatura creată în jurul cazului Vîntu a fost prezentată aproape obiectiv, la A3 fiind analizată obiectiv decizia de reţinere a acuzatului, luată de instanţa de apel. De asemenea, au fost redate declaraţii care îl încriminau pe SOV, inclusiv una mai veche a Mariei Vlas.

În oricare dintre ipotezele amintite mai sus, Boc pleacă singur, respectiv va fi dat jos, sfîrşitul toamnei se anunţă fierbinte. O să vedem dacă analiza pe care am făcut-o aici este corectă sau nu. S-ar putea să mă înşel şi de mîine va înceape să curgă lapte şi miere peste România, iar nemulţumirea populaţiei să va risipi ca fumul grătarului pe care se perpeleşte pastrama. Sau, Emil Boc să se dea de trei ori peste cap-de fapt, doar de două ori pentru că s-a dat o dată la Gheorghe în emisiune- şi să devină un om cu viziune, de dialog, comunicativ, care ştie să creeze relaţii şi punţi interumane, care va dovedi că ştie să şi pună ceva în loc, nu numai să cosească.

Sincer, mai repede cred că este posibil să curgă lapte şi miere, decît să priceapă Boc ceva. De aceea, sunt aproape sigur că actualul premier va petrece Crăciunul alături de familie, la Răchiţele, şi va ciocni un pahar de palică. Cu capul! 

……………………………………………….

PS: Dacă doriţi să revedeţi…

...cu ambasadorul SUA

...cu prefectul districtului Milano

Read Full Post »


  • Mă enervează că poliţiştii care au descins la una dintre proprietăţile lui  Vîntu au venit cu puşti şi gloanţe de cauciuc. Păi, măi, nene! Cînd te duci la om acasă, în vizită, iei şi tu nişte buchete de flori şi bomboane de ciocolată. Iar dacă are cîini, nu te zgîrceşti la un pol şi le cumperi o pungă de „Friskies Antitartru Dental Fresh”, că e new formula şi are reclamă. Vîntu e o fată mare îmbătrînită pe lîngă Maica Tereza, nu unul dintre cei mai mari specualanţi ai pieţei financiare, un afacerist veros şi degrabă nevărsătoriu de contribuţii la buget, un pro-rus care se amestecă în treburile politice ale Republicii Moldova, ce naiba?! Am auzit eu nişte inşi(aceiaşi) la Realitatea TV şi Antena 3.
  • Mă enervează că braţul înarmat al legii nu are şi creier. La prima mişcare poc! poc! poc a şi slobozit puşcociul, rănind unul dintre dulăii de pază şi un termopan. Nu mă contrazic cu ceea ce am spus mai sus, dar vorba înţeleptului: „una-i una, alta-i alta”! Poliţiştii ne dovedesc încă odată(dacă mai era cazul) că ar trebui să le fie imprimate  uniformele cu dictonul: „Multă minte nu se cere, să fii prost, să ai putere!”.  
  • Mă enervează că tot mai mulţi indivizi „aplică” la Vîntu. Acesta, în arestul de la Cercetări Penale, stă toată ziua la televizor şi priveşte prestaţiile indivizilor trecuţi, prezenţi şi potenţiali, aflaţi sau dorind să se afle pe statele sale de plată. Aplicanţii, ca la un interviu de angajare, se întrec în a-l apăra, lăuda, spăla, înălbi, zeifica pe propietarul tele-comenzii, acum telespectator într-o special room, la Rahova. Toţi aceşti apărători ai drepturilor Omului, doresc „dreptul”, doresc să fie reconfirmaţi, doresc să primească o majorare sau doresc să intre pe ştat. De exemplu, Paula Iacob. Ea e un avocat de succes şi bănuiesc că are suficiente dosare de citit astfel încît trebuie să mai stea pe acasă. Or, cu dumneaei beau cafeaua în zori, iau prînzul şi mă leagăn cînd adorm, despărţiţi doar de ecranul televizorului. Nu vreau să cred că un avocat, la o vîrstă respectabilă, stă atîta vreme prin studiourile pentru că este un bun samaritean!
  • Mă enervează că liderii de sindicat, tonomatele şi politicienii incită populaţia la rebeliune. Probabil, mulţi se tem că băieţii cu cagule(la care am făcut referire mai sus) au găsit în casa de piatră a lui Vîntu condicuţa în care acesta a scris cît, ce, cum şi pentru ce i-a şpăguit. Într-o perioadă în care nemulţumirea socială este îndreptăţită, aceşti oameni fără onoare sunt în stare să arunce ţara în haos numai pentru a acoperi matrapazlîcuri odioase şi antinaţionale.
  • Mă enervează că Dan Diaconescu Direct stă mai mult pe la Realitatea TV decît în hangarul OTV din B-dul Apărătorii Patriei. „-Măi, nea Dane, directule, viitorule preşedinte al României, pe noi, poporul OTV-ist, cui ne laşi? Elodia încă nu s-a găsit, Mădălina s-a filmat înainte de suicid, ex-ministra PNL Mariana Cîmpeanu i-a luat unui biet vecin, septuagenar, closetul de-şi face omu’ nevoile în pungă, iar tu umbli brambura şi gîdili concurenţa ca să-i crească audienţa! Profiţi că unul dintre acţionarii din umbră ai OTV, Vîntu, e la SPA Rahova?”
  •  Mă enervează Emil Boc care este paralel într-o lume perpendiculară. El a declarat, după şpriţul de la Drobeta-Turnu Severin, că, în 2012, românii vor vota cu PDL. Dacă ar fi aşa, chiar va veni sfîrşitul Lumii! Cîte etnobotanice trebuie să bagi în fizic ca să aiurezi asemenea premierului? Şi dacă se va duce Boc, personal, din poartă-n poartă, să dea, nu găleţi de plastic şi gumari portocalii, ci 1.000 euro de asista social, PDL tot nu va mai atinge 25% din opţiunile electoratului. Emil Boc continuă să trăiască într-un ghioc de cristal şi crede că el coseşte mărgăritare şi le dă porcilor. Domnul Boc, la cei 44 de anişori abia împliniţi, ar trebui să ştie că după ce ai luat-o pe una cu japca, degeaba îi dai flori şi îi spui c-o iubeşti, după… Ea va avea scîrbă de violator şi va rămîne cu sechele mult timp.
  • Mă enervează că liderii şi parlamentarii PDL continuă să ducă război cu românii. Nu mă refer la creşterile de taxe, impozite, dări, fumărit şi scăderi de salarii, ci la impertinenţă. Cetăţenilor trebuie să le explici cu calm, răbdare, compasiune şi în graiul lor de ce le-ai scumpita „parizelul” şi „citirica”, nu să te răţoieşti la ei sau să faci pe deşteptul. Lumea poate ar fi dispusă să accepte traversarea unei perioade de sacrificiu, dar trebuie să-i arăţi măcar licuriciul de la capătul tunelului Timpului. Ori, liderii PDL se ceartă cu poporul, acuză şi urăsc, la grămadă, presa aservită sau pe cea corectă, cred că ei le ştiu pe toate, îi privesc cu un dispreţ princiar pe toţi cei care le spun unde greşesc, nu comunică şi se cred trimişii Domnului pe Pământ, printre muritori. Această atitudine duce la pierzanie şi bulgării de zpadă, ouăle şi huiduielile de mamă vor fi din ce în ce mai dese. Încă ceva! Cu Boc în prim-plan, şi dacă ar ploua cu cocoşei(de aur) părerea mulţimii nu se va schimba. Singura salvare a PDL ar fi inventarea unui lider credibil, charismatic, comunicativ, de lume, curat la minte şi avere. Uitîndu-mă de aici, de la mine din iatac, nu prea văd aşa ceva în PDL. Deci…adio! 
  •  Mă enervează ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, pupila lui Gheorghe Falcă, primarul Aradului. Cică, vrea să lanseze programul „să ne jucăm cu păpuşi handicapate” pentru a răsplăti cu cîteva milioane de euro pe părintele său spiritual, om cu interese la întreprinderea de păpuşi „Arădeanca”. Deocamdată, este doar un zvon. Dar este şi o certitudine: Daniel Funeriu va deschide anul şcolar la Arad. Să vedem handicapaţii(la păpuşi mă refer!).
  • Mă enervează că Silviu Prigoană nu are doar un picior de lemn, ci şi mai mulţi neuroni. După mintea lui, opiniile exprimate liber pe net sunt nişte gunoaie, deci trebuie duse la groapa democraţiei. Demersul şchiop al acestui parlamentar PDL atinge libertatea opiniei cetăţeneşti şi îngrădeşte drepturile omului. Pînă acum, nu am vrut să îl dau în primire, dar pentru că m-a supărat, o fac! Eram la Parlament, la o cafea, şi stăteam la aceeaşi masă cu el. Criza economică încă nu lovise în stomac şi amărîţii cu salarii de mizerie încă şi le luau întregi. Prigoană spunea că intenţionează să facă un proiect de lege prin care îndemnizaţiile parlamentarilor să fie majorate la vreo 3-4.000 de euro. Argumentul lui era acela că aleşii ungurilor au îndemnizaţii de vreo 7.000 de euro pe lună, alţii din alte state UE, în jur de 10.000, iar el doar 1.500. De la un milionar-gunoier nu te-ai aştepta să se aolească de bani ca măturăreasa de la Manutanţă. Primul salubrizator al ţării trebuia să ştie că atît îi poate oferi o ţară care îşi plăteşte profesorii şi medicii cu 150 de euro pe lună. Sper ca Silviu Prigoană să se răzgîndească, aşa cum a făcut-o plecînd şi venind din PDL. El este recunoscut pentru instabilitatea credinţelor sale, mai ales din perioada în care dimineaţa ştiai că e căsătorit sau, după caz, divorţat de Bahmuţeanca, iar seara nu mai erai sigur.    
  • Mă enervează că se deschid şcolile. P 13. Nu cifra fatidică este cauza, ci faptul că reîncepe nebunia în traficul bucureştean. În plus, s-a dus şi vara! Iar asta mă’nervează rău de tot! 

Read Full Post »


Recital Stavropoleos, lansare "Manuscrise bizantine", Cărtureşti

Vineri seara, am răspuns unei invitaţii a Institutului Cultural Român(ICR). Alături de alţi cîţiva nebuni, am ajuns la Librăria Cărtureşti, din Muzeul Ţăranului Român, pe cînd se îngînau ziua cu noaptea. Acolo avea loc lansarea albumului „Manuscrise bizantine, colecţii bucureştene”. Sincer să fiu, nu titlul m-a atras(deşi trebuia), ci minirecitalul de muzică bizantină care a acompaniat lansarea albumului. Îmi place foarte mult acest gen muzical, precum şi muzica românească veche, iar dintre formaţiile preferate amintesc pe „Anton Pann” şi „Trei Parale”. Pe drum, în maşină, am ascultat la Realitatea FM elucubraţiile şi accesele paranoice ale lui Vadim Tudor. Neuroparlamentarul jignea nepermis şi suburban pe preşedintele ţării mele(nu contează cum se numeşte) şi apăra un afacerist veros şi controversat care a lăsat sute de mii de oameni săraci. Individul, bun de subiect de studiu în orice seminar pe teme psihiatrice, mi-a produs o stare de inconfort, m-a umplut de nervi şi mi-a descătuşat producţia de înjurături şi scuipaţi virtuali.

Ajuns la Cărtureşti, sufletul mi s-a vindecat ca prin farmec la auzul vocilor Grupului Stavropoleos care a interpretat muzică bizantină religioasă şi laică. Priveam nebunii frumoşi, îmbrăcaţi modest, cu feţe senine, cu aromă intelectuală, care mîngîiau cărţile din rafturi, şi îi comparam cu nebunii schimonosiţi de furie, eleganţi şi puţind a bani, care ne schinguiesc inteligenţa în apariţiile televizate. Otravă şi nectar!

Las muzica să vorbească pentru că, dacă mai vorbesc eu, cine ştie ce mai spun?! Oricum, cuvinte care nu se află în albumul cu manuscrise religioase bizantine.    

  • Stavropoleos
  • Trei parale
  • Ansamblul „Anton Pann”
  • Ansamblul „Anton Pann”-cu adevărat superb!

Read Full Post »


Motto:

„Midas a fost, conform mitologiei antice grecești, regele Pessinusului, o cetate din Frigia. Legenda spune cã el transforma orice atingea în aur.”

Societatea românească este împărţită în trei părţi. O parte, mai puţin agresivă, neorganizată şi cu acces modest în mass media, este adepta lui Traian Băsescu. Altă parte, foarte agresivă şi din plin sponsorizată, înjură şi ponegreşte neîncetat preşedintele şi pe adepţii acestuia. Ultima parte, aproape tăcută, priveşte indiferent scena politică şi comentariile din spaţiul public. În opiniile lor, pe diverse teme(nu neapărat politice), dacă se referă la un individ al mulţimii indiferente, anti-băsescienii au cuvinte de laudă, apreciază activitatea respectivului. Dar, în cazul în care nefericitul individ „îndrăzneşte” cumva să îşi spună un punct de vedere nevinovat, neimplicat, de simplu cetăţean, în care apreciază o decizie a preşedintelui, este pierdut! Toată liota de mahalagii şi lătrăi anti-băsesciană sare pe el, începe să îi critice opera, afacerile, infirmităţile fizice, coafura, dantura, nevasta, copiii, neamurile pînă la gradul IV, amanta, animalele de companie, orice.

Procesul este valabil şi invers. Dacă un băsescian se leapădă de preşedinte, înjurăturile adresate lui îşi pierd uşor din intensitate, ponegrirea acestuia se topeşte în ecou urmată de o perioadă în care este ironizat că a fost „păcălit” de Traian Băsescu şi se sfîrşeşte prin a fi lăudat şi asimilat de gaşca anti-băsesciană. Comportamentul acestor descreieraţi m-a dus cu gîndul la Midas. Orice atingea regele frigian se transforma în aur. În mintea criticilor maladivi ai lui Traian Băsescu, orice are atingere cu acesta începe să pută, deodată devine hidos, este de nesuportat şi demn de hulă. De ce cred aceşti imbecili că, citez, a-l „pupa în cur” pe preşedinte, am închis citatul, este mai degradant decît aceeaşi operaţiune practicată de ei la dosul mogulului?! Licheaua tot lichea este indiferent cui aparţine poponeaţa pe care îşi pune amprenta buzelor.

Uneori mă întreb dacă isteria anti-băsescienilor este generată doar de sumele intrate în conturile lor sau are explicaţii în manualele de Psihiatrie. Pînă acum nu am aflat răspunsul, dar tind să cred că sunt valabile ambele ipoteze. Cînd văd clăbucii de la gura unor indivizi precum Mircea Badea, Bogdan Chireac, Mugur Ciuvică, Valentin Stan, Victor Ciutacu, Radu Tudor, Dana Grecu, Vadim Tudor, Cornel Nistorescu, Cozmin Guşă, Gabriela Vrînceanu-Firea-Pandele, Mihai Gîdea şi alţii de teapa lor, mereu mă gîndesc la asta. Am spus-o şi o repet! Traian Băsescu este criticabil din multe, chiar foarte multe puncte de vedere, dar nu este singurul! De aceea, nu faptul că preşedintele este criticat mă deranjează, ci modul în care se face.

Ceea ce am văzut, ieri, cu ocazia arestării lui Sorin Ovidiu Vîntu, m-a îngrozit! Pe ecranele Antena 3 şi Realitatea TV a fost o paradă a „vedetelor” anti-băsesciene, pînă tîrziu în noapte. Feroci, jignitori, aiuritori, mincinoşi, crizaţi şi fără pastilele luate conform sfatului medicului, anti-băsescienii sau autodepăşit. Toţi agitau stindardul pro-Vîntu, chiar dacă pănă mai ieri beşteleau mogulul care a lăsat fără strînsura de-o viaţă peste 300.000 de pensionari şi nevoiaşi. Ca prin farmec, omul-rău a devenit preşedintele care, în opinia lor, i-a pus cătuşe fostului „infractor”. Citiţi ce spuneau cu ceva timp în urmă cei enumeraţi mai sus despre SOV, cum mai plîngeau ei soarta pensionarilor păgubuţi la FNI şi FNA, cum acuzau ei Justiţia că e slabă şi nu-şi face treaba. Azi, pentru a-l ataca pe Traian Băsescu, lătrăii îl transformă pe Vîntu într-un înger neprihănit care pătimeşte nevinovat, arestat fără dovezi, pe nedrept, pe baza unor probe pe care Parchetul nu le pune lor la dispoziţie. Jigodiilor cum de nu le-o fi silă să se privească în oglindă? Asemeni prostituatelor, poţi înghiţi lichidul seminal al oricărui nespălat doar pentru un pumn de arginţi? Pe Voiculescu, Patriciu, Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu îi înţeleg. Sunt oameni cu averi uriaşe, îl urăsc curat pe preşedinte, sunt duşmani declaraţi şi cîţiva au la rîndul lor probleme cu Justiţia, deci e ca şi cum s-ar apăra pe ei la o adică. Pe ceilalţi, nu!

Societatea civilă şi mass media trebuie să stea în permanenţă cu tunurile pe Putere, ca în orice democraţie, dar critica trebuie să fie una constructivă, nu maladivă. Îl ştiu pe preşedinte şi pot afirma că nu se supără atunci cînd îi spui că greşeşte şi ai argumente plauzibile. Chiar dacă nu acceptă pe loc opinia ta şi poate te înjură, fiind coleric, ulterior decelează şi îţi dă dreptate. Dacă ai! Dar, la fel cum trebuie monitorizată Puterea, trebuie monitorizată şi Opoziţia(o putere potenţială, viitoare). Un cititor al acestui blog, Skorpyon, mi-a trimis un citat al liderului PSD, Victor Ponta, spus de acesta la o întîlnire cu tinerii socialişti, transmisă în direct la TV(Antena 3, parcă), referitor la revoluţia populară pe care vrea s-o declanşeze halucinojenantul Radu Mazăre.

 “Îmi place apelul la revoluţie, dar îmi cunosc ţara şi poporul destul de bine ca să ştiu că toţi vor spune “mergeţi la revoluţie, daţi-l jos pe Băsescu şi după aia venim şi noi. (…) Aşa încât eu mă bazez pe dumneavoastră în această bătălie şi mă bazez că, după ce o să-l OMORÎM pe Băsescu, o să vină toată lumea alături de noi”.

 Citiţi aici mai pe larg şi cruciţi-vă! Parchetul ar trebui să se autosesize pentru că este incitare la revoltă împotriva statului de drept iar eu, ca simplu cetăţean, mă simt ameninţat. Individul care cheamă la anarhie este liderul celui mai mare partid de opoziţie care, conform sondajelor, ar cîştiga alegerile parlamentare cu 40% din opţiunile electoratului. Dar, trecînd peste asta, mă întreb cum ar fi reacţionat „Frăţia jigodiilor” dacă Traian Băsescu ar fi declarat aşa ceva sau mai puţin decît atît?!

Read Full Post »


Bomba cu ceas

Motto:

„A fost un cadou lăsat de fostul ministru, s-a gîndit să lase o bombă în urma lui„, a spus Traian Băsescu, miercuri seara, la TVR 1.

***

Joi, 2 septembrie a.c., Emil Boc a avut o dimineaţă agitată. La 8:00, s-a văzut cu Traian Băsescu la reşedinţa acestuia din Cartierul Primăverii. La 9:30, s-a întîlnit, la Guvern, cu Gheorghe Flutur, Gheorghe Falcă, Gheorghe Ialomiţianu şi cu(nu tot cu un „Gheorghe”) Claudia Boghevici(vezi aici cu cine e). Pe la 11:00, enumeraţii s-au îmbarcat în maşini şi au plecat, în trombă, într-o direcţie necunoscută. Cred că atunci s-a făcut lista primilor 3 remaniaţi şi premierul s-a dus la Cotroceni-vodă să-i pună pecetea.

Pe la ora 13:00, Sebastian Vlădescu a fost chemat, urgent, la Palatul Victoria, unde Emil Boc încă mai gîfîia după cursele făcute în acea dimineaţă. Încercînd cu greu să-şi ascundă satisfacţia, premierul i-a spus lui Vlădescu „Pa şi pu, la revedere!”. Fostul ministru al Finanţelor a părăsit Palatul Victoria după 10 minute, vizibil afectat. Exceptînd efuzia de bucurie, Boc a repetat ritualul cu Mihail Şeitan şi Mihail Dumitru, chemaţi la ordin de primul-ministru, tot urgent, la distanţă de vreo 30 de minute unul de celălalt. Ex-miniştrii Agriculturii şi Finanţelor au avut bărbăţia să spună jurnaliştilor, care-i sunau insistent, că au fost remaniaţi. Comparativ cu ei, moş Tăgîrţă de la Muncă s-a ascuns după fustele consilierei sale, pînă pe la 17:00, cînd ne avînd ce face a trebuit să părăsească ministerul ca să se ducă acasă. Definitiv!

Nici nu a plecat bine Sebastian Vlădescu că, la 14:34, s-a primit un telefon şi un link de la o persoană din Guvern. Vocea spunea că la acea adresă web se află un document interesant. Era vorba de ordonanţa de urgenţă care, printre multe altele, prevedea şi dublarea contribuţiilor la DDA, iar siteul era cel al Secretariatului General al Guvernului, loc în care sunt postate actele normative ale Executivului aflate în dezbatere publică. Să nu credeţi că documentele „delicate” sunt puse la vedere! De obicei, ele sunt „pitite” pe cine ştie unde, cu titluri ciudate şi trebuie să ai timp şi nervi tari ca să le găseşti. În acest caz, a fost clar o „servită”. Iată de ce:

  • sunt prea hîrşit în rele ca să mai cred în coincidenţe; Vlădescu pleacă din Palatul Victoria cu urme de praf pe turul pantalonilor de la bombeul pantofului drept al lui Emil Boc şi, din pură „coincidenţă”, peste o oră, se dă telefonul respectiv.
  • Secretariatul General al Guvernului(SGG) este condus de Daniela Nicoleta Andreescu de care spuneam aici al cui om este. Respectiva e foarte precaută, vrea să rămînă discretă, execută comenzile întocmai şi imediat, respectă indicaţiile primite, se pricepe la urzeli şi planuri diabolice. În combinaţie, Elena Udrea şi Daniela Nicoleta Andreescu formează explozibilul perfect: dinamita şi focoasa. Să detaliez pentru neofiţi. Din descrierea caracterului şefei SGG, trebuie înţeles faptul că ea se conformează regulilor(impuse de Boc). Cînd nu o face, înseamnă că a primit comandă din afara sistemului în care lucrează, de la persoana care a introdus-o în acel sistem(Udrea). 
    • Ceea ce am spus pînă în prezent, sunt certitudini. Acum, însă, urmează ceea ce cred că s-a întîmplat. Aşa cum scriam aici, Vlădescu şi Udrea sunt în relaţii excelente. Fac apel la imaginaţia voastră pentru a vizualiza mental următoarea scenă: Seby o sună pe Nuţi şi i se plînge: „Nuţi, dragă, uite ce mi-a făcut ţărănoiul ăsta pitic, m-a pus pe liber”. Udrea, cu suflet mare şi miloasă, nu putea sta nesimţitoare la lacrimile unui amic. „Fă-l, dragă, şi tu! Ai atîtea dovezi că e varză la economie şi finanţe, că a luat decizii imbecile, că ar trebui să se ducă şi să ne lase”. Vlădescu, tip subţire, refuză. „Nuţi, nu vreau să fac scandal public, nu-mi stă în carcater. Dar, am eu grijă de el, i-o coc la foc domol”. Nuţi, iute la ţîfnă, a sărit ca arsă. „Dă-mi un document, ceva nasol, că-l fac eu pe micuţ”. I pac, la războiu’! Seby scoate de la naftalină una din formele de lucru, subliniez şi ştiu ce spun, de lucru, ale ordonanţei de modificare a Codului Fiscal, şi i-o expediază Elenei Udrea. Prin filieră, documentul ajunge la Andreeasca, aceasta, încălcînd regulile lui Emil Boc(nimic nu se postează, publică, declară pînă nu se ia decizia în Guvern sau nu are acceptul premierului) i-l dă omului său de încredere ca să-l dosească pe site-ul SGG şi trimite link-ul unui jurnalist în care are încredere. Restul, ştiţi!

Dacă încă nu v-am pierdut pe drum, puteţi înţelege şi mai bine contextul în care, în aceeaşi seară, Elena Udrea a votat pentru depunerea mandatului de premier al lui Boc.

***************************************

Boc minte mai des de cum respiră

Aşa cum orice om încă nebăgat în balamuc de actualul Executiv îşi dă seama, Emil Boc ştia de acest document. Şeful grupului de lucru care l-a elaborat este Dan Lazăr(un om onorabil), consilier de stat şi clujean de încredere al premierului. Profesor universitar la Babeş-Bolyai, Lazăr este un bun profesionist şi un om de cuvînt. Ideea de la care a plecat, în urmă cu trei luni, a fost aceea că trebuie unificată baza de date a contribuabililor, astfel încît plătitorii de taxe şi impozite să o poată face la un singur ghişeu, nu la treizecişiceva. Contribuţiile la pensii, CAS şi şomaj, taxele şi impozitele să poată fi achitate stînd doar la un singur ghişeu sau pe internet. Conform legii, Dan Lazăr nu poate iniţia un act normativ, ci doar să coordoneze, cu acceptul premierului, un grup de lucru. Asta s-a şi întîmplat! Directori(deci nu miniştri) din MAI, Mediu, Finanţe, Muncă, ANAF, CNAS, Casa de pensii etc. au fost implicaţi în proiect şi au venit cu propuneri sau au răspuns cererilor consilierului, astfel încît s-a cristalizat un act normativ. De aceea am spus că varianta pusă pe site era una de lucru, în prezent existînd încă vreo trei variante. Lazăr îl informa mereu pe premier cu privire la modul în care se desfăşoară activitatea grupului coordonat de el. Deci, Boc ştia de intenţiile actului normativ. Goana după bani a Guvernului a făcut ca legislaţia privind DDA şi PFA să fie modificată înainte ca „proiectul Lazăr” să fie pus în practică. Cum corect(aici) a spus, ieri, primul ministru, din documentul iniţial(postat banditeşte pe siteul SGG) se vor lua doar anumite secţiuni, nu şi cea referitoare la drepturile de autor. 

  • Ce (mă fac că)nu înţeleg!
  1. de ce premierul alege mereu să ascundă adevărul? El, miercuri, a spus că respectiva ordonanţă „nu a fost discutată în Guvern”, deşi mai mulţi miniştri mi-au spus că a fost, başca în Coaliţie. Este adevărat că nu s-a decis asupra uneia dintre forme, că actul normativ mai are cale lungă pînă la emitere şi că el mai poate fi modificat, dar că Boc nu ştia de el nu este adevărat!
  2. de ce toată această bîlbîială a premierului legată de actul respectiv? Cum poate să ne mintă afirmînd că documentul a fost pus pe site-ul Guvernului de Ministerul de Finanţe? Chiar dacă acest act normativ controversat era postat pe siteul MFP(dar nu era) el putea ajunge pe site-ul SGG numai dacă era preluat de administratorii site-ului SGG. Este atît de logic şi de simplu încît îmi simt inteligenţa jignită de acest mincinos notoriu. Eu pot prelua un articol de pe alt blog, dar nu pot posta un articol pe acel blog decît cu acceptul proprietarului, nu-i aşa?
  3. dar, să zicem că Daniela Andreescu a aprobat postarea pe siteul SGG a unui document neasumat de Guvern sau de premier. De ce nu a fost dată afară sau mustrată public de Emil Boc? Poate că, mîine, aceasta pune un document în care Guvernul declară război marţienilor!
  4. să zicem că Boc nu a ştiut. Întreb: D-le prim-ministru, cîte legi, ordonanţe, hotărîri ale Guvernului mai sunt pe siteul SGG fără ca dumneavoastră să aveţi habar? Dar cu ce vă mai ocupaţi pe acolo, prin Cabinet, ştiţi?

 

 

Read Full Post »


Şeitan îi arată lui Boc că a avut dreptate 50%.

 Înainte de a continua plăpînda devoalare a ex-miniştrilor, de care m-am plictisit pînă şi eu, vreau să subliniez ceva. Deşi nu îmi place să mă laud(mint, îmi place!) că am avut dreptate, doresc să precizez că în interviul din aceasta seara dat la TVR 1, Traian Băsescu a confirmat cele spuse în postările anterioare. Mă refer aici la remanierea lui Mihail Dumitru, precum şi la creuzetul în care s-a copt remanierea. Dar, să continui cu locurile 4, 5 şi şase.

  • Mihail Şeitan, fost la Muncă – „Moş Tăgîrţă”

Ex-ministrul este un munte de om, uşor zălud, aiurit, cu un discurs greu de urmărit şi înţeles. El a avut o relaţie bună cu jurnaliştii, construită încă de pe vremea cînd era secretar de stat la Ministerul Muncii, în perioada lui Marian Sîrbu. Neînregimentat politic, Şeitan şi-a atras repede antipatia PDL-iştilor, mai ales că l-a luat gura pe dinainte şi a spus ce nu trebuie, de cîteva ori, despre subiecte cu impact social major. Atît Emil Boc, cît şi parlamentarii portocalii, l-au acuzat de multe ori pe Moş Tăgîrţă că a căzut în capcana jurnaliştilor şi a dezvăluit intenţiile Guvernului înainte de luarea deciziei în probleme delicate precum pensiile, salariile, ajutoarele sociale, sporurile. În opinia detractorilor săi, Şeitan a dat subiecte de dezbatere presei, deşi, repet, deciziile nu erau luate, ceea ce a dat naştere la speculaţii şi a dus la erodarea imaginii PDL. Schimbarea ex-ministrului nu era pusă sub semnul lui „dacă”, ci al lui „cînd”. Răspunsul era: „Cu prima ocazie!”. Ceea ce s-a şi întîmplat. Scandalul izbucnit cu PFA şi DDA, precum şi modul în care el a fost gestionat de ex-ministrul Muncii, nu au făcut decît să pună pecetea pe o demitere deja scrisă. Prea multe despre Şeitan nu sunt de spus, el fiind o persoana destul de ştearsă, blajină şi supusă. Unii colegi susţin că ex-ministrul ar fi un bun tehnocrat, dar pe mine nu m-a convins şi consider că înlocuirea lui este justificată.

Videanu, un trup marmoreic, cu păr pe ici, pe colo! Bleah!

  • Adriean Videanu, fost la Economie – „omul-reptilă”

  Rasat, elegant, zîmbitor, amabil şi extrem de alunecos, ex-ministrul este tipul „mafiotului” politic. Adriean Videanu, după ce îţi ia codrul de pîine din mînă, încercă să te facă să crezi că ţi-a făcut un bine şi are pretenţia să-i mulţumeşti. Orice acţiune a sa, e gîndită pe trei planuri: să-i folosească în plan personal, să pară că a făcut-o pentru imaginea partidului şi să o prezinte ca realizare benefică ţării în ochii opiniei publice. Omul-reptilă este un mare sforar şi se va descurca, fie la putere, fie în opoziţie, indiferent de guvernare. Videanu simte „primejdia” asemeni rozătoarelor care părăsesc corabia înainte să se scufunde. De aceea nu a mai candidat pentru un nou madat la Primăria Generală(ştia că nu va cîştiga) şi de aceea a părăsit benevol fotoliul Ministerului Economiei. Pomeneam mai sus de cele trei planuri. Prin renunţaea de bună voie la ministeriat, Videanu încearcă să-şi dezlipească imaginea de cea a unui guvern muribund şi îşi mută centrul de interes pe ocuparea postului de preşedinte al PDL(plan personal), demonstrează unui popor neobişnuit cu demnitari care pleacă de bună voie de la caşcaval, că el pleacă(plan imagologic) şi a declarat pentru urechile pedeliştilor că renunţă la postul din Guvern pentru a se dedica întăririi partidului, avînd în vedere pierderea electoratului PDL ca urmare a aplicării reformelor(plan politic). Închei cu o mostră de dialog cu Adriean Videanu, repetat de multe ori, atît cu mine cît şi cu alţi colegi, faţă în faţă sau telefonic.

„-Dle. ministru, ziceţi-mi şi mie ce aţi decis în Guvern cu chestia X?

-Cu chestia X?(se face că înceracă să-şi amintească). Măi, nu ştiu. Pe cuvîntul meu! Cred că exact atunci am ieşit să dau un telefon. Îţi jur! Ce Dumnezeu! Nu-ţi spuneam eu ţie?!”

Observaţi? Te face să îi rămîi îndatorat fără să te ajute. Cam ăsta e Adrian Videanu!

  • Radu Berceanu, fost la Transporturi – „fofează cu sfîrlează”

Ex-ul este singurul ministru care a fost „convins” de Boc şi PDL-iştii lui să se dea dus, singurul hatîr pe care aceştia i l-au făcut lui Traian Băsescu. Relaţia preşedintelui cu Berceanu era stricată de mai mult timp, dar bomboana pe coliva unei vechi colegialităţi a fost pusă atunci cînd ex-ministrul Transporturilor i-a criticat(la început în Guvern, apoi şi public) pe Pogea şi, ulterior, pe Vlădescu că au bani pentru  Turism şi Dezvoltare(referire directă la Elena Udrea), dar pentru autostrăzi, nu. Deşi Berceanu avea dreptate, preşedintele l-a apostrofat de mai multe ori că se plînge în loc să absoarbă miliardele de la UE. Cine a urmărit interviul din această seară al preşedintelui îşi aduce aminte că Băsescu a recunoscut, indirect, că fostul ministru avea adevărul de partea sa. Să explic! UE acordă României cîteva miliarde de euro pentru autostrăzi şi centuri ocolitoare. Dar, pînă să înceapă construcţia acestora, statul trebuie să cheltuiască sute de milioane de euro pentru exproprierea şi strămutarea cetăţenilor care au terenuri sau case pe traseele respective. În plus, tot Guvernul trebuie să aloce fondurile necesare pentru studiile de fezabilitate şi realizarea proiectelor. Ca să fiu şi mai explicit, e ca şi cum cineva mi-ar da bani să-mi construiesc o casă, dar terenul, autorizaţiile de construcţie şi arhitectul care-mi face proiectul casei trebuie plătite de mine şi prezentate respectivului. Altfel, nu-mi dă niciun ban de casă. Deci, odată ce Berceanu nu primea bani de la Guvern pentru exproprieri, studii şi proiecte, el nu avea cum să primească banii de la UE. În această seară, Traian Băsescu a recunoscut că România nu are bani pentru cele enumerate mai sus, exact de ceea ce se plîngea ex-ministrul.

Vestea că trebuie să renunţe singur la scaunul de ministru, altfel îl demite Boc, Berceanu a rămas paf! Repudiatul a părăsit sala în care avea loc Consiliul Director al PDL năucit total şi incapabil să scoată un cuvînt. La propriu! Efectiv, nu-i venea să creadă ce i se întîmplă, mai ales că iniţial mai fusese pus pe lista remaniaţilor, dar apoi retras. În dimineaţa următoare serii remanierii, Berceanu a părăsit ţara, nerevenind nici în prezent, el refăcîndu-se psihic la una din proprietăţile sale din străinătate.

Fostul ministru al Transporturilor este un tip inteligent, dar puţin introvertit. Este milionar în euro, are brevet de pilot şi este un împătimit al aviaţiei, deţine o afacere înfloritoare(produce scaune din plastic de tipul celor din trenurile de metrou, tramvaie, dar nu numai) şi era susţinut politic de baronii locali ai PDL din zona Olteniei. Am colaborat bine cu el, din 2005, pe cînd era ministru în Guvernul Tăriceanu, şi pînă la finele anului trecut. De cînd a fost reinstalat şef la Transporturi, în guvernul „Boc-patru”, Radu Berceanu nu mai răspundea la telefon, ceea ce m-a deranjat. Ulterior, am aflat că nici parlamentarilor sau liderilor PDL nu le mai răspundea, dar acest fapt nu m-a ajutat cu nimic. Ca să concluzionez, Berceanu a fost mazilit de la Transporturi, dar oricine ar veni la cîrma ministerului, fără bani de la buget nu poate face niciun km de potecuţă, darămite de autostradă.    

Cam asta a fost trecerea succintă în revistă a celor şase remaniaţi, motivat sau nu. Oamenii cui sunt cei care i-au înlocuit, vă voi spune în altă poveste. Sper să nu cadă Guvernul pînă atunci!      

Read Full Post »


Mihail Dumitru, gîndind că a fost „tras în ţeapă”. Politic!

 Înainte de a continua devoalarea unor mici amănunte referitoare la miniştrii remaniaţi, doresc să mai spun că şi „dandy-ul zaharisit” îşi prinde degetele în computer. Mă gîndesc că, azi, cînd nu există contabil care să nu utilizeze PC-ul, laptopul, Word-ul, Excel-ul, o bază de date etc., ministrul Finanţelor(care a mai şi avut afaceri în zona IT&C, asociat fiind cu Tăriceanu şi Rotileanu) nu ştie să trimită un email! Vedeţi în ce lume anormală trăim? Înţeleg că era digitală i-a prins pe unii din urmă, că de la o anumită vîrstă acumulezi mai greu informaţii new age, dar chiar să fii botă?! Din păcate, în situaţia lui Gabriel Sandu şi Sebastian Vlădescu sunt mai multe persoane, actuali şi foşti miniştri. Dar, promit să revin cu o postare pe tema habarniştilor care ne guvernează.

Acestea fiind spuse, să purcedem!

  • Mihail Dumitru, fost la Agricultură – „victimă colaterală”

A fost un ministru discret, de aceea îi uitam mereu numele. De bine ce i l-am învăţat, Dumitru a fost schimbat de hienele PDL-iste care doreau fonduri, subvenţii sau puneri în funcţii. Deşi cu o faţă de „mutulică”, uşor pueril, nesigur şi cu voce sfîrşită în conferinţele de presă, el şi-a făcut bine treaba. Ministerul Agriculturii a achitat, în opt luni, aproximativ 95% din subvenţii şi din restanţele acestora din anii anteriori, performanţă de neatins pentru alţii. Mihail Dumitru este priceput în domeniu, a lucrat la UE, Bruxelles, este prieten cu actualul comisar al CE pe Agricultură, Dacian Cioloş(care a dorit să-l coopteze în echipa sa) şi mi s-a părut a fi un om cinstit şi cu bun simţ. Vrăjeala că, vezi Doamne, ar fi avut o „proastă comunicare cu presa” e lansată de PDL-işti. De fapt, el a avut o proastă comunicare cu parlamentarii şi politicienii locali portocalii, care îi cereau tot felul de sinecuri, avantaje şi alocări de fonduri pentru clientela din cricumscripţiile lor. Mai mult decît atît, cînd au început restructurările în minister şi în agenţiile subordonate, asupra lui Mihail Dumitru s-au făcut presiuni, atît în mod direct, cît şi prin contactarea mamei lui la domiciliul acesteia, ca X sau Y să nu fie restructuraţi. În ciuda intervenţiilor, fără să fie membru PDL şi nesusţinut politic, ministrul nu a dat satisfacţie oportuniştilor, ceea ce i-a adus „pieirea”.

Din fericire, Traian Băsescu a recuperat un specialist şi un om de onoare. El l-a numit pe Dumitru în fruntea comisiei prezidenţiale pentru Agricultură. Deşi, poate nu fac bine spunînd ceea ce urmează, o voi face tocmai pentru a arăta că fostul ministru e un meseriaş care merită acest post. De la 1 ianuarie 2010, conform regulilor Comisiei Uniunii Europene, statul nu mai are voie să acorde subvenţii pentru producătorii de carne. Pentru a ajuta totuşi acest sector, ministrul a găsit o portiţă, şi anume faptul că UE impune asigurarea unor condiţii de creştere decente pentru animale. Astfel, crescătorii de oi, vaci, porci, pui au putut primi în continuare bani de la stat, dar neînregistrate ca subvenţii, ci ca investiţii pentru modernizarea grajdurilor, coteţelor, cocinilor etc. Observatorii vieţii politice poate îşi mai aduc aminte de halimaiul creat de presa moguleană pe acest subiect. Mihail Dumitru, în loc să fie apreciat că a găsit o formă de a fenta decizia CE, alocînd fermierilor peste 100 de milioane de euro în 2010, era luat la mişto că risipeşte banii ţării pe neoane şi aer condiţionat pentru porci, vaci şi pui(vezi aici).

Faptul că Traian Băsescu l-a adus la Cotroceni dovedeşte că preşedintele este conştient de calităţile fostului ministru. Dar, mai putem înţelege ceva. Anume că, decizia PDL de schimbare a lui Mihail Dumitru  nu a fost pe placul şefului statului.

 

Read Full Post »


Cabinetul Boc ±∞ tocmai a făcut schimbări la pauză. Din nefericire, criza şi necazurile noastre nu au zi, nu au noapte, nu au weekend, sărbători religioase şi sărbători legale, deci nu au pauză. Nici premierul nu are, e neostenit. Nu am văzut pe cineva mai plin de osîrdie şi de neodihnă în a face greşeli. Dar, să-l las în plata votului pe premier şi să devoalez cîteva aspecte mai puţin ştiute ale miniştrilor duşi.

  • Gabriel Sandu, fost la Comunicaţii -„un mafiot de treabă”

Răspundea la telefon şi era de „gaşcă”. În schimb, nu ştia să pună în funcţiune un calculator, deci nici să îl utilizeze. Am asistat la o întîmplare penibilă atunci cînd a trebuit să prezinte nişte slideuri cu ocazia unui eveniment din IT&C. În ziua de azi, cînd pînă şi Vanghelie (care)este pe Facebook, Twiter, HI5 şi „Goagăl”, cînd tot ţîncul, omul cu barba sură şi femeile nefericite stau pe net, mi se pare firesc ca ministrul IT&C-ului(deci, ;eful Internetului) să ştie măcar să vrăjească fetele pe Messenger. Mai ales că el, deşi „balzacian”, este un mare fustangiu şi cautã atingerile necondiţionate(femeile ştiu ce spun!). Oricum, dacă ministeriatul lui Sandu nu a adus nimic bun cetăţenilor, în planul lui personal a adus ceva: o nouă relaţie. Fostul ministru a divorţat şi acum este în călduri cu asistenta sa, Andreea Iulia Stoiciu, o femeiuşcă mai tînără cu vreo 20 de ani decît el. Dar, să vedem cît îl mai ţine conexiunea pe Sandu, dacă are banda mare, dacã el face trafic şi download-ează suficient, aşa încît Andreea să nu-i şteargă contul. Cu ea, cu tot!

  • Sebastian Vlădescu, fost la Finanţe – un „dandy zaharisit”

Seby a fost lovit de remaniere ca avocatul Chitic de poanie-ul prezidentului în scena „Trotuarului” din faţă de la Cireşica. Cu fiţe de boem, dar neajutat de fizic, Vlădescu nu a făcut nicio clipă parte din Guvern. Ieşea din şedinţe şi vorbea la telefon, la moţiunile din Parlament stătea mai mult pe hol şi la bufet decît în sală alături de ceilalţi miniştri, îl flituia pe Boc de cîte ori putea, dar persuasiv şi elegant, ceea ce-l înnebunea pe băiatul neaoş şi rudimentar din Rachiţelele Clujului. Seby a fost mereu „omu’ lui Băse”, urît dar respectat de pedelişti. Doar Elena Udrea avea mai mereu un cec în alb de la ministrul Finanţelor, ceea ce l-a şi făcut pe Radu Berceanu să aibă răbufniri în care acuza că lui nu i se dau bani, comparativ cu alţii. Iar dacă el se lua de Udrea, se lua de Băsescu, motiv pentru care preşedintele l-a apostrofat public de cîteva ori. Vlădescu era singurul ministru care îşi parca maşinile personale sub copertina Palatului Victoria, lîngă cea „oficială” a premierului. Seby mirosea mereu a parfumuri scumpe, pufăia rar trabucuri cubaneze(un Churchill şi un Romeo&Juliet mi-a oferit şi mie, cu ocazia a două sărbători de sfîrşit de an), este un tip rasat. Şi, bineînţeles, muieratic. În ciuda celor spuse de Traian Băsescu, referitor la bonificaţiile pe care le-a dat în ministerul său, Vlădescu avea o relaţie foarte bună cu preşedintele pe care, în dialogurile amicale pe care le-am avut, îl numea „Traian”. Nu pot spune ce mi-a povestit, dar continui să cred că ceea ce a zis Traian Băsescu despre el a fost doar un motiv pentru urechile prostimii, nu unul serios. Cei care au dorit schimbarea lui Seby trebuie căutaţi în altă parte, nu la Cotroceni. Oricum,  ceva mă face să cred că în scurt timp Vlădescu va fi repoziţionat într-un post cheie. Pînă atunci, ex-ministrul şi-a luat o binemeritată vacanţă ca să îi treacă supărarea, că doar are prietenă tînără.

Read Full Post »

® Boc, 44


Emil Boc într-un alt moment fericit al vieţii sale

Azi, Emil Boc împlineşte 44 de ani. El s-a născut la 6.9.1966(dacă scrie data în sistem american, 9.6’66, ne iese cifra Fiarei:”666″!) în comuna Răchiţele, judeţul Cluj. „Omului” Emil Boc îi spun „La mulţi ani!”. Premierului Emil Boc…mă mai gîndesc! Să nu se interpreteze că îi urez „mulţi ani de guvernare!”.

Pentru că  este civilizat să vorbim omul de ziua lui numai de bine, am să povestesc o întîmplare legată de o aniversare trecută a premierului.

Emil Boc nu doreşte să fie sărbătorit. Lui îi place ca aniversările personale să treacă neobservate în spaţiul public şi preferă să petreacă, discret, numai cu familia şi prietenii. De asemenea, premierul nu acceptă cadouri scumpe, ci doar pe cele simbolice, mai ales dacă aceste provin de la indivizi aflaţi în afara cercului său restrîns de prieteni. Emil Boc consideră(şi cam aşa e!) că unii îţi dau cadouri valoroase dorind să te „cumpere”, să te îndatoreze, să ţi se bage sub piele, şi aşteapă clipa în care vin să îţi ceară ceva. Comportamentul este unul preventiv, care te fereşte de neplăceri în eventualitatea în care nu-l serveşti pe respectivul. „Ţi-am dat cutare chestie de mii de euro şi acum nu mă mai cunoşti”, ar putea striga cel de la care ai primit cadoul valoros.

În schimb, Emil Boc acceptă cadourile simbolice şi mai puţin costisitoare, material şi moral. Aşa se face că, într-o zi aniversară, premierul(pe cînd era primar) a primit de la o persoană un stilou( sau pix, nu-mi mai amintesc). În prima fază, Boc l-a acceptat, dar părîndu-i-se că este un obiect de valoare, ulterior, s-a interesat cît costă. Stiloul valora peste 10.000 de euro. Cînd a aflat preţul, Emil Boc s-a reîntîlnit cu respectiva persoană şi i-a returnat cadoul.

Nu ştiu cum va fi la aniversarea de azi, dar să-l credităm pe sărbătorit cu prezumţia de corectitudine. Pînă la proba contrară!

Read Full Post »


Cititori ai acestui blog, prieteni, colegi şi necunoscuţi, mă întreabă de ce nu am mai postat. Fiecărei întrebări i-am răspuns parţial. Este adevărat că, din cînd în cînd, mă apucă lehamitea şi scîrba de ceea ce văd şi trăiesc. Este adevărat că am fost şi foarte ocupat cu anumite probleme personale(o construcţie) şi profesionale(remanierea Guvernului). Dar, la fel de adevărat este, şi urmează partea nespusă celor care mă întrebau de ce nu mai scriu aici, că opiniile exprimate pe acest blog au deranjat multe persoane şi de aceea mi-am pus „frînă”. M-am săturat să îmi fac duşmani gratuit.

Totuşi, mă surprinde că aproximativ aceleaşi opinii, îmbrăcate în formă strict jurnalistică, pare că nu deranjează, în schimb, odată scrise pe blog, da. Aşa s-a întîmplat în perioada Guvernării Tăriceanu, iar istoria se repetă şi în Guvernarea Boc. Atunci, ca şi acum, scriam aproximativ 25% din ceea ce ştiu şi, în aceste procente, nu intră cele mai „tari” informaţii. De aceea, am o dilemă. Ce să fac? La naiba!

Read Full Post »

« Newer Posts