Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 septembrie 2010


Bomba cu ceas

Motto:

„A fost un cadou lăsat de fostul ministru, s-a gîndit să lase o bombă în urma lui„, a spus Traian Băsescu, miercuri seara, la TVR 1.

***

Joi, 2 septembrie a.c., Emil Boc a avut o dimineaţă agitată. La 8:00, s-a văzut cu Traian Băsescu la reşedinţa acestuia din Cartierul Primăverii. La 9:30, s-a întîlnit, la Guvern, cu Gheorghe Flutur, Gheorghe Falcă, Gheorghe Ialomiţianu şi cu(nu tot cu un „Gheorghe”) Claudia Boghevici(vezi aici cu cine e). Pe la 11:00, enumeraţii s-au îmbarcat în maşini şi au plecat, în trombă, într-o direcţie necunoscută. Cred că atunci s-a făcut lista primilor 3 remaniaţi şi premierul s-a dus la Cotroceni-vodă să-i pună pecetea.

Pe la ora 13:00, Sebastian Vlădescu a fost chemat, urgent, la Palatul Victoria, unde Emil Boc încă mai gîfîia după cursele făcute în acea dimineaţă. Încercînd cu greu să-şi ascundă satisfacţia, premierul i-a spus lui Vlădescu „Pa şi pu, la revedere!”. Fostul ministru al Finanţelor a părăsit Palatul Victoria după 10 minute, vizibil afectat. Exceptînd efuzia de bucurie, Boc a repetat ritualul cu Mihail Şeitan şi Mihail Dumitru, chemaţi la ordin de primul-ministru, tot urgent, la distanţă de vreo 30 de minute unul de celălalt. Ex-miniştrii Agriculturii şi Finanţelor au avut bărbăţia să spună jurnaliştilor, care-i sunau insistent, că au fost remaniaţi. Comparativ cu ei, moş Tăgîrţă de la Muncă s-a ascuns după fustele consilierei sale, pînă pe la 17:00, cînd ne avînd ce face a trebuit să părăsească ministerul ca să se ducă acasă. Definitiv!

Nici nu a plecat bine Sebastian Vlădescu că, la 14:34, s-a primit un telefon şi un link de la o persoană din Guvern. Vocea spunea că la acea adresă web se află un document interesant. Era vorba de ordonanţa de urgenţă care, printre multe altele, prevedea şi dublarea contribuţiilor la DDA, iar siteul era cel al Secretariatului General al Guvernului, loc în care sunt postate actele normative ale Executivului aflate în dezbatere publică. Să nu credeţi că documentele „delicate” sunt puse la vedere! De obicei, ele sunt „pitite” pe cine ştie unde, cu titluri ciudate şi trebuie să ai timp şi nervi tari ca să le găseşti. În acest caz, a fost clar o „servită”. Iată de ce:

  • sunt prea hîrşit în rele ca să mai cred în coincidenţe; Vlădescu pleacă din Palatul Victoria cu urme de praf pe turul pantalonilor de la bombeul pantofului drept al lui Emil Boc şi, din pură „coincidenţă”, peste o oră, se dă telefonul respectiv.
  • Secretariatul General al Guvernului(SGG) este condus de Daniela Nicoleta Andreescu de care spuneam aici al cui om este. Respectiva e foarte precaută, vrea să rămînă discretă, execută comenzile întocmai şi imediat, respectă indicaţiile primite, se pricepe la urzeli şi planuri diabolice. În combinaţie, Elena Udrea şi Daniela Nicoleta Andreescu formează explozibilul perfect: dinamita şi focoasa. Să detaliez pentru neofiţi. Din descrierea caracterului şefei SGG, trebuie înţeles faptul că ea se conformează regulilor(impuse de Boc). Cînd nu o face, înseamnă că a primit comandă din afara sistemului în care lucrează, de la persoana care a introdus-o în acel sistem(Udrea). 
    • Ceea ce am spus pînă în prezent, sunt certitudini. Acum, însă, urmează ceea ce cred că s-a întîmplat. Aşa cum scriam aici, Vlădescu şi Udrea sunt în relaţii excelente. Fac apel la imaginaţia voastră pentru a vizualiza mental următoarea scenă: Seby o sună pe Nuţi şi i se plînge: „Nuţi, dragă, uite ce mi-a făcut ţărănoiul ăsta pitic, m-a pus pe liber”. Udrea, cu suflet mare şi miloasă, nu putea sta nesimţitoare la lacrimile unui amic. „Fă-l, dragă, şi tu! Ai atîtea dovezi că e varză la economie şi finanţe, că a luat decizii imbecile, că ar trebui să se ducă şi să ne lase”. Vlădescu, tip subţire, refuză. „Nuţi, nu vreau să fac scandal public, nu-mi stă în carcater. Dar, am eu grijă de el, i-o coc la foc domol”. Nuţi, iute la ţîfnă, a sărit ca arsă. „Dă-mi un document, ceva nasol, că-l fac eu pe micuţ”. I pac, la războiu’! Seby scoate de la naftalină una din formele de lucru, subliniez şi ştiu ce spun, de lucru, ale ordonanţei de modificare a Codului Fiscal, şi i-o expediază Elenei Udrea. Prin filieră, documentul ajunge la Andreeasca, aceasta, încălcînd regulile lui Emil Boc(nimic nu se postează, publică, declară pînă nu se ia decizia în Guvern sau nu are acceptul premierului) i-l dă omului său de încredere ca să-l dosească pe site-ul SGG şi trimite link-ul unui jurnalist în care are încredere. Restul, ştiţi!

Dacă încă nu v-am pierdut pe drum, puteţi înţelege şi mai bine contextul în care, în aceeaşi seară, Elena Udrea a votat pentru depunerea mandatului de premier al lui Boc.

***************************************

Boc minte mai des de cum respiră

Aşa cum orice om încă nebăgat în balamuc de actualul Executiv îşi dă seama, Emil Boc ştia de acest document. Şeful grupului de lucru care l-a elaborat este Dan Lazăr(un om onorabil), consilier de stat şi clujean de încredere al premierului. Profesor universitar la Babeş-Bolyai, Lazăr este un bun profesionist şi un om de cuvînt. Ideea de la care a plecat, în urmă cu trei luni, a fost aceea că trebuie unificată baza de date a contribuabililor, astfel încît plătitorii de taxe şi impozite să o poată face la un singur ghişeu, nu la treizecişiceva. Contribuţiile la pensii, CAS şi şomaj, taxele şi impozitele să poată fi achitate stînd doar la un singur ghişeu sau pe internet. Conform legii, Dan Lazăr nu poate iniţia un act normativ, ci doar să coordoneze, cu acceptul premierului, un grup de lucru. Asta s-a şi întîmplat! Directori(deci nu miniştri) din MAI, Mediu, Finanţe, Muncă, ANAF, CNAS, Casa de pensii etc. au fost implicaţi în proiect şi au venit cu propuneri sau au răspuns cererilor consilierului, astfel încît s-a cristalizat un act normativ. De aceea am spus că varianta pusă pe site era una de lucru, în prezent existînd încă vreo trei variante. Lazăr îl informa mereu pe premier cu privire la modul în care se desfăşoară activitatea grupului coordonat de el. Deci, Boc ştia de intenţiile actului normativ. Goana după bani a Guvernului a făcut ca legislaţia privind DDA şi PFA să fie modificată înainte ca „proiectul Lazăr” să fie pus în practică. Cum corect(aici) a spus, ieri, primul ministru, din documentul iniţial(postat banditeşte pe siteul SGG) se vor lua doar anumite secţiuni, nu şi cea referitoare la drepturile de autor. 

  • Ce (mă fac că)nu înţeleg!
  1. de ce premierul alege mereu să ascundă adevărul? El, miercuri, a spus că respectiva ordonanţă „nu a fost discutată în Guvern”, deşi mai mulţi miniştri mi-au spus că a fost, başca în Coaliţie. Este adevărat că nu s-a decis asupra uneia dintre forme, că actul normativ mai are cale lungă pînă la emitere şi că el mai poate fi modificat, dar că Boc nu ştia de el nu este adevărat!
  2. de ce toată această bîlbîială a premierului legată de actul respectiv? Cum poate să ne mintă afirmînd că documentul a fost pus pe site-ul Guvernului de Ministerul de Finanţe? Chiar dacă acest act normativ controversat era postat pe siteul MFP(dar nu era) el putea ajunge pe site-ul SGG numai dacă era preluat de administratorii site-ului SGG. Este atît de logic şi de simplu încît îmi simt inteligenţa jignită de acest mincinos notoriu. Eu pot prelua un articol de pe alt blog, dar nu pot posta un articol pe acel blog decît cu acceptul proprietarului, nu-i aşa?
  3. dar, să zicem că Daniela Andreescu a aprobat postarea pe siteul SGG a unui document neasumat de Guvern sau de premier. De ce nu a fost dată afară sau mustrată public de Emil Boc? Poate că, mîine, aceasta pune un document în care Guvernul declară război marţienilor!
  4. să zicem că Boc nu a ştiut. Întreb: D-le prim-ministru, cîte legi, ordonanţe, hotărîri ale Guvernului mai sunt pe siteul SGG fără ca dumneavoastră să aveţi habar? Dar cu ce vă mai ocupaţi pe acolo, prin Cabinet, ştiţi?

 

 

Read Full Post »


Şeitan îi arată lui Boc că a avut dreptate 50%.

 Înainte de a continua plăpînda devoalare a ex-miniştrilor, de care m-am plictisit pînă şi eu, vreau să subliniez ceva. Deşi nu îmi place să mă laud(mint, îmi place!) că am avut dreptate, doresc să precizez că în interviul din aceasta seara dat la TVR 1, Traian Băsescu a confirmat cele spuse în postările anterioare. Mă refer aici la remanierea lui Mihail Dumitru, precum şi la creuzetul în care s-a copt remanierea. Dar, să continui cu locurile 4, 5 şi şase.

  • Mihail Şeitan, fost la Muncă – „Moş Tăgîrţă”

Ex-ministrul este un munte de om, uşor zălud, aiurit, cu un discurs greu de urmărit şi înţeles. El a avut o relaţie bună cu jurnaliştii, construită încă de pe vremea cînd era secretar de stat la Ministerul Muncii, în perioada lui Marian Sîrbu. Neînregimentat politic, Şeitan şi-a atras repede antipatia PDL-iştilor, mai ales că l-a luat gura pe dinainte şi a spus ce nu trebuie, de cîteva ori, despre subiecte cu impact social major. Atît Emil Boc, cît şi parlamentarii portocalii, l-au acuzat de multe ori pe Moş Tăgîrţă că a căzut în capcana jurnaliştilor şi a dezvăluit intenţiile Guvernului înainte de luarea deciziei în probleme delicate precum pensiile, salariile, ajutoarele sociale, sporurile. În opinia detractorilor săi, Şeitan a dat subiecte de dezbatere presei, deşi, repet, deciziile nu erau luate, ceea ce a dat naştere la speculaţii şi a dus la erodarea imaginii PDL. Schimbarea ex-ministrului nu era pusă sub semnul lui „dacă”, ci al lui „cînd”. Răspunsul era: „Cu prima ocazie!”. Ceea ce s-a şi întîmplat. Scandalul izbucnit cu PFA şi DDA, precum şi modul în care el a fost gestionat de ex-ministrul Muncii, nu au făcut decît să pună pecetea pe o demitere deja scrisă. Prea multe despre Şeitan nu sunt de spus, el fiind o persoana destul de ştearsă, blajină şi supusă. Unii colegi susţin că ex-ministrul ar fi un bun tehnocrat, dar pe mine nu m-a convins şi consider că înlocuirea lui este justificată.

Videanu, un trup marmoreic, cu păr pe ici, pe colo! Bleah!

  • Adriean Videanu, fost la Economie – „omul-reptilă”

  Rasat, elegant, zîmbitor, amabil şi extrem de alunecos, ex-ministrul este tipul „mafiotului” politic. Adriean Videanu, după ce îţi ia codrul de pîine din mînă, încercă să te facă să crezi că ţi-a făcut un bine şi are pretenţia să-i mulţumeşti. Orice acţiune a sa, e gîndită pe trei planuri: să-i folosească în plan personal, să pară că a făcut-o pentru imaginea partidului şi să o prezinte ca realizare benefică ţării în ochii opiniei publice. Omul-reptilă este un mare sforar şi se va descurca, fie la putere, fie în opoziţie, indiferent de guvernare. Videanu simte „primejdia” asemeni rozătoarelor care părăsesc corabia înainte să se scufunde. De aceea nu a mai candidat pentru un nou madat la Primăria Generală(ştia că nu va cîştiga) şi de aceea a părăsit benevol fotoliul Ministerului Economiei. Pomeneam mai sus de cele trei planuri. Prin renunţaea de bună voie la ministeriat, Videanu încearcă să-şi dezlipească imaginea de cea a unui guvern muribund şi îşi mută centrul de interes pe ocuparea postului de preşedinte al PDL(plan personal), demonstrează unui popor neobişnuit cu demnitari care pleacă de bună voie de la caşcaval, că el pleacă(plan imagologic) şi a declarat pentru urechile pedeliştilor că renunţă la postul din Guvern pentru a se dedica întăririi partidului, avînd în vedere pierderea electoratului PDL ca urmare a aplicării reformelor(plan politic). Închei cu o mostră de dialog cu Adriean Videanu, repetat de multe ori, atît cu mine cît şi cu alţi colegi, faţă în faţă sau telefonic.

„-Dle. ministru, ziceţi-mi şi mie ce aţi decis în Guvern cu chestia X?

-Cu chestia X?(se face că înceracă să-şi amintească). Măi, nu ştiu. Pe cuvîntul meu! Cred că exact atunci am ieşit să dau un telefon. Îţi jur! Ce Dumnezeu! Nu-ţi spuneam eu ţie?!”

Observaţi? Te face să îi rămîi îndatorat fără să te ajute. Cam ăsta e Adrian Videanu!

  • Radu Berceanu, fost la Transporturi – „fofează cu sfîrlează”

Ex-ul este singurul ministru care a fost „convins” de Boc şi PDL-iştii lui să se dea dus, singurul hatîr pe care aceştia i l-au făcut lui Traian Băsescu. Relaţia preşedintelui cu Berceanu era stricată de mai mult timp, dar bomboana pe coliva unei vechi colegialităţi a fost pusă atunci cînd ex-ministrul Transporturilor i-a criticat(la început în Guvern, apoi şi public) pe Pogea şi, ulterior, pe Vlădescu că au bani pentru  Turism şi Dezvoltare(referire directă la Elena Udrea), dar pentru autostrăzi, nu. Deşi Berceanu avea dreptate, preşedintele l-a apostrofat de mai multe ori că se plînge în loc să absoarbă miliardele de la UE. Cine a urmărit interviul din această seară al preşedintelui îşi aduce aminte că Băsescu a recunoscut, indirect, că fostul ministru avea adevărul de partea sa. Să explic! UE acordă României cîteva miliarde de euro pentru autostrăzi şi centuri ocolitoare. Dar, pînă să înceapă construcţia acestora, statul trebuie să cheltuiască sute de milioane de euro pentru exproprierea şi strămutarea cetăţenilor care au terenuri sau case pe traseele respective. În plus, tot Guvernul trebuie să aloce fondurile necesare pentru studiile de fezabilitate şi realizarea proiectelor. Ca să fiu şi mai explicit, e ca şi cum cineva mi-ar da bani să-mi construiesc o casă, dar terenul, autorizaţiile de construcţie şi arhitectul care-mi face proiectul casei trebuie plătite de mine şi prezentate respectivului. Altfel, nu-mi dă niciun ban de casă. Deci, odată ce Berceanu nu primea bani de la Guvern pentru exproprieri, studii şi proiecte, el nu avea cum să primească banii de la UE. În această seară, Traian Băsescu a recunoscut că România nu are bani pentru cele enumerate mai sus, exact de ceea ce se plîngea ex-ministrul.

Vestea că trebuie să renunţe singur la scaunul de ministru, altfel îl demite Boc, Berceanu a rămas paf! Repudiatul a părăsit sala în care avea loc Consiliul Director al PDL năucit total şi incapabil să scoată un cuvînt. La propriu! Efectiv, nu-i venea să creadă ce i se întîmplă, mai ales că iniţial mai fusese pus pe lista remaniaţilor, dar apoi retras. În dimineaţa următoare serii remanierii, Berceanu a părăsit ţara, nerevenind nici în prezent, el refăcîndu-se psihic la una din proprietăţile sale din străinătate.

Fostul ministru al Transporturilor este un tip inteligent, dar puţin introvertit. Este milionar în euro, are brevet de pilot şi este un împătimit al aviaţiei, deţine o afacere înfloritoare(produce scaune din plastic de tipul celor din trenurile de metrou, tramvaie, dar nu numai) şi era susţinut politic de baronii locali ai PDL din zona Olteniei. Am colaborat bine cu el, din 2005, pe cînd era ministru în Guvernul Tăriceanu, şi pînă la finele anului trecut. De cînd a fost reinstalat şef la Transporturi, în guvernul „Boc-patru”, Radu Berceanu nu mai răspundea la telefon, ceea ce m-a deranjat. Ulterior, am aflat că nici parlamentarilor sau liderilor PDL nu le mai răspundea, dar acest fapt nu m-a ajutat cu nimic. Ca să concluzionez, Berceanu a fost mazilit de la Transporturi, dar oricine ar veni la cîrma ministerului, fără bani de la buget nu poate face niciun km de potecuţă, darămite de autostradă.    

Cam asta a fost trecerea succintă în revistă a celor şase remaniaţi, motivat sau nu. Oamenii cui sunt cei care i-au înlocuit, vă voi spune în altă poveste. Sper să nu cadă Guvernul pînă atunci!      

Read Full Post »