Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 6 iulie 2010

® Eroul de la Tuzla


Am evitat să îmi spun părerea despre accidentul aviatic de la Tuzla pentru că acest eveniment m-a impresionat profund. Înainte de 1989, am petrecut un an şi ceva din viaţa mea pe acel aerodrom, fiind în serviciul militar la o unitate specială de luptă antiteroristă. Ceea ce m-a determinat să scriu totuşi cîteva cuvinte este gestul eroic făcut de locotenentul comandor de marină, Marian Marin(foto sus-vezi cin e). Acest om a sesizat că avionul are probleme la decolare, i-a urmărit traiectoria şi a fugit spre capătul pistei în momentul în care a văzut că acesta s-a prăbuşit. Comandorul nu a ţinut cont că avionul era în flăcări şi, riscîndu-şi viaţa, a reuşit să salveze trei camarazi. În prezent, Marian Marin se află în stare de şoc, marcat de imagini pe care nu le va uita toată viaţa. Nopţi(dar şi în momente ale zilei) de-a rîndul, eroul va auzi ţipetele şi gemetele oamenilor care ardeau de vii. Militarul va rămîne în nări cu mirosul cărnii de om arsă de benzină. Comandorul va trăi restul vieţii cu sentimentul vinovăţiei că a trebuit să aleagă din mai multe trupuri. Eroul va avea mustrări de conştiinţă că nu a putut fura morţii un suflet în plus. Lui Marian Marin îi va fi greu să mai dea cu ochii de mamele militarilor pe care nu i-a putu salva. Scum preţ pe care trebuie să-l plătească un om adevărat!

Nu ştiu dacă beţivanii care stau la birt în timp ce jandarmii cară saci de nisip ca să le apere casa de ape merită să fie compatrioţi cu oameni capabili de gesturi eroice. Locotenet comandorului Marin Marian ca şi eroului decedat Dumitru Gheorghe Lala(vezi aici, dacă l-ai uitat deja) le cer iertare că aparţin unui populaţii(nu popor!) care în mare parte nu-i merită.

  • Cîteva consideraţii despre accident.

AN 2 este cel mai sigur avion care se află în serviciu, azi, în Aviaţia Română, fie civilă, fie militară. Denumit şi „tractor zburător” avionul este folosit la acţiuni unde sunt necesare o viteză de zbor scăzută, dar o stabilitate maximă. Ca să scriu mai pe înţelesul tuturor, pentru că are două rînduri de aripi(inferioare şi superioare), adică este bi-plan, acest avion are o portanţă foarte bună(adică pluteşte şi cu motorul oprit). În plus, aripile sunt dintr-un material textil impregnat cu răşini, întins pe un schelet metalic. Numai fuselajul este din aluminiu. În interior nu are scaune, doar cîteva strapontine, şi arată ca şi chila unei bărci. Viteza mică şi portanţa mare sunt caracteristicile pentru care acest avion e folosit în agricultură, pentru ierbicidări, fertilizări şi stropire cu insecticid. El poate ateriza şi decola pe piste naturale(izlaz, cîmp etc.), condiţiile principale fiind acelea de a nu exista şanţuri transversale sau gropi mai mari de 30 cm, o iarbă prea înaltă, iar lungimea pistei trebuie să fie de minimum 250-300 metri. Dacă are un vînt favorabil, un AN2 fără încărcătură se ridică şi în 100 de metri. Avionul este uşor de manevrat şi am văzut piloţi care au zburat cu el pe sub firele de înaltă tensiune(cu toate că e interzis şi poţi pierde brevetul). Tot pentru că poate zbura cu o viteză mică, AN 2 este folosit şi la paraşutism. Una este să sări dintr-un avion care zboară cu 200Km la oră, alta dintr-unul care zboară cu 100km/h. Deci, trebuie reţinut că între portanţă, viteză şi greutate(masă) este o relaţie permanentă. Dacă ai greutate mare, chiar cu o portanţă mare, ai nevoie de viteză mai mare la decolare.

În concluzie, faptul că avionul s-a lăsat pe aripa stîngă şi s-a înfipt cu botul în pămînt este cel puţin ciudat, cu condiţia să nu se fi modificat structura aparatului(să se rupă aripa, coada etc.) sau să nu se fi oprit motorul. Probabil că pilotul l-a forţat la decolare şi a încercat să-l ridice în 200 de metri, cu toate că pista de la Tuzla are peste 1.000 de metri, deci mai putea rula pînă ce avionul prindea viteza maximă. Să nu uităm că în avion erau 14 persoane, plus echipament, adică peste 1.000 de kg, capacitatea maximă. Eu cred că au fost trei elemente cauzale: forţarea decolării avionului de către pilot, încărcătura mare, dar şi un curent de aer. Filmul accidentului, după mintea mea: pilotul rulează avionul pe pistă, din bravadă(era şi o tipă la bord) a tras de manşă atunci cînd AN2 nu avea viteza optimă raportată la încărcătură. Aparatul s-a ridicat la limita portanţei, ţinînd cont că viteza e invers proporţională cu aceasta. Avionul era foarte greu, plin de oameni, echipament şi combustibil. Cu toate acestea, dacă nu era un vînt ascendent care să fi intrat sub aripa din dreapta, întorcînd AN2 pe aripa stîngă(mă iau după relatarea martorilor)ceea ce a dus la pierderea portanţei, accidentul nu se producea.

După cîte ştiu, este al doilea accident cu morţi la Tuzla. Înainte de 89 s-a mai prăbuşit un elicopter K26, tot pe pistă, şi au murit doi oameni.

Read Full Post »