Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 5 iulie 2010


O expresie spune despre un om care a băut peste măsură că „l-a luat apa”. În fotografia de mai sus, făcută de prietena mea gălăţeancă Gahan, se poate vede o cîrciumă aflată pe faleza Dunării, care încă funcţionează. Mai puţin înfricoşaţi că-i poate lua apa, la propriu, consumatorii beau beri ca să-i ia apa, la figurat. În acest timp, jandarmi veniţi din toatã ţara cară saci de nisip ca să facă digul pentru apărarea Galaţiului.

Aşa este românul, bea şi la bucurie, şi la necaz. De fapt, important este să bea, că un pretext se găseşte. Elocventă este poza de mai sus, făcută la inundaţiile de acum doi ani. Cu Tăriceanu am fost de mai multe ori, în 2008, în zonele inundate, inclusiv la Săuceşti. Casele oamenilor prevăzători, chibzuiţi, muncitori, erau făcute pe fundaţii înalte, din cărămidă sau bolţari. Acestea nu au avut de suferit din cauza apei. În schimb, cele din pămînt s-au făcut grămadă. O babă, căreia statul îi făcuse casă din BCA, cu termopane, în locul celei de chirpici, i-a spus fostului premier că e supărată. „De ce?”, a întrebat-o Tăriceanu. „Că mi-aţi dat sobă de fier în loc să-mi faceţi sobă de terracota”, a zis săteanca. Ea primise de la stat aragaz, frigider, televizor etc, toate noi, dar tot nu era mulţumită. Iar, banii erau de la noi, plătitori de taxe şi impozite.

Unii săteni din Săuceşti sunt la a doua sau chiar a treia casă făcută cu bani de la stat. Sincer, eu m-am săturat să plătesc taxe din care Guvernul, în loc să facă obiective de care să profit şi eu(şosele, reţea medicală modernă, învăţămînt modern),  construieşte case pentru beţivi, imbecili, inconşienţi, puturoşi etc. Dacă vezi că apa îţi ia casa o dată, poate ar trebui să te gîndeşti că nu este bine să îţi faci noua casă în acelaşi loc, tot în albia secundară a rîului, că poate la anul vei păţi la fel! Mă număr printre oamenii, mulţi, din ţara asta căre şi-au făcut casă fără să primească un canciog de mortar de la stat. De fapt, pînă acum nu am primit nimic de la stat. În schimb, cotizez din greu pentru casele şi ajutoarele sociale oferite concetăţenilor „defavorizaţi”. M-am săturat!

Un alt exemplu de nesimţire şi puturoşenie. Eram în Cosîmbeşti,  comună de lîngă Slobozia. Se aştepta o viitură pe Ialomiţa. Ţăranii stăteau la poartă, pe bănci, şi se uitau la militarii cărau încărcau saci de nisip din nişte grămezi basculate pe şosea şi îi cărau prin curţile sătenilor ca să facă dig pe rîu. La un moment dat, un privitor s-a dus la WC-ul din fundul curţii şi ai ieşit la stradă plin de nervi. „Mi-aţi făcut potecă prin grădină”, le-a strigat el militarilor care cărau saci cu nisip pe care îi aşezau în fundul curţii lui, pe malul Ialomiţei, ca să nu-i ia apa casa. Şi Tăriceanu i-a admonestat atunci pe localnici.

Alt exemplu. Eram Miceşti, o comună de lîngă Piteşti. O viitură formată pe un pîrîu a trecut prin casele de pe o parte a şoselei care traversa satul. Pe partea neatinsă de apă, era o cîrciumă. Ploua torenţial. Sub o aplecătoare, mai mulţi ţărani beau votcă, aşezaţi la mese sau în picioare, şi se uita la consătenii lor de peste drum(pe care trecea apă acum) care încercau să mai salveze cîte ceva de prin case.  M-am dat în vorbă şi i-am întrebat, ironic, de ce nu sunt implicaţi în salvarea bunurilor din calea apei. Ei, nesimţind ironia, mi-au spus cu detaşare că nu se tem de viitură pentru că au casele în partea de sus a Miceştului. „Dar nu vă este frică să staţi aici? Dacă vine apa şi mai mare?”, am întrebat eu, la fel de ironic. „Ne urcăm pe bufet că are planşeu de beton”, mi-a zis unul dintre sătenii-băutori, serios, privind mai departe, ca la spectacol, cum cei de peste drum încărcau haine, frigidere, televizoare etc. în maşini sau căruţe.

Şi mai am amintiri de acest fel, trăite, atît în 2006, cît şi în 2008. Acesta este poporul de care spuneam că nu sunt mîndru că-i aparţin. Iar conducătorii lui, sunt binemeritaţi!

PS: Mai postez două fotografii făcute de Gahan la Galaţi.

Read Full Post »