Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2010


Read Full Post »


DD, tînărul înalt şi subţirel din Caracal, a venit în Bucureşti în 1987, gonit de sărăcia Olteniei. Ca să fie sigur că intră, el a dat examen la una dintre facultăţile la care se intra cel mai uşor în perioada comunistă, cea de Mecanică. Trăitorii acelor vremuri ştiu că erau două facultăţi la care se intra cu nota 5,00, Construcţii şi Mecanică. Dar, odată ajuns în Bucureşti, versatil, şiret, inteligent şi cu o dorinţă puternică de parvenire, DD a ştiut să profite de oportunităţile apărute după 1989 şi s-a orientat către un domeniu care în epoca postdecembristă era în plin avînt: mass media. Calităţile sale native şi capacitatea de a face compromisuri l-au propulsat în funcţii de conducere în presa scrisă: „Curierul Naţional”, „Jurnalul Naţional”, „Cotidianul”. De asemenea, el lansează un cotidian propriu, „Oglinda”, cel mai ieftin de pe piaţă, adoptînd ca filozofie de afaceri „ieftin pentru cît mai mulţi”, decît „scump pentru puţini”. Dar „ieftin” înseamnă şi calitate inferioară. Deşi ziarul era făcut pe computer de Mario Diaconescu, fratele lui DD, iar ştirile erau luate cu Copy/Paste de pe ici şi colo, fără bani, de alte două-trei persoane, afacerea nu prea a mers.

DD simte trendul şi îşi dă seama că că viitorul aparţine televiziunii, nu presei scrise. După o trecere de „acomodare” pe la Supernova TV, el îşi cumpără un spaţiu de emisie, de 30 de minute, la 7 abc, o televiziune în plină ascensiune la acea vreme. Mecanismul era următorul: aduceai două tabere de invitaţi în studiou şi le puneai să se certe. La 15 minute aveai calupuri de publicitate iar din banii obţinuţi îţi plăteai spaţiul de emisie, restul reţinînd pentru tine. Afacerea a mers şi DD a cerut patronului 7 abc încă 30 de minute de emisie. Ion Cristoiu spunea că DD are cel mai simplu format de emisiune, care este şi unul de succes: chemi doi oameni şi îi pui să se certe, iar înclinaţia românului spre mahalagism şi cancan îţi aduce audienţă, deci publicitate.

În urma unor discuţii care au deranjat puterea de la acea dată, el părăseşte 7 abc şi pune bazele unei televiziuni proprii, Oglinda Television(OTV). În demersul său, DD este partener cu Diana Voiculescu, o minionă blondă care l-a însoţit profesional(alţii spun că nu numai…) încă din perioada „Jurnalul naţional”. De fapt, ea este femeia puternică din spatele bărbatului de succes. Originară din Constanţa, Diana Voiculescu zice că este fiica unui armator(tatăl său deţinînd cîteva nave) şi soţia unui afacerist(dar căruia nu-i poartă numele). Despre ea se ştiu puţine informaţii, nu există fotografii pe net, a preferat mereu să stea în umbră. Cînd am cunoscut-o, am fost şocat de mirosul excesiv de parfum şi de numărul bijuteriilor de aur, ceea ce făcea ca mersul să îi fie acompaniat de un damf puternic şi de un zăngănit permanent. Uneori, am mai văzut-o plimbîndu-se, noaptea, prin oraş, vara, cu o maşină decapotabilă, deobicei însoţită de o prietenă. În ultima vreme am aflat că a avut un preinfarct, al doilea din cîte ştiu. Cu toate acestea, Diana Voiculescu este eminenţa cenuşie din spatele lui Dan Diaconescu şi trezoriera afacerilor lor. DD nu mişcă un deget fără să aibe acceptul Dianei Voiculescu(vezi o mostră aici). Din banii ei şi mărunţişul lui obţinut din mici afaceri imobiliare(DD cumpăra apartamente şi fratele lui, Mario, le renova, vînzîndu-le apoi la un preţ mai mare), Diaconescu reuşeşte să lanseze OTV, dar tot printr-un şiretlic(citeşte aici). Un explorator al internetului va găsi multe chestii interesante despre evoluţia lui DD şi activitatea OTV.

Ceea ce pot confirma cu certitudine este că DD şi DV au mers mereu la limita legii. Să strîngi o avere de 33 de milioane de euro(doar DD, dar după cîte ştiu, cîştigul se împărţea 50% cu DV) dintr-o televiziune de scară de bloc, în cîţiva ani, este aproape imposibil! Printre jurnalişti, pe la colţuri, se vorbea că DD, în general, lua bani celor pe care îi aducea în emisiune(5.000 de euro, cu unele excepţii), că erau subiecte la care renunţa dacă personajul ce urma să fie atacat, „cotiza”, că nu mereu se dădeau facturi pentru prestaţii, că personalul OTV era cel mai prost plătit şi nu mereu cu carte de muncă. Dar acestea, repet, circulă numai la nivel de bîrfă. Ce pot spune cu siguranţă este că, sub imaginea de „televiziune a poporului” deschisă tuturor, DD făcea afaceri mari şi specula publicitar, în goană după rating, amărăciunea şi necazurile oamenilor. L-am cunoscut pe DD şi pot spune că era zgîrcit, lacom financiar şi consideră că banii nu au miros.

Avînd în vedere cele arătate mai sus, cred că autorităţile ştiau şi aveau, pînă în prezent, suficiente dovezi privind unele ilegalităţi comise de DD şi DV, mai ales în zona evaziunii fiscale sau a folosirii muncii la negru. De aceea, nu mă mir că Dan Diaconescu a fost anchetat. Mă întreb de ce a fost anchetat şi reţinut abia acum?! Chiar şi în cazul de faţă, dosarul privind plîngerea primarului din judeţul  Arad, membru PSD-PC(?!) a fost finalizat în februarie. De ce DD nu a fost reţinut atunci?! Şi mai am cîteva „de ce”-uri dar deocamdată le ţin pentru mine.

Mă întreb doar retoric: Nu cumva s-a început cu un jurnalist perceput „portocaliu” că să nu se mai spună că e vendetă politică atunci cînd se va continua cu cei de teapa Sorin Roşca Stănescu, Victor Ciutacu, Răzvan Dumitrescu etc.?

sursa foto: EVZ

Read Full Post »


Mesaj existent în Otopeni, localitate în care este Aeroportul Henri Coandă. Încurajant, nu?!

Read Full Post »


Read Full Post »


Emil Boc continuă să îşi bată joc de mass media şi, indirect, de societatea românească. Un comportament mai nesimţit, că tot îi place lui cuvîntul, nu am mai întîlnit la un demnitar al guvernărilor de pînă acum. Cititorii acestui blog ştiu că am susţinut măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare şi de reformare a statului, considerîndu-le de acută necesitate. Dar, tot din acest motiv, susţin şi curentul de opinie care spune că Emil Boc trebuie să plece din funcţia de prim-ministru. Urgent! Spre binele acestui popor. Cu gărzile lui cu tot, că sigur va avea nevoie de ele cînd va lua contact cu „iubirea” românilor. E clar că Boc nu poate vedea mai departe de bariera oraşului, la fel cum nu-şi poate depăşi limitele propriilor capacităţi, frustrări, uri, resentimente, micimi sufleteşti, aşa cum ar trebui să o facă un om chemat să conducă un guvern. Dar, să las faptele să vorbească! 

Miercuri, şedinţa Guvernului a început la ora 9:00. Ea a fost întreruptă la 13:30, pentru ca Boc să se ducă la Parlament cu probleme politice. „Dă-o-n colo! Ţara poate să mai aştepte. Eu oricum nu fac mare brînză”, şi-o fi zis el în gînd, atunci cînd a suspendat o reuniune a Executivului de la care poporul aştepta măsuri constructive, că de reduceri şi privaţiuni are traista plină!

Întreruperea şedinţei şi reluarea ei la ora 18:00 a fost primul şoc pentru jurnaliştii acreditatţi care trebuiau să-şi ocupe cele 3, 4 ore cu ceva. Cei care nu au avut de scris ştiri, au ieşit să mănînce la fast-food-urile din Piaţa Victoriei sau au stat pe net. La 18:00, şedinţa s-a reluat. Pe parcursul zilei, Biroul de presă al Guvernului a transmis două mesaje, la distanţă de cîteva ore, prin care anunţa că brefingul de presă care va avea loc la finalul şedinţei Executivului va putea fi urmărit, în direct, şi pe siteul Guvernului. Deci, miercuri seara, toată lumea aştepta finalul şedinţei Cabinetului Boc, pentru a urmări conferinţa de presă. Jurnaliştii acreditatţi veniseră la Palatul Victoria în jurul orei 8:00. Este lesne de înţeles că, seara, erau obosiţi, plictisiţi, înfometaţi, însetaţi(la Guvern, în „Era Boc,” nu se mai asigură jurnaliştilor nici măcar apă chioară la dozator, chiar dacă în unele zile au fost peste 40 de grade Celsius şi legea obliga, iar bufetul de unde se poate lua o cafea, o apă, o „Eugenia”, se închide la 18:00). Pentru cei care se întreabă de ce nu mai mergeam prin Piaţa Victoriei ca să omorîm timpul,  precizez că intrarea în sediul Guvernului se face pe baza unor legitimaţii speciale şi SPP-ul face un control identic celui de la aeroport, aşa că nu este chiar simplu să ieşi şi să intri, pentru că deranjezi nişte oameni şi te iradiezi aiurea tot trecînd prin filtrul antimetal.

Se apropia miezul nopţii şi lumea devenea din ce în ce mai nervoasă, mai nerăbdătoare. Dar deodat-un zvon se-aude: „Şedinţa de guvern s-a terminat!” Era ora 23:00. Deşi erau la serviciu de 16 ore, jurnaliştii s-au înviorat şi au început să-şi pregătească microfoanele, camerele, reportofoanele, ustensilele de scris. De asemenea, fiecare a sunat în redacţia lui pentru a  spune editoriilor coordonatori(alţi nefericiţi consemnaţi la locul de muncă) să fie pregătiţi pentru că va urma de două ori anunţata conferinţă de presă. Într-un tîrziu, pe la 23:15, purtătorul de cuvînt al Guvernului, Ioana Muntean, a venit în centrul de presă ca să anunţe, friendly, că nu va fi niciun brefing. A urmat un moment de uluială. Cele vreo 50 de persoane care aşteptau de 13 ore conferinţa pur şi simplu au rămas mute. Apoi, au început vociferările, cele mai multe fiind reproşuri de genul: „Vă bateţi joc de noi”. Ioana a mai spus că brefingul va avea loc mîine(adică azi-n.a.), pe la 10:00, 11:00. Ei bine, a avut loc la ora 16:00, deci la 17 ore de la finalul şedinţei de guvern. În ce ţară din lumea aceasta s-a mai întîlnit aşa ceva? Cum aţi cataloga voi, oameni din afară, comportamentul lui Boc? Este nesimţit, incapabil, urăşte jurnaliştii şi vrea să îşi bată joc de ei? În ce mă priveşte, cred că este cîte puţin din toate!

Mai vreau să subliniez un aspect. Spuneam aici că Emil Boc a pus o conferinţă de presă vineri seara(cînd lumea era plecată în weekend) şi exact la ora desfăşurării primei partide a Campionatului Mondial de Fotbal. Azi, joi, brefingul unei şedinţe de Guvern desfăşurată cu o zi înainte(daţi-mi voie să mă crucesc din nou???!!!) a fost pus la 16:00, oră la care se disputa partida Argentina-Coreea de Sud, şi pe cînd românii sunt pe drumul dintre serviciu şi casă. Mulţi jurnalişti se întreabă cine îşi bate joc de Emil Boc de îi fixează conferinţe de presă şi apariţii televizate la ore la care nu-l vede nimeni! După cîte ştiu, Boc refuză sfaturile altora şi crede că le ştie pe toate. Aşa că, face numai după mintea lui. De aceea este şi guvernarea sa aşa cum este. Adică, varză! Măcar să fi fost varză a la Cluj că avea carne prin ea! Dar carne…

Read Full Post »


Un banc actual, primit de la Thomy.

În şedinţa de Guvern Boc îl întreaba pe Vladescu:
      – Sebi, la Vami ai taiat salariile?
      – Da, draga, zice Sebi, cu 25 la suta, cum ni s-a stabilit.
      – Si? S-au suparat? Au amenintat ca demisioneaza?
      – Nu, draga, nimic.
      – Nimic? Pai ia mai taie-le 25%.

      A doua zi, sedinta de Guvern. Boc il intreaba pe Vladescu:
      – Deci, le-ai taiat?
      – Da.
      – Si?
      – Nimic.
      – Nimic, nimic?
 N-a plecat nici unul? N-a demisionat nimeni?
      – Nici unul, nici una.
      – Mai sa fie. se scarpina-n cap prim-ministrul. Auzi? Ia taie-le tot
salariul, sa vedem acuma ce fac.

      A treia zi, sedinta.
      – Zi, Sebi draga, ceva la Vami?
      – Liniste, tota lumea la program.
      – Mno, face Emil Boc, cazand pe ganduri. Apoi zice: Auzi, ia pune-i
sa vina cu bani de-acasa, cate un salariu d-ala nesimtit pe luna,
poate asa-i facem sa mai plece „in economia reala”, cum zice sefu’.

      Seara, Vladescu il suna pe Boc.
      – Auzi, Emile? Cu vamesii, cu salariile alea pe care trebuie sa le
aduca de acasa.
      – Asa, zi, gata, demisioneaza?
      – Nu. M-au rugat sa ma interesez unde sa vireze banii ca vor sa plateasca pe doi ani inainte.

Read Full Post »


După ce au trecut pe sub cordon, iată că niciun jurnalist nu "muşcă" din Boc, ci doar îl întreabă. Iar el poate răspunde. Sau nu! E atît de simplu!

Spuneam aici că, marţi, Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) a instalat un cordon de protecţie între uşa cabinetului preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, lift şi intrarea în sala de şedinţe a Parlamentului, măsură care nu a mai fost luată până acum. Panglica fosforescentă din material plastic, întinsă pe nişte popici de metal, era dublată cu ofiţeri SPP postaţi din trei în trei metri. Văzînd că măsura a  creat altercaţii între jurnalişti şi SPP-işti, premierul a cerut SPP să îşi asume măsura şi să dezmintă că cererea a venit de la cabinetul său, mai ales că tocmai urma să aibă loc votul moţiunii de cenzură şi scandalul creat putea influenţa negativ rezultatul.

Ca o paranteză, precizez că au fost mai mulţi deputaţi şi senatori care au remarcat numărul mare de ofiţeri de protecţie. Doi dintre ei au cerut, chiar de la tribuna Parlamentului, ca premierul să-şi lase gărzile la uşă. ”

Vă rog, domnule preşedinte, să îl rugaţi pe domnul prim-ministru, cu tot respectul pentru domnia sa şi membrii Guvernului, să păstreze în afara aulei SPP-iştii. SPP-iştii nu au ce căuta în aula Parlamentului şi nici la tribună„, i-a spus deputatul PSD Valeriu Zgonea, preşedintelui de şedinţă, Mircea Geoană.

Este prima dată când suntem asediaţi. Ieşiţi din sală şi o să vedeţi create aşa-zise culoare de trecere pentru unii sau pentru alţii. O rog pe doamna Anastase să înceteze cu această poliţie şi să lase Camera Deputaţilor pentru popor, şi nu pentru dumneaei. În al doilea rând, îl rog pe domnul prim-ministru să îşi lase gărzile de corp la intrarea în Parlament, şi nu aici, la intrarea în sala de şedinţă, iar noi nu putem intra şi ieşi din sală. Eu înţeleg că le e frică, dar trebuie să aplicăm legea şi Regulamentul”, a afirmat la rîndul său şi deputatul PNL Eugen Nicolăescu(ambii citaţi de MEDIAFAX).

Revenind la povestea panglicii, spun că Boc, ieri, a cerut SPP să dea un comunicat în care să precizeze că iniţiativa amplasării cordonului de separare nu îi aparţine lui, ci SPP-ului. Băieţii de la SPP au executat ordinul, dar într-o formă inteligentă, neasumîndu-şi o iniţiativă care nu le aparţinea, doar de dragul lui Boc(de fapt nici nu au drag de el). Astfel, în comunicatul remis presei s-a precizat că decizia a fost luată de „autorităţile competente„. Prin această sintagmă SPP spune de fapt că decizia de amplasare a cordonului nu îi aparţine. În Parlament, ca oriunde în ţara aceasta, „autorităţile competente” în paza demnitarilor sunt ofiţerii SPP. Dar dacă ei nu recunosc iniţiativa, nedorind să mintă, se subînţelege că oamenii lui Boc au cerut asta.

Eu ştiu sigur că aşa a fost, din mai multe surse, atît din SPP cît şi din apropierea premierului. Chiar am avut o discuţie amplă cu cineva care a încercat să-mi şi explice raţiunea pentru care premierul(nu personal, ci prin apropiaţii săi) a vrut instalarea unui cordon de separare care să-l apere de insistenţele „derbedeilor dracului”(aşa l-a categorisit Boc pe un jurnalist, crezînd că acesta nu îl aude. Întîmplător, l-a caracterizat minunat, ăla chiar aşa fiind. De Ciutacu e vorba!).

Azi, istoria s-a repetat. În faţa grupului PDL din Camera Deputaţilor a fost instalat un cordon de delimitare a presei şi a culoarului prin care trece premierul. După ce ziariştii s-au îngrămădit la declaraţii, fiind împinşi de o persoană care asigură ordinea, Emil Boc a zis: „Să nu mai prind un om de pază sau vreun SPP-ist pe lângă mine, pentru că nu vreau să se mai vorbească vreodată în România că primul-ministru pune bariere”.

De asemenea, Emil Boc continuă să o ţină sus şi tare că ideea nu a plecat de la el. „Nici ieri, nici azi, niciodată nu am dat niciun fel de dispoziţie sau de recomandare măcar să se pună vreun cordon sau vreo panglică în calea mea în Parlament sau în relaţia cu presa„, a spus Boc.

Ce să zic?! Sunt impresionat la maximum! Am şpilhozenul plin de lacrimi! Dar tot nu-l cred! Nu a cerut el, personal, e adevărat. Dar apropiaţii săi, cei cărora li se plînge mereu că este bombardat de presă cu întrebări? Ei or fi sunat la Roberta Anastase, aceasta i-a cerut şefului de dispozitiv al Camerei Deputaţilor, iar colonelul SPP, Costică Fătu, miliţianul(cel cu urma de caschetă pe creier) care se visează general, s-a executat. E simplu! Cordonul nu se instala aşa tam-nisam fără să solicite cineva, SPP recunoaşte că iniţiativa nu-i aparţine, iar alte servicii „competente” nu există. Doar dacă nu cumva a apărut din senin vreun cordon fermecat! Pardon, ăla era covor! Cordoane fermecate nu există!

Read Full Post »


Ceea ce am văzut, ieri, la Parlament mi-a adus aminte de şedinţele CFSN care aveau loc imediat după Revoluţie. Aceeaşi hărmălaie, aceeaşi debandadă, acelaşi comportament de comunişti transformaţi peste noapte în social-democraţi. Ieri, PSD a transformat aula Parlamentului, for al democraţiei, în tribună de stadion provincial. Profitînd de posibilitatea legală oferită oricărui cetăţean de a asista la lucrările Parlamentului, PSD a introdus în balcoanele sălii vreo 300 de pensionari şi sindicalişti care au huiduit, jignit, înjurat, tropăit, ţipat, mormăit atunci cînd primul ministru sau parlamentari PDL au luat cuvîntul. „Handicapatule!”, Marş de aici!”, „Demisia!”, „Huo!”, sunt doar cîteva dintre scandările proferate de agitatori. Văzînd hărmălaia creată de oamenii PSD-diştilor, PDL-iştii au încercat să contracareze situaţia şi au adus repede vreo 30 de persoane(unele strînse ad-hoc de pe la grupurile parlamentare) care aplaudau atunci cînd ceilalţi huiduiau.

Această pensionară a fost cea mai gălăgioasă persoană, ea ţipînd tot timpul. Ori a fost disperată, ori bine plătită!

În aula oricărui parlament nu pot vorbi decît aleşii neamului sau persoane invitate de către conducerea celor două camere. Jurnaliştii sau cetăţenii care stau în balcoane pot doar să asiste, în tăcere. Dar ieri, deşi „asistenţii” au bruiat permanent lucrările şedinţei, nu-mi explic de ce nu s-a cerut evacuarea gălăgioşilor. Poate pentru că preşedintele de şedinţă a fost Mircea Geoană?! 

În timpul dezbaterilor, a mai avut loc un incident demn de filmele cu proşti. La un balcon erau vreo cinci poliţişti iar unul dintre aceştia avea o cameră cu care filma sala, colegii, atmosfera, hărmălaia etc. Cameramanul amator a fost văzut de senatorul PSD, Dan Şova, exact în momentul în care se dusese într-un balcon situat vizavi de cel al colegilor pentru a îi filma şi de mai departe, astfel încît în imagine să iasă cît mai multe balcoane cu sindicalişti. Şova a ieşit din sala de plen în mare viteză, împreună cu deputatul PSD Radu Moldovan, alergînd pe holurile care înconjoară imensa aula a Parlamentului, au urcat în balcon şi l-au luat la întrebări pe poliţist, confiscîndu-i şi cameră. Fiu de magistrat comunist, PSD-istul urla că a prins un poliţist pus de ministrul de Interne, Vasile Blaga, să îi filmeze pe sindicalişti şi pensionari, cu intenţia de a-i amenda ulterior sau pentru a-i timora. Imaturul Şova, dacă ar fi făcut o mică investigaţie, ar fi aflat că poliţiştii erau sindicalişti de la ProLex, intraţi în Parlament pe listele Blocului Naţional Sindical, BNS fiind invitat la rîndul său de PSD, adică exact partidul lui Şova. Şeful de sindicat şi colegii au venit în ajutorul poliţistului şi au încercat să explice că respectivul filma balcoanele cu „vuvuzelele” care urlau Huo! pentru arhiva lor personală de sindicalişti în vizită la Casa Poporului, dar degeaba. Şova o ţinea pe a lui: „Era o persoană îmbrăcată în poliţist despre care noi spunem că nu era poliţist şi care filma pe cei care vociferau împotriva premierului, probabil să le facă dosare. Vreţi să ameninţaţi oamenii cu filmele. Ăsta este un stat totalitar, un stat poliţienesc„. 

Dan Şova

În urma incidentului, secretarul general al Camerei Deputaţilor, Gheorghe Barbu, Direcţia de Protecţie Internă a Parlamentului şi SPP l-au pus pe săracul poliţist-cameraman să dea declaraţii şi să facă dovada modului de acces în Parlament, inclusiv cu camera.

Unul din invitaţii de aici, din sindicatul poliţiştilor, a avut o cameră mică de luat vederi. Colegii lui spun că s-a dus într-o altă parte ca să-i filmeze tocmai pe ei. A fost observat. Camera a fost luată de un domn senator. Acum se cercetează dacă s-a întâmplat ceva special în legătură cu acest subiect„, a explicat secretarul general al Camerei Deputaţilor, Gheorghe Barbu, citat de Mediafax.

Am vorbit cîteva minute cu săracii poliţişti care mi-au spus că nu au vrut decît să se filmeze „ei pe ei”, nu pe alţii, şi erau deosebit de marcaţi, mai ales că senatorul PSD nu dorea să înapoieze posesorului aparatul de filmat(îl snopea nevasta dacă se ducea fără mini-cameră acasă), motiv pentru care ei au sunat la 112 ca să reclame tîlhăria, furtul. Abia într-un tîrziu, cei doi parlamentari PSD i-au predat camera de filmat lui Gheorghe Barbu(probabil după ce au vizionat ceea ce filmase poliţistul). Înţelegeţi în ce ţară trăim?

Vicepreşedintele sindicatului ProLex, Marius Niţă(prim-plan), venit să-l "salveze" pe bietul poliţist-cameraman amator(plan secund) ce nu va uita curînd prima sa vizită la Parlament

Un alt eveniment demn de relatat s-a petrecut între SPP-iştii lui Emil Boc şi jurnalişti. Premierul a cerut să fie pus un cordon, la doi metri de perete, între biroul Robertei Anastase, lift şi uşa sălii de şedinţe, astfel ca el să poată trece de colo-colo nederanjat. A fost pentru prima dată cînd în Parlament, spaţiu liber al discuţiilor, unde jurnalişti, senatori, deputaţi, miniştri se mişcă şi discută liber exact ca în piaţa publică, un demnitar a cerut să i se asigure culoar pentru deplasare. Boc nu învaţă nimic din greşeli şi continuă să fie penibil. În momentul în care el trecea prin acel culoar, Iosif Buble de la Antena 3, sperînd să-i dea mogulul o primă, a trecut pe sub cordon ca să ia o declaraţie premierului. Jurnalistul a fost blocat de SPP-işti motiv pentru care a început să vocifereze şi să se victimizeze, creînd în acelaşi timp şi un subiect pentru dezbătut la Sinteza zilei. Şeful dispozitivului de pază al Parlamentului, colonelul Costică Fătu, pentru că avea o singură circumvoluţiune, cea lăsată de cascheta de miliţian, a căzut în plasa lui Buble şi i-a creat un subiect, zicîndu-i: „Ai noroc că nu am cătuşele la mine că te arestam”. Unui alt jurnalist, Adi Manciu de la Newsin(proprietatea mogulului Vîntu), i s-a rupt tricoul în momentul în care un ofiţer SPP la apucat de el încercînd să-l împiedice să treacă pe sub cordonul postat în foaierul sălii de şedinţă. Oricum, cei vreo 15 ofiţeri SPP care erau în zonă au fost depăşiţi numeric de jurnalişti, astfel încît Boc nu a scăpat de tirul de întrebări. Văzînd că se îngroaşă gluma iar altercaţiile dintre gărzi şi jurnalişti continuă, premierul le-a ordonat ofiţerilor: „Lăsaţi-i în pace!”. Boc a continuat să meargă abătut, fără să răspundă la vreo întrebare, şi a intrat în sală pentru că urma să aibă loc dezbaterea moţiunii de cenzură.

În rest, ceea ce s-a întîmplat se cam ştie. La fel cum se ştie şi că suntem un popor semicivilizat!

.

PS:

Înainte de începerea şedinţei, liderii P(CR)SD, făţarnici cum îi ştim, au coborît din limuzinele lor de sute de mii de euro în partea Parcului Izvor opusă celei în care urlau sindicaliştii. Apoi, cu hainele pe umăr sau pe braţ, ca activiştii de la raion, Ponta, Nica, Năstase, Bănicioiu, Corlăţea &Co. au mers pe jos pînă la protestatarii de la poarta Parlamentului(vezi aici o super fotogalerie!) ca să le plîngă pe umăr. Cu lacrimi false, desigur!

Read Full Post »

® Povestea corupţiei


Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.
Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut.
Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.
Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.
Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Şi aşa a făcut!

Read Full Post »


Off, Doamne! Pe cine să susţin? Grea alegere!

Dedic postarea Vivianei, o vizitatoare a acestui blog. Fără şarja ei, sper amicală, de feministă văduvită de prezenţa masculină care este prăbuşită, acum, în faţa LCD-ului, cu ochii după o minge aleargată de 22 de disperaţi, cuvintele de mai jos nu ar fi existat. Înţeleg singurătatea familială, dar sper în existenţa a două televizoare, astfel încît doamnele să nu piardă vreo telenovelă sau cutare-show imbecil.

Mulţumesc, Vivian!

*****

La 16:15, pe cînd iubitorii fotbalului aranjau în faţa televizoarelor primele cutii de bere scoase de la frigider şi se rupeau primele pungi cu seminţe, Emil Boc ne-a convocat, la 17:00, la Palatul Victoria ca să spună ceea ce spune el de obicei. Nimic! Am sărit în maşină şi după ce am forţat roşu şi galbenul  cîtorva semafoare, străbătînd aglomeraţia bineştiută la acea oră, am ajuns, lac de apă, la Guvern. Cine doreşte să-şi strice seara poate citi ceea ce a spus premierul  aici. În ce mă priveşte, cel mai interesant mi s-a părut faptul că, întrebat de un jurnalist ceva legat de moţiune, Emil Boc a scos numai decît de la piept Constituţia României. La cîte legi i-au fost respinse de Curtea Constituţională nu aş fi crezut că premierul are un exemplar din această lege a legilor.

Dar vreau să mă opresc asupra altui aspect. În Parlament, la recenta asumare, Boc a început discursul cu un citat din Abraham Lincoln(Cred cu tărie în oameni. Dacă le spui adevărul, ei te pot ajuta să înfrunţi orice criză naţională. Cheia este să le prezinţi realitatea), primit cu chicoteli, fluierături şi miştouri de asistenţă, indiferent de culoare politică. Consultantul(zice-se, american) al premierului, putea găsi un citat al lui Eminescu, Iorga, Titulescu(ăla mare, nu ăsta pîrît, Ponta), şi nu al unui preşedinte american, pe deasupra şi asasinat săracul!

Azi, la aceeaşi oră la care a demarat Campionatul Mondial de Fotbal, Emil Boc a susţinut o conferinţă de presă, la Guvern. Premierul nu o fi ştiind sau a vrut să nu se uite nimeni la ceea ce va spune el pentru că oricum nu era nimic nou?!

La 17:00, milioane de români se uitau la fotbal, alte milioane la ştirile de la ora cinci şi numai cei amatori de senzaţii tari îl priveau pe Emil Boc. Acelaşi consultant l-o fi sfătuit pe primul-ministru să aleagă o oră de weekend, de fotbal, de nepăsare, pentru declaraţii? Cred că numai istoria ne va lămuri!

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »