Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 8 iunie 2010


Luni, am fost la Parlament ca să văd cum Boc se vaită, beşteleşte vechea guvernare, se laudă, promite etc. Într-un cuvînt: abureşte! Discursul său a durat peste 40 de minute şi premierul, cu turuiala bine cunoscută, părea că nu o să se mai oprească vreodată din vorbit, motiv pentru care Mircea Geoană, preşedintele de şedinţă, i-a atras atenţia că depăşeşte timpul alocat. La un moment dat, aţipisem pe scaun anesteziat de aceleaşi frazele „editate” de Emil Boc pe care le aud săptămînal, de un an şi ceva. Cînd am mai văzut că scoate şi la tribuna Parlamentului dosarul cu slide-uri(vezi aici şi aici) pe care premierul îl  citeşte de 3 săptămîni pe unde apucă, mi-a scăzut şi glicemia răbdării.

Dar să încep cu începutul. Cînd am ajuns la Parlament, poarta dinspre Parcul Izvor era pichetată de protestatari. În momentul în care am intrat cu maşina pe poartă, zecile de glasuri au început să mă huiduie, să mă înjure, să strige „hoţii” şi „îmbuibatule cu salariu nesimţit”(sau invers). Scandalagii, în marea lor majoritate, pensionari, huiduiau orice maşină intra pe poarta Parlamentului, indiferent dacă  în ea erau aleşi ai neamului sau jurnalişti, angajaţi, distribuitori ai aprovizionării. Dornic să văd mai de aproape adunătura gălăgioasă, după ce am parcat maşina m-am întors, pe jos, în stradă. Sindicalistul Dumitru Costin era la locul lui şi urla la microfon „Jos guvernul”, din toţi bojogii, aşa cum i-a ordonat mogulul lui. Fostul lider de sindicat, Matei Brătianu, acum deputat PSD, a îmbăloşat şi el microfonul, în treacăt, aşa cum i-a cerut de la partid. Lătrăii de la Realitatea TV şi Antena 3, fiecare cu măsuţa, cameramanii şi cortul lui, îl combăteau pe Traian Băsescu  de toţi banii primiţi, aşa cum cer şefii. Iar o babă piţigăiată, venită tocmai de la Sibiu, a recitat adunaţilor „Tatăl nostru”, aşa cum nu i-a cerut nimeni.

Un pensionar MAI, fost miliţian, a ieşit deodată din rînd şi, aflat pe carosabil, incita lumea să forţeze gardurile de metal puse de jandarmi: „Nu mai staţi acolo ca proştii, ieşiţi, să blocăm strada, să mergem peste ei(parlamentari-n.a.) să-i dăm jos pe nesimţiţii ăştia care vor să ne ia drepturile date prin legea…”(nu mai ţin minte numărul legii, dar ea acordă o pensie specială). Jandarmii l-au rugat pe năbădăios să intre iar după gard, moment în care el le-a spus: „Mă, băieţi, eu sunt de-al vostru, sunt pensionar MAI.” Sătul de gălăgie, toropit de căldura toropitoare şi presat de timp, am intrat în Casa Poporului. Se apropia ora 16:00, ora la care trebuia să înceapă şedinţa comună a celor două Camere în care Guvernul îşi asuma măsurile impopulare.

Deşii protestatarii pichetau cele 5 porţi principale ale Parlamentului, Emil Boc, „bărbat” cum îl ştiam, se pare că a intrat pe o poartă de serviciu, adică pe cea pe cea folosită de maşina de gunoi(vezi aici). O fi vreo premoniţie sau omul îşi cunoaşte locul? Lăsînd şarja amicală la o parte, spun cu sinceritate că Boc arăta ca un om distrus. Fără zîmbet, cu pasul greu, îngîndurat, înconjurat de toţi cei apropiaţi lui, neînsoţit de vreun ministru sau coleg de partid, nedialogînd cu nimeni, făptura lui minionă părea că poartă un munte de sare în cîrcă. A intrat la Roberta Anastase în Cabinet, cîteva minute, înainte şi după şedinţă, doar ca să se ascundă de jurnalişti pîncă cînd SPP-iştii chemau liftul la etajul respectiv. Sunt convins că premierul urăşte din tot sufletul, cu sinceritate şi definitiv mass-media, de-a valma! Pentru el nu contează dacă un jurnalist este corect sau nu, îi urăşte pe toţi la fel, fără discriminare.

Pe la 19:00, şedinţa Parlamentului a luat sfîrşit. Emil Boc a plecat fără să dea declaraţii, lăsînd aceasta bagatelă doar în seama liderilor PNL şi PSD care, cu nedisimulată satisfacţie, îi înjurau pe Traian Băsescu şi pe guvernanţi pe la microfoanele aservite, sperînd să cîştige capital politic. Dar, niciunul nu a spus, avînd în vederea prapastia şi disperarea în care se află ţara, cît din vină îi aparţine.

Read Full Post »