În ultima perioadă, sunt tot mai dese momentele în care cred că nu suntem o naţie, ci doar o adunătură de oportunişti fără ruşine sau frică de Dumnezeu. Românul, la nivelul păturii sociale sau ocupaţionale la care se află, nu se gîndeşte decît să „ciupească” şi el de ici, de colo. Un şurub, o şipcă, un kil de cartofi, o sîrmă, un pui de ceava, o bucată de pămînt, un top de hîrtie, o sută de lei, un milion de euro şi tot aşa. Puţini sunt cei care fac ceva din conştiiţă, pentru că iau un salariu, din pasiune, din dragoste de semeni, din patriotism. Restul suntem pe japcă! Sau, şi mai rău, aşteptăm „să ni se dea”, „să ni se facă”, „să ni se aducă”… Stăm cu mînile în poală, aşezaţi pe tivul cămăşii, cu ochii jur împrejur, aşteptînd. Spusele lui Napoleon, „Nu te gîndi la ceea ce face ţara pentru tine, ci la ceea ce poţi face tu pentru ţară” sunt doar o vrăjeală coclită. Ce, suntem fraieri?
Momentele în care cetăţenii de bun simţ(cîţi au mai rămas în România!) văd persoanele în care credeau dedulcite la bani sunt dezolante. Dezamăgirile profunde aduc în suflet sentimente de sfîrşeală şi dor de ducă. Cea mai recentă dezamăgire este Melania Mandas Vergu, (deja) fost consilier al ministrului Educaţiei. Jurnalist cu 20 de ani de presă, Vergu părea că se luptă cu sistemul, că vrea binele, că este un exemplu de condeier moral. Numirea sa în echipa actualei guvernări am primit-o cu încredere, crezînd că un om mînat de intenţii bune a ajuns în rol de sfătuitor al decidentului. Prezenţa ei la Ministerul Educaţiei mi-a creat un confort psihic, dar, cînd am auzit că Vergu a beneficiat de un contract de 4 milioane de euro, la o lună după numire, demarînd programul educaţional cu renovarea propriei locuinţe, a fost un şoc. Mi-am adus aminte de Cristian Tudor Popescu, costelivul cu sprîncene stufoase care se crede „crucişătorul” presei româneşti. El, după 1990, a fost coacţionar la Adevărul, alături de Viorel Hrebenciuc, ziar care primea publicitate de milioane de dolari, apoi de euro, de la Adrian Năstase şi PSD. Azi, CTP ne predă lecţii de moralitate. Mi-am amintit de Bogdan Chireac, ajuns milionar în euro, pe neştiute, din afaceri cu statul, de Sorin Roşca Stănescu, de Cornel Nistorescu, de Corina Drăgotescu, de Radu Tudor, de Mihai Gîdea, de Victor Ciutacu, de Emil Hurezeanu, de Stelian Tănase, de Mircea Dinescu, de alţii ca ei. Chiar dacă prin luarea stipendiilor unii dintre ei nu au încălcat legea, din punct de vedere moral sunt condamnabili.
În România, un jurnalist cinstit este un jurnalist sărac. El este urît de toate regimurile, de toţi politicienii, de la stînga la dreapta eşicherului politic. Am mulţi colegi, nume mai puţin cunoscute, de care aud că ajung consilieri ai unor politicieni, chiar purtători de cuvînt ai demnitarilor zilei. De pe o zi pe alta, ei se transformă în alţi oameni. Cînd ne-au minţit? Atunci cînd „înjurau” sau acum cînd pupă-n fund? Ce se ascunde în conturile lor? Care este preţul cu care îşi vînd conştiinţa? Iată întrebări ale căror răspunsuri le aflăm doar atunci cînd interesele unora, din tabăra adversă, o cer şi se scot la iveală documentele.
În România, este mai profitabil să taci decît să vorbeşti. Din proprie experienţă, pot spune că un jurnalist este pus mereu în situaţia de a alege. Tacerea are un preţ. Vorbirea, e gratis, ba chiar păguboasă. Sintagma „sărac şi cinstit” este desuetă şi mai cred în ea doar idioţii. Jurnaliştii bogaţi sunt cei care şi-au trădat meseria şi, implicit, poporul pe care ar trebui să-l slujească. Jurnaliştii săraci, sunt marginalizaţi. De toate regimurile. Politicienii au nevoie de aserviţi, nu de conştiinţe. Aservitul are un preţ, o conştiinţă este inevaluabilă. Şi cu toate acestea, poporul îi iubeşte pe cei cu notorietate, le cere autografe, îi divinizează, îi adoră. De fapt, i se face templu Satanei. Iar pe cei încă cinstiţi, care au rămas săraci din pariotism şi dragoste pentru meserie, poporul îi tratează cu sictir. De aceea, întreb retoric: Oare nu cumva poporul are jurnaliştii pe care îi merită?
raho
tu eşti un român adevărat dar eşti înconjurat de jigodii, jivinii şi javre. aşa cum au încercat cu mine cu istoria ei încearcă cu tine cu realitatea şi ochiul de scrutină al jurnalisticii. ţi-a rămas doar cool. pe mine nu mă număra că sînt prea departe. vreau să te cunosc. eşti idealist, speri în viitorul românilor. regret că trebuie să te dezamăgesc, dar nu va fii. tot timpul am apreciat sinceritatea ta, lupta pentru adevăr, dar eşti mic nu ai forţe şi nici resurse. nimic nu se face pe vorbe. aţi ignorat cînd eu vorbeam de faptul că familia a plătit unirea. v-aţi spus: ăsta e un alt menestrel sau lăutar, care a venit să ne predice democraţia şi drepturile omului. nu aţi ţinut cont de nimic ce m-am străduit să vă dezvălui. aştept în continuare să vă treziţi. cine ştie poate acum poate peste 60 de mani, cine ştie?
pe curînd românilor!
aici e toamnă, am cules prunele şi am gustat prima ţuică. e tare dar încă nu s-a aşezat. la bună „vedere” rumînilor!
raho
şi un detaliu, scuză-mă că am uitat! dacă continui aşa vei sfîrşii prost. Eliade i-a spus lui Culianu să termine că va avea probleme, s-ar putea chiar să sfîrşească cu moartea. ce s-a întîmplat? nimic altceva. aşa a şi sfîrşitt pe curînd rumînule! nu vreau să fiu în pielea ta!
tot el.
ha, aferim dar nu mai comentez ca sã nu mã ‘nervez 🙂
moshu49
de ce nu vrei bre să comentezi? ce ţi-e ruşine sau ţi se pune nu-ş’ ce de nu poţi spune mai nimic. este România ţara ta sau nu? atunci zii bre!
raho
ăia bogaţi nu sînt jurnalişti. ăia sînt doar lingăi. LINGĂI. de blide, de cur, de piţipoance etc… avem multe soiuri. alegeţi bre!…
raho
„sau acum cînd pupă-n fund?” nu există. pupă-n cur da. în fund poate fi de sac, în fund de magazie, etc… sau te doare-n fund, sau ţi-e fundul mai de preţ decît pielea. etc
raho
o analizezi greşit. are şi ea nevoie de o locuinţă. i-o dai tu? nu cred! atunci lasă oamenii să trăiască. PUNCT. nu ea e răul cel mai mare acolo. ăla trebuie identificat, pentru că atunci nici ea nu ar aştepta renovări, ci ar face ce-i dictează inima, dar uite că nu are timp de aia. adevărul e dureros de cele mai mult ori, mai ales că noi sîntem neputincioşi să-l schimbăm.
zamolxus
îşi poate face 10 locuinţe, dar nu cu banii ţării. E simplu!
raho
ba da că e săracă.
raho
iar la nebunia de acolo ce mai contează? cine cu cine? cine pe cine? şamd
raho
acum nu mai există banii ţării. PUNCT ŞI DE LA CAPĂT. ce e aia banii ţării. tu nu vezi că toţi banii sînt ai bandiţilor. ce vrei să facă săraca, dacă nu are bani? zii şi tu!
raho
asta se cheamă prostituţie profesională. este la fel cu prostituţia stradală. ai istorici acum, ai politicieni, ai oameni care cică salvează animalele… tot prostituţie se cheamă. adică: primesc un salariu, se bucură şi dau din coadă. tot nu mi-ai răspuns dacă frumuşelul de cîine din poză e al tău, sau nu? prostituţie sexuală, profesională, religioasă, socială, militară, juridică, politică sau istorică, tot prostituţie e. PUNCT.
raho
nu mai fi idealist. nu există banii ţării. ţara are doar datorii care vor creşte în continuare. ce e aia „banii ţării”? nu există aşa ceva. dacă ciocoii plătesc taxe, ţara are bani, dacă nu nu are. SIMPLU.
raho
asta trebuia să se cheme statutul jurnalistului cinstit. tot aşa cum eu am pretins statiutul istoricului cinstit. nu e, şi de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. DUMNHEDZĂU. sper că ştii să citeşti!
Dacă am ajuns să conştientizăm că suntem defecţi ca naţiune, atunci suntem pe drumul cel bun. Înseamnă că facem diferenţă între bine şi rău.
Cool
conştientizăm noi, cei care oricum bănuiam ceva.
Ce se intampla cu Zamolxus ca nu mai apare cu instructivele lui comentarii ? A trecut mai bine de un an si n-a mai comentat nimic. Mai invatam si noi cateceva. ii simt lipsa.
Onisie_Bone
nu stiu ce mai face Zamolxus. Sper sa fie sanatos! Daca citeste aceste rinduri cu siguranta te va cauta.
Draga Rahoveanu,
1- Nu te superi ca-ti zic draga. Multumesc de raspuns. Dar nu doresc sa ma caute Dansul, nu-i corect, eu il caut pe dansul, eu sunt „ucenicul” desi am aproape 70 de ani pentru ca si eu cred ca prietenia unui om destept este mai de pret decat prietenia tuturor prostilor. Sper sa nu fie si reciproca valabila, altfel Zamolxus nu ne-ar mai baga in seama.
Adevarul este ca L-am intalnit pe Zamolxus pe mai multe site-uri dar dupa data comentariilor nu a mai postat de mai bine de un an. O fi bolnav sau o avea mult de lucru ? Sau este dezamagit ca nu gaseste adepti ? Pe mine m-a gasit, chiar daca nu in totalitate. Dar ce contez eu, un Terchea Berchea, pe pamantul romanesc ?
Ma interesa totusi daca Domnia sa are un blog sau un site personal sau un site favorit pe care sa „navighez” si sa-mi ostoiesc setea de cunoastere si de adevar cu privire la neamul meu romanesc. Am atat de multe intrebari si atat de putine raspunsuri. Si ma „duc” si nu le aflu.
2- Cam asa este, cum spui in acest topic. Dar cum putem depasi acest marasm in care ne varara barbarii de dusmani ? Care este solutia ? Eu am cautat solutia prin carti, bloguri, filme, TV-uri, ziare, reviste, partide politice, etc, si nu am gasit raspuns care sa ma satisfaca. De curand am zarit la un chiosc de ziare un ziar intitulat „Cuvantul Legionar”. In unul din articole, Ana Maria Marin, medic, sotia unui fost legionar mort in razboiul civil din Spania(dr.avocat Vasile Marin), spunea :
„Vad o singura salvare(n.m. a neamului romanesc), credinta ortodoxa, impartasita noua de Sft. Apostol Andrei prin anii 50 dupa Cristos. Asa sa ne ajute Dumnezeu.” Daca citez nu inseamna ca sunt pro sau contra.
Asa este ?
(Apropo ! Si ucrainenii au ca parinte spiritual tot pe Sft. Apostol Andrei. Daca Sfintia Sa ne-a crestinat impreuna cu ucrainenii in anii 50 e.n., inseamna ca in acele timpuri noi vorbeam aceeasi limba cu ucrainenii, deci limba rusa, si este deci adevarat ca noi suntem de origine slava dar ne-au fortat legiunile Romei sa vorbim latineste. Astfel ca amestecand limba asupritorului cu fondul nostru lexical slav a rezultat frumoasa noastra limba pe care a dus-o la perfectiune Marele Eminescu.). Parerea mea care poate fi gresita. Nu sunt savant.
Sa ma incred numai in legionari ? Si pe ceilalti, chiar daca sunt comunisti sau republicani sau regalisti, etc, sa-i dezavuez ? Ma gandesc si eu asa, ca prostu, nu sunt tot romani ? Dar daca tot comunistii ne scot din „rahat” dupa ce tot ei ne-au bagat acolo ?
Sa ma incred in ortodocsi ? Dar daca sunt greco-catolici, sau catolici sau protestanti sa-i tratez cu dispretz ? Ma gandesc la unitii din Ardeal si la scoala Ardeleana : daca nu erau ei la 1918, si se implinea voia mitropolitului ortodox al Ardealului de atunci Miron Cristea, care s-a opus Unirii, poate ca acum ardelenii erau deja maghiari. Asa cum acum basarabenii sunt rusi.
Sau mai bine sa nu mai tinem de etnie si de limba cum tin alte etnii la neamul lor si sa ne consideram „cetateni” ai Europei si ai lumii si sa ne alipim la vecini : Banatul la sarbi, Ardealul la unguri, Basarabia este deja unita la ucraineni, fratii rusilor, Delta sa revina Ucrainei ca si insula Serpilor, Dobrogea s-o ia bulgarii si daca tziganii refuza sa-si faca tara in Oltenia si Muntenia sa ne alipim tot la Bulgari. Si atunci nu mai avem probleme nici cu minoritarii, nici cu antisemitismul, nici cu Holocaustul, vom scapa si de dilema Antonescu daca a fost antisemit sau filosemit, vom scapa de toate.
Mai raman astia sa ne ia si viata si am terminat-o cu soarta noastra pe acest pamant.
Onisie
sper sa am timpul necesar sa-ti raspund pe larg la cele scrise de tine. Acum, spun doar ca am mari indoilei cu privire la originea slava a poporului roman. Niciun izvor preroman nu spune asta. Ca or fi fost niste amalgamari prin luncile Prutului si Nistrului, nu contest. Iar parul blond si ochii albastri ai moldovenilor spun ca ar fi si ceva singe finic.