Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 26 martie 2010


Emil Boc(purtând coroana) însoţit de părinţii săi(centrul imaginii) sosind la înmomântarea rudei lor

În viaţa noastră apar tam-nisam momente tragice generate de „mână”  Destinului. Fiecare om trăieşte întâmplări sau are parte de suferinţe pe care nu şi le doreşte. Moartea, boala, neprevăzutul fac parte din cotidianul nostru şi atunci simţim cel mai bine că suntem doar robi ai unei forţe deocamdată explicabilă numai într-un registru religios. „Aşa a vrut Dumnezeu!”, spunem, acceptând fatalitatea. 

În familia premierului Emil Boc a survenit o tragedie. Mătuşa sa a fost accidentată mortal de un şofer inconştient(citeşte aici). Nu vreau să mă opresc asupra acestui eveniment nefericit şi nici nu mă întreb de ce nemernicul respectiv a fost arestat imediat, pentru 29 de zile, comparativ cu alţii care au luat mai multe vieţi şi au fost condamnaţi după procese tergiversate ani buni, doar la închisoare cu suspendare si fără să facă o zi de arest. Sunt lămurit de modul în care acţionează autorităţile atunci când cele două parţi sunt inegale ca poziţie socială, adică un om de rând şi un potentat al zilei. Ucigaşul trebuia arestat. Mă întreb de ce nu s-a procedat similar şi cu alţii, bogaţi sau influenţi?! Dar cu totul altceva doresc să subliniez în prezenta postare. 

Opinia publică a fost informată de mass-media despre această tragedie. Emil Boc putea să anunţe că îşi ia o zi liberă ca să participe la înmormântarea mătuşii sale. Era firesc, uman, de înţeles, oricare dintre noi ar fi procedat la fel. Nu şi Boc. El a vrut să ne aburească. S-a dus, joi, dimineaţă, în Răchiţele,  jud. Cluj, a servit prânzul cu părinţii, după care a plecat împreună cu aceştia la înmormântarea rudei lor, în satul vecin(citeşte aici). Ca să ne arate că s-a dus la Cluj cu treabă, după înmormântare el avea aranjat participarea la o acţiune(dar între timp a mai apărut şi a doua) în minicipiul Cluj. Modul în care a procedat premierul mi se pare o mare bătaie de joc la adresa mea, simplu cetăţean. 

De la "Doamne, iartă!", la "Doamne, ajută!"

Dacă Emil Boc se limita la a-şi vizita părinţii şi la a participa la înmormântare, nu era nimic de comentat. Era omenesc! În schimb, după ce îţi conduci o rudă apropiată pe ultimul drum şi peste o oră, două  inaugurezi o grădiniţă şi un magazin auto, ca să laşi impresia că lucrezi pentru ţară, este o mare făţărnicie. 

Nu mai vorbesc despre faptul că în timp ce premierul se juca împreună cu fetiţele şi băieţeii, la grădiniţa „Albă ca Zăpada”, mii de  profesori manifestau la Bucureşti, în faţa Guvernului, precum şi în alte oraşe din ţară. Dorind să răspundă indirect revendicărilor cadrelor didactice, premierul le-a povestit prichindeilor, care îl priveau cu ochii mari, umezi şi miraţi, despre faptul că el nu vrea să scape de sub control cheltuielile publice pentru că se „agravează(ups!) viitorul României”. „Eu sunt, în momentul de faţă, sindicalistul celor 22 de milioane de români”, s-a dat el mare el în faţa preşcolarilor. 

"-Fetiţo, ce vrei tu să te faci când vei fi mare?" / "-Dar dumneavoastră?"

În final, mă întreb: 

– dacă Emil Boc s-a dus la înmormântarea mătuşii, de ce a ţinut să participe la cele două inaugurări? Ca să îmi arate mie, cetăţean, că el şi lucrează? 

– dacă Emil Boc s-a dus la inaugurarea unei grădiniţe şi a unui magazin, tocmai la Cluj, va cheltui alţi bani din bugetul sărăcăcios ca să se ducă la tăierea panglicilor tuturor obiectivelor sociale din ţară?  Cu ce este mai importantă o grădiniţa din Cluj comparativ cu alta din Dolhasca?

Domnule prim-ministru, dacă participaţi la evenimente fericite sau tragice, personale, vă înţelg. Sunteţi om şi este normal să o faceţi. Dar dacă participaţi la evenimente familiale şi vă mascaţi prezenţa în acel loc prefăcându-vă că aveţi îndatoriri de prim-ministru, nu vă mai înţeleg. E ca şi cum m-aţi minţi! 

Sursa foto: Adevărul şi Guvernul României

Read Full Post »