® Opoziţia şi „degetul mijlociu”

Crin Antonescu, această Mireille Mathieu a politicii româneşti, a flituit Administraţia Prezidenţială şi a dat semnalul ieşirii delegaţiei PNL de la consultările pe care preşedintele Traian Băsescu le-a declanşat în urma referendumului de reducere a numărului de parlamentari şi a uneia dintre camerele Parlamentului. Victor Ponta, ca un pudel ce imită schnautzer-ul casei, a plecat şi el cu gaşca de PSD-işti. De corcitura maidaneză numită PC, nu vreau să amintesc pentru că ea nu există decât la televizor, în special pe antene.

Motivul boicotării discuţiilor-unul penibil, dealtfel, a fost prezenţa la masa negocierilor a grupului independenîilor condus de Gabriel Oprea. Acum, pun nişte întrebări retorice.

1. Era cineva în ţara asta care credea că preşedintele nu va invita la discuţii şi grupul independenţilor, acesta fiind reprezentat atât în guvern cât şi în Parlament?

2. Crede cineva că Mireille Mathieu-Antonescu şi micuţul Titulescu-Victor Ponta , nuu s-au vorbit anterior ca să îidea flit lui Traian Băsescu?

3. Deficitul de imagine privind tergiversarea punerii în practică a votului popular nu cumva va fi suportat de PNL şi PSD?

Politica, înainte de toate, este arta negocierii. Cei doi lideri conjuncturali se pare că nu ştiu. Iar prezenţa lor acolo trebuia să fie justificată de voinţa poporului, exprimată în proporţie de peste 80% la referendum, şi nu de cheremul lui Traian Băsescu.

Ca să aduc postarea într-un registru mai puţin politic, plec de la gestul pe care cei doi lideri de partide l-au făcut şi le spun(celor care nu cunosc) de unde vine arătarea simbolică a degetului mijlociu.

Înaintea Bătăliei de la Agincourt (1415) din timpul Războiului de 100 de ani, francezii – anticipând victoria împotriva englezilor – au propus tăierea degetelor mijlocii ale arcaşilor englezi capturaţi. Fără degetul mijlociu le-ar fi fost aproape imposibil să traga cu renumitul arc englezesc (english longbow) devenind – prin urmare – incapabili să lupte în viitor.

Acest faimos arc englezesc era făcut din lemnul unui copac tipic Marii Britanii, numit Yew. Gestul brusc de tragere cu acest arc era cunoscut ca „plucking the yew” (sau „pluck yew”).

Spre surprinderea francezilor, englezii au întors soarta bătaliei şi – după câştigarea ei – au început a îi ironiza pe francezi arătându-le degetele mijlocii şi zicând „Vedeţi, încă putem trage cu arcul!” („See, we can still pluck yew”).