Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 6 octombrie 2009


salteaua

Atunci când mergi la Atheneu ştii ce te aşteaptă. Ştii când începe spectacolul, ştii când se termină, ştii cine interpretează şi citeşti în program ce piese muzicale vei asculta.

Atunci când te duci la o cârciumă de cartier, nu ştii nimic. Nu ştii dacă e program, iar dacă e, nu ştii cât ţine şi nu ştii ce melodii vor cânta lăutarii. În cârciumă, un mesean mai cu dare de mână şi între două şpriţuri scoate banul de la chimir, îl lipeşte pe fruntea lăutarului şi îi dă comandă, râgâind, să cânte o anume melodie. Fals sau nu, guristul interpretează după voinţa şi fredonarea bolborosită a chefliului cu creierii plutind în alcool.

Cam aşa şi cu Guvernul Boc. Nu ştii când are şedinţă, iar când ştii că are, nu ştii când începe şi nu ştii când se termină, nu ştii componenţa Cabinetului, nu ştii ordinea de zi, nu ştii ce legi mai face şi nici ce urmează să „fredoneze” cu „bancnota” lipită deasupra sprâncenelor de „chefliul” cu mangoţi la chimir(sau cureaua lată, dacă vreţi!). De aceea, am ajuns să cred că Guvernarea Boc este una de cârciumă, de bodegă imundă de mahala, iar premierul, lăutar-şef, îşi dirijează formaţia după ureche având în memorie lălăiala însoţită de damf de butoi a „meseanului” căruia i se vede şliţul belit când stă răsturnat pe scaun, satisfacut, după ce a marcat „banul” cu care guristul îşi freacă barba.

saltea

Am criticat încă de la început modalitatea dezastruoasă şi nefirească prin care Boc a catadicsit să comunice cu presa acreditată la Palatul Victoria. Astăzi am aflat şi de ce. Emil Boc urăşte presa. Emil Boc îi dispreţuieşte pe jurnalişti şi mai ales pe cei acreditaţi la Guvern. El a făcut viaţa un calvar tocmai acestor jurnalişti pe care ar trebui să-i considere parteneri, pentru că tocmai  ei au menirea să transmită poporului informaţii despre marile scofale din activitatea Executivului.

Ura lui Boc faţă de presă a răbufnit şi azi când s-a luat de moderatoarea emisunii la care a fost invitata la Radio România Actualităţi(citeşte aici transcriptul, aşa se zice şi nu „trascriptul” cum apare pe site). Citiţi:

„Emil Boc: Pot să vă fac o observaţie, din punct de vedere jurnalistic?

Realizator: Vă rog…

Emil Boc: Cât a durat întrebarea dvs. ca timp?

Realizator: Nu contează cât a durat, am pus-o, pentru că sunt obişnuită cu dvs…

Emil Boc: Dacă aţi fi fost la jurnalistică, la mine la facultate, v-aş fi picat la examen. Să puneţi o întrebare de 38 de secunde…

Realizator: Ştiţi de ce, domnule prim-ministru? Pentru că dvs., şi pentru că noi am mai avut intervenţii împreună, vorbiţi foarte mult, şi atunci pun totul de la început.

Emil Boc: Mai ales dacă este un dialog, să fie întrebări percutante, să nu stau să ascult un monolog aici, la dvs.”

„Realizator: Domnule prim-ministru, v-am spus că sunteţi un interlocutor de trebuie să-mi iau, aşa, un avânt, ca să pun o întrebare…
Emil Boc: Păi, dacă mă luaţi cu 40 de secunde întrebarea, trec minuţelele până la ora 14:00..”

„Realizator: Păi, dar sunt nefericiţi oamenii, nu? Nu numai că nu înţeleg, viaţa e foarte scumpă.
Emil Boc: Doamnă, dvs. nu sunteţi lider de sindicat, sunteţi reporter. Ştiţi şi /…/.
Realizator: Nu , dar vreau să spun că şi eu trăiesc prin preţurile care sunt pe piaţă.
Emil Boc: Dar, atunci, hai să discutăm în calitate de reporter, şi nu de lider de sindicat, ca să discutăm în treaba aceasta…
Realizator: Dar sunt şi ei partenerii dvs /…/
Emil Boc: Deci, de asta vreau să vă spun; dar dacă dvs. sunteţi lider de sindicat, ştiu cu cine discut. Haideţi să discutăm raţional, în aceşti termeni.”

guv

În aceeaşi notă de jeme’nfiche-ism, de 2 luni Emil Boc nu mai răspunde întrebărilor la brefing-urile de presă susţinute la sediul Guvernului. Nici preşedintele SUA, nici un alt mare şef de stat sau de Guvern al lumii nu tratează cu atâta dispreţ presa. Până acum, consideram că el se teme de întrebările incomode, dar acum m-am dumirit. Emil Boc dispreţuieşte mass media şi pe reprezentanţii acesteia. Premierul poate nu îşi dă seama, dar prin comportamentul inadecvat el nu tratează cu sictir jurnaliştii, ci poporul care aşteaptă informaţii de la el. Oare trufia nu este un păcat în religia sa?Dialogurile de mai sus, în care Boc îşi arată ţâfna, precum şi câteva exemple şi fotografii ce vor urma, spun tot.

citeşte mai departe inclusiv povestea saltelei din imagine>>>>

Read Full Post »


mail

PS: Să nu uităm să râdem. În zilele acestea parcă este prea multă încrâncenare.

Read Full Post »