Aşa cum spuneam anterior, vineri seara am luat drumul munţilor, scăldat de ploaie dar şi de culorile unui asfinţit superb. După atâta muncă de negru speram să mă îndrept către un viitor luminos.
Am ajuns pe Valea Cheii, unde se află cabana în care m-am refugiat, pe la 23:00. Drumul forestier se strecura printre nişte stânci uriaşe săpate în milenii de firicelul de apă care acum mă însoţea molcom în peregrinare. Era o linişte de început de lume în care se auzea doar susurul apei. Aş fi crezut că sunt singura vietate de pe Pământ dacă o căprioară nu ar fi coborât speriată de pe un versant, traversând drumul în viteză, ca să dispară în pădurea de pe versantul opus.
Nu crede ce ţi se spune, cercetează! 
eh, faina saptamana ta furtunoasa 🙂 chiar si weekendul!…desi s-a derulat pe „repede inainte”… frumoase locuri intr-adevar. sunt si pe lista ministrului udrea la promovare 🙂
Ce viata palpitanta duci! Cred ca stii tara ca in palma.
Apropo de furtuna…
Am fost si eu o saptamina plecata la mare. Era sa „inchin steagul” definitiv.
Luam masa afara, in gradina. In zare fulgera, se apropia furtuna. Deodata a trasnit la vreo 2 metri de noi, s-a descarcat un fulger intr-un bat de metal care sustinea via. Nici nu stiu cind am ajuns in casa.
A fost nasol, cind s-a izbit de metal a facut flama ca la sudura. Cind ma gindesc cit metal aveam pe masa, cutite, furculite…
mirolara
nu sunt si sper sa nici nu fie! Din nefericire, la capătul văii au apărut nişte viloaie.
robin
nu era problema cu furculiţele ptr. ca nu aveau legătură cu pământul. Mai repede cu băţul de la umbrelă, în cazul în care stăteai sub aşa ceva. Şi eu am păţit ceva asemănător, numai că eram sub copaci. Ne-a trântit pe toţi la pământ unda de şoc iar în aer mirosea ca şi cum scăpărasei un chibrit.
Si daca tineam furculita in mina? 🙂
robin
da, puteai sa ai probleme. Dar ai zis că era pe masă. „Cind ma gindesc cit metal aveam pe masa, cutite, furculite…”.
Dar să uităm. Important este că nu s-a întâmplat nimic. În situaţii din acestea ne dăm seama cât suntem de plăpânzi în faţa elementelor naturii. Eu mă gândesc aproape în fiecare zi că sunt un „nimic” în raport cu lumea, cu Pământul, cu Universul, cu Divinitatea.
raho, frumos ce-ai vazut, dar n-as face concediul pe acolo :)) asa…in interes de serviciu merge. cum te descurci cu negocierile? :))
am apreciat masura luata de turci privitoare la demolarea caselor insalubre de-a lungul autostrazilor! bravo! la noi te ingrozesc anumite case si din aceasta imagine se formeaza imaginea generala despre romani si tara, de aceea apar peste tot prin lume tot felul de filmulete cu tigani si casele lor amarate. exact asta este realitatea si o mai aratam cu mandrie la toti strainii! indiferent prin ce vama intri in Romania, mizeria e aceeasi! nu e nevoie sa scrie nicaieri „Romania” ca miroase rau din toate punctele de vedere!
revin: demolarea caselor a condus si la o despagubire interesanta (daca ceea ce sustii e adevarat) statul oferind fiecarei familii doua, trei locuinte la bloc! asa da. chiar si una era suficienta in unele cazuri. la noi cand statul te expropiaza, nu-ti da bani nici de un acoperis! asta in cazul in care esti un nimeni si n-ai spate politic. daca insa esti in „hora coruptiei” atunci pretul despagubirilor se ridica la sume impresionante!!!
snake
sunt de acord cu ce spui dar România nu se compară cu forţa financiară a Turciei.
Informaţiile referitoare la casele demolate mi-au fost date de un diplomat de la Ambasada României. Pereţii construiţi pe versanţi încă se mai văd şi îi poţi vedea şi tu în unele poze(ceva alb, pe coastele dealurilor). De asemenea, se pot vedea în fotografii şi câteva moschei abandonate, ele nefiind demolate. Dacă ne gândim că în fiecare căsuţă stăteau câteva familii, bunici, fii, nepoţi, era normal să se dea fiecărui cap de familie o locuinţă. Pe dealuri au fost construite blocurile în care aceştia s-au mutat şi poţi zări ferestre ale unor apartamente încă neocupate, deci mai este loc. De fapt, aşa se făcea şi la noi pe vremea lui Ceauşescu.
n-aveam de unde sa stiu ca in casutele alea stateau cateva familii. mi se pare normal ca dupa demolare sa dea la fiecare familie cate o casa! hehehei, pe vremea lui Ceausescu multe erau normale, astazi nu mai traim nimic normal!
snake
guvernul turc le-a făcut şi câte-o moschee la câteva blocuri, numai să se mute. Exista o anume împotrivire din partea cetăţenilor tradiţionalişti în a-şi părăsi casa, moscheea, piatra din faţa casei unde-şi frecau mătăniile de zeci de ani. De aceea s-a recurs la despăgubiri mai mari decât era cazul, numai să se mute şi să se termine cu ţigănia din zonele pe unde trece autostrada.