Încremenirea de dinaintea plecării parcă prevestea plictiseala ce va să vină
Joi şi vineri am fost la Bruxelles, în delegaţia condusă de preşedintele României la lucrările Consiliului European de vară. De peste 6 ani, încă din perioada negocierilor de preaderare dintre România şi UE, merg la Bruxelles de cel puţin patru ori pe an, dar o plictiseală mai mare ca la acest consiliu nu am trăit. Şi cred că nici şefii de stat şi de guvern prezenţi la lucrări.
Traian Băsescu face o declaraţie la plecare, în aeroport, explicând românilor ce şi cum va fi la Consiliul European.
Preşedintele vorbeşte, Emil Boc este în ceaţă
Chiar şi oficialii au început dezbaterile din a doua zi a Consiliului cu aproape două ore întârziere, principalele negocieri purtându-se tete a tete prin locuri ferite de ochii presei, subiectul discuţiei fiind susţinerea sau nu a lui Jose Manuel Durao Barroso la preşedinţia Comisiei Europene. Până la urmă, şefii delegaţiilor celor 27 de state membre au decis să-l susţină, ceea ce l-a făcut pe Barroso să le mulţumească având lacrimi în ochi, astfel încât toţi ziariştii români şi-au adus aminte de scena lacrimogeno-telenuvelistică „Dragă Stolo”.
Nu crede ce ţi se spune, cercetează! 
Plictisitoare lucruri, dar al naibii de importante. Daca sint redate intr-o forma accesibila, poate in timp va fi „prins” si publicul mai putin familiarizat si informat. Aici tb sa lucreze politicienii si media.
Ma intriga „curieratul” lui Boc. Parca iese din canoanele diplomatiei asa ceva. Inteleg ca TB nu mai are leac 🙂 , dar si madam Merkel ?
Partea a 2-a a postarii cred ca alunga orice urma de plictiseala.
Robin
chestii de interes pentru viitorime. Depinde de traitorii de astăzi daca urmasii lor vor avea o planeta locuibila sau una pe cale de desertificare, improprie vieţii.
Boc este baiat bun dar personalitatea lui Basescu il copleseste. Pe de alta parte, presedintele este constient de puterea sa si o foloseste abuziv, neomenesc, necavaleresc, ne…ne… şi ne cu toţi cei din jur, de la vlădică la opincă, nu întotdeauna în interesul ţării. Un om cu adevărat puternic trebuie să-şi arate caracterul frumos, nu nemernicia, bădărănia, necioplirea, grobianismul.
Frau Angelica nu e vinovată, ea stătea la masă, nu ea l-a chemat pe Emil(priveşte atent una dintre fotografii ca să vezi poziţia umilă în care stă premierul României lângă scaunul cancelarului german, ca un elev seminarist lângă un laureat Nobel).
Ai dreptate, in a doua parte este sarea şi piperul, comparativ cu nesăraţii din prima parte.
Rahovene daca tot ai habar si acces…am nevoie se ajutor… sa inteleg de unde obsesia asta cu Presedintia. Ca exista o obsesie cu Basescu inteleg dar nu inteleg de unde obsesia cu postul… Prestigiu? Osul suprem? EGO?
Nu am vazut/citit pina acum o discutie serioasa despre subiect.
Presedintele nu are (formal si constitutional) puteri sau resurse (cum ar spune Geoana). Ocazional, momentan si informal, atita vreme cit ai un vulpoi cu conexiuni pe post (Iliescu, Basescu), se mai poate face una. Daca nu atunci faci un Constantinescu.. 😉
De exemplu numirea unui prim-ministru…unii cred ca se poate face indiferent de cine cistiga.
Ce imi scapa? Eu sint convins ca atunci cind ai primul Presedinte care respecta fisa postului trebuie sa mergeti voi din cind in cind la Cotroceni si sa mai stergeti praful 😉
Tio
promit sa îţi răspund într-o postare dedicată