Doamne, ce coşmar am avut! Dar să vă povestesc…
Se făcea că stăteam la un geam, undeva. Deodată, am auzit un şuierat prelung, asemeni celui făcut de o bombă în cădere vertiginoasă. M-am uitat în sus şi l-am văzut pe Traian Băsescu. Se prăbuşea cu o viteză ameţitoare. Chelia îi strălucea în soare, ochii îi erau bulbucaţi de spaimă şi şuviţa(Băse încă o mai avea în visul meu) îi flutura nebun, asemeni tricoului zdrenţuit cu care era îmbrăcat şi pe care scria cu portocaliu „Mai trăiţi? Bine!”. Preşedintele a trecut ca o ghiulea prin dreptul geamului meu şi s-a izbit cu forţă de caldarâm. După impact totul a început să se cutremure. Ca la un semn, lumea de prin blocuri a început să fugă disperată. „Cutremur! Cutremur!” se auzeau în jurul meu ţipete isterice. „Aţi auzit, domnu’ Gâdea? E Băsescu! E Băsescu! A căzut în sondaje, domnu’ Gâdea!” Atât am putut înţelege din învălmăşeala de glasuri.(…)
