În adolescenţă, părinţii mei aveau un radio cu tranzistori „Albatros”. De nou, a căzut pe podea la cutremurul din 4 martie 1977 şi i se crăpase carcasa la un colţ. Tata îl „cususe” iscusit cu o sârmuliţă roşiatică, din cupru, şi aproape că nu se băga de seamă. În fiecare seară, la ora 19,00, ridicam febril antena telescopică şi mă plimbam cu el prin casă sau prin curte ca să recepţionez mai bine un post de radio ilegal, „Europa Liberă”. Cu toate că vocile care se auzeau din difuzor erau gâjâite şi sfârşite, îmi adăpam ura împotriva regimului comunist şi setea de libertate. „O să mă bagi în puşcărie”, îmi reproşa tata cu teama că vreun vecin putea să mă toarne la Miliţie. Cum eu eram încă minor, cel care era luat la fezandat şi băgat la beci pentru că se asculta un radio ilegal, era tutorele. (…) citeşte mai departe >>>
Nu crede ce ţi se spune, cercetează! 