Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 31 ianuarie 2009


Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. 

Read Full Post »


ghe-lalaGheorghe Dumitru Lala

    Joi seara, în jurul orei 18.00, în centrul Braşovului, s-au auzit mai multe focuri de armă care au adus teama printre oamenii aflaţi în zonă. Un necunoscut înarmat cu un pistol de calibru mic a atacat doi angajaţi care tocmai preluau cu o maşină încasările de peste zi ale unei case de schimb valutar situată pe B-dul 15 Noiembrie, colţ cu strada Agrişelor. Agresorul i-a împuşcat pe cei doi angajaţi şi a furat una dintre cele două genţi cu bani în care erau puse încasările, apoi a fugit pe strada Agrişelor.  Casiera casei de schimb valutar, care văzuse scena petrecută în faţa imobilului, a început să strige după ajutor. Chiar în acel moment, un om care ieşea dintr-o farmacie aflată în vecinătate a fugit după bandit. Acesta, văzând că este urmărit, s-a întors şi a tras. Glonţul l-a nimerit direct în inimă pe urmăritor. Criminalul a abandonat geanta cu bani care-i încetinea alergarea şi a fugit pe o alee în pădurea de sub Tâmpa. Poliţia consideră că şi atacatorul este rănit pentru că un şofer aflat în trecere a vrut să-l oprească lovindu-l cu maşina.

     În ciuda eforturilor medicilor de la SMURD, chemaţi urgent la locul jafului armat, curajosul urmăritor a murit în ambulanţă, înainte să ajungă la spitalul de urgenţă. Trei ore mai tîrziu, unul dintre angajaţii firmei, în vârstă de 34 de ani, s-a stins din viaţă, tot la spital. Colegul lui, în vîrstă de 38 de ani, a fost împuşcat în orbită şi abdomen, pierzându-şi ochiul, dar încă se luptă cu moartea în secţia de terapie intensivă a Spitalului Judeţean Braşov.
   În prezent, peste 500 de poliţişti, jandarmi şi procurori, din Bucureşti şi Braşov colaborează pentru prinderea criminalului, înarmat şi periculos.

   Acesta este filmul evenimentelor. L-am prezentat aici doar pentru cei care nu au auzit încă despre această tragedie. Eu doresc să fac referire la bărbatul adevărat care, cu curaj şi simţ civic, şi-a pierdut viaţa pentru spiritul dreptăţii.

  • Câteva consideraţii personale         

    Câţi dintre noi am fi făcut aşa ceva? Câţi dintre noi întoarcem capul sau ne facem că nu vedem atunci când semenii noştri sunt furaţi în mijloacele de transport, pe stradă, în magazine, în restaurante, când sunt înjuraţi, scuipaţi, umiliţi, agresaţi sau bătuţi de elemente antisociale? Câţi dintre noi trecem mai departe când în preajma noastră se distrug bunurile publice comune(cabine telefonice, bănci, scaune, coşuri de gunoi), mediul înconjurător, spaţiile verzi sau se aruncă gunoi peste tot? De câte ori nu ne spunem în gând: „Ce să fac eu? Să mă pun cu nenorociţii?”

    Acest om, care îşi merită cu prisosinţă titlul de EROU, ar trebui să fie  un simbol al simţului civic. Sacrificiul său va fi zadarnic dacă nu va duce la renaşterea societăţii civile. Gestul său va rămâne doar un act de nesăbuinţă dacă nu va fi urmat de milioane de alte gesturi, ale noastre, mult mai neînsemnate, pentru apărarea bunului simţ, a bunei convieţuiri, a liniştii publice, a civismului, în general.

    Nu vreau să pun în cumpănă morţile soldaţilor români care au fost ucişi în teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, dar ei s-au dus acolo în misiune, contra unei solde. Şi-au asumat riscul, chiar pe cel suprem, dorind să obţină un beneficiu material. Dacă eroii militari merită onorul Armatei, acest civil este erou absolut şi merită onorul întregii lumi civilizate, pentru că şi-a dat viaţa gratuit, doar pentru o idee. 

    Imaginea lui Gheorghe Dumitru Lala, militar în rezervă, trebuie să urmărească  toţi poliţiştii, procurorii şi judecătorii şpăgari, vânduţi tâlharilor, mituiţi de infractori, parteneri ai hoţilor, sau pur şi simplu incapabili să apere legea, şi sporesc fărădelegea.

   Dacă prezenţa fizică şi afectivă a eroului este de neînlocuit pentru familia sa, statul, în semn de recunoaştere, are datoria să le asigure fiilor lui tot suportul material pentru desăvârşirea în viaţă. Dacă îmbuibaţii neamului călăresc Puterea bucurându-se de privilegii fără să facă ceva pentru popor, ci doar în scop personal, ar trebui forţaţi de opinia publică să se asigure resursele nelimitate măcar copiilor unui erou.

     În amintirea socială  Gheorghe Dumitru Lala va rămâne doar un „nebun frumos” pentru unii, un fraier care a păţit-o pentru alţii, un nume de stradă( probabil) din Braşov pentru viitorime, un om iubit şi de neînlocuit pentru familia sa.

   Iar societatea civilă va continua să fie un organism agonic în care va mai pâlpâi, o vreme, doar amintirea vie a unui erou.  

  •    Câteva cuvinte despre cetăţeanul-erou  

  Gheorghe Lala avea 55 de ani şi locuia în Răcădau, un cartier select al Braşovului, situat chiar sub poalele Tâmpei. El a fos cadru militar, acum pensionat, iar soţia sa este ofiţer al Jandarmeriei. Ei au doi copii, unul în clasa a-IX şi celalalt în a-X.

   Familia Lala o ducea foarte bine cu banii, după trecerea în rezervă Gheorghe deschizându-şi o afacere în domeniul maselor plastice.

   „Era foarte cumsecade. De pildă, când s-au tras gazele în bloc, a pus bani de la el din buzunar pentru toata scară şi dupa aceea şi i-a recuperat de la noi. M-a aşteptat câteva luni cu banii”, a spus una dintre vecine jurnaliştilor.

    Vineri, Gheorghe Lala a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de Cavaler, „în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru spiritul civic şi curajul de care a dat dovadă în încercarea de a prinde, cu preţul vieţii, infractorul de la Braşov în timpul atacului armat”, anunţă Preşedinţia României.

  • Sacrificiu, ca simţ al datoriei 

    Să nu-i uităm nici pe cei doi angajaţi ai casei de schimb valutar. Unul a plătit cu viaţa, altul a rămas infirm, făcându-şi datoria. S-au opus criminalului, pentru că aşa scria în fişa postului şi pentru asta erau plătiţi de un patron cu câteva sute de lei. De aceea revin la nesimţiţii care umplu Parlamentul, Guvernul, alte instituţii, care sunt plătiţi regeşte din banii publici, ai tuturor, şi nu fac nimic sau chiar acţionează împotriva intereselor noastre. Fotografiile celor doi tineri, unul decedat şi celălalt desfigurat, ar trebui să fie afişate în toate instituţiile statului ca un exemplu a ceea ce ar trebui să însemne simţul datoriei faţă de cel care te plăteşte. 

Read Full Post »