® Regele a murit! Trăiască preşedintele!

Înainte de minunea tehnicii, radio portabil cu tranzistori Albatros, părinţii mei aveau un radio ca acesta, cu lămpi, dar mai puţin performat ca recepţie, care era dependent de priză.

   La “Europa Liberă” am auzit pentru prima dată vocea regelui Mihai I. Din cauza vâjâielilor şi pocniturilor bruiajului pe care-l făcea Securitatea, dar şi al defectului de vorbire al regelui, mă dureau timpanele în încercarea disperată de a desluşi cuvintele ce ieşeau din cutia de plastic. Cu toate acestea, îl consideram pe Mihai I o persoana providenţială pentru România şi era singura speranţă de care mă agăţam cu credinţa că ar putea face ceva pentru năpăstuitul său popor.

     Vremea a trecut şi am început să percep totul altfel. Imaginea semi-zeificată a regelui se eroda accelerat în mintea mea. El îl arestase pe Mareşalul Ion Antonescu, a colaborat cu sovieticii, şi-a căutat mereu interesul, a plecat cu ceva avere de pe aici, mătuşile sale erau amantele comuniştilor (citeşte aici amănunte interesante). Mai mult decât atât, Mihai I s-a comportat în exil ca un simplu cetăţean, nu ca un conducător al românilor. A fost pilot pe curse comerciale, a transformat pasiunea sa recunoscută(ce i-a adus prietenia cu Tăriceanu) pentru motoare într-o profesie, s-a stabilit în Elveţia, lângă Geneva, într-o căsuţă modestă din Versoix, a fost marginalizat de statele occidentale dar onorat de ruşi. Din când în când, vreun reporter sau istoric îl mai sâcâiau cu  interviuri anoste, dar implicări socio-politice  de forţă nu a avut, ca obol adus poporului al cărui rege era. Dar, pentru toată neputinţa arătată l-am iertat pe Mihai I şi am considerat că nu avea de ales.

   După Revoluţie, l-am urât şi mai mult pe Ion Iliescu pentru că a interzis intrarea în ţară a familiei regale. Bătrânul bolşevic a făcut din Mihai I o ţintă şi u-a dat reject chiar la soisre, pe aeroportul Otopeni, sau l-a fugărit noaptea cu serviciile secrete şi poliţia pe drumul Tărgoviştei. Nu am fost niciodată monarhist, dar aveam un anume respect pentru Casa Regală, semn de recunoştinţă pentru aportul acesteia la edificarea României ca stat modern, reîntregit şi independent. Abia în timpul regimului Constantinescu, Mihai I şi familia sa au primit paşaport românesc pentru a veni în ţară, legal. Ulterior, regele afurisit de comunişti s-a împăcat cu Ion Iliescu, dovedind încă odată că dorinţa de recăpătare a averilor regale pentru zestre celor cinci fiice a fost mai puternică decât mândria de a refuza pactul cu un bolşevic odios. Dar l-am iertat şi pentru asta!

      Săptămâna trecută, regele Mihai I a abdicat pentru a doua oară de la tronul României. Prin susţinere publică a unui individ, fie şi ginerele său, la Preşedinţia României, majestatea sa(nu mai merită majuscule) a desfiinţat ideea de regalitate. Iar pentru asta, nu-l mai pot ierta. Regele a murit! Trăiască preşedintele!

 

Precizare

Nu am putut să aştern aceste gânduri până acum. De scârbă! Radioul Albatros, cu baterii şi tranzistori l-am dat cu ceva ani în urmă unei rude nevoiaşe. Deşi el mai funcţionează şi astăzi speranţele adolescentului de atunci nu mai există. Au fost acoperite de gâjâiala bruiajelor din eter. Sau era doar vocea unui cetăţean Mihai, din România.

Pagini: 1 2