CUPRINS
1. De unde ne vin Evreii?
2. Războiul Alianţei Israeliţilor cu Românii (Împotriva României ca stat, „Antisemitismul” lui Eminescu);
3. Răscoala ţăranilor
4. Bancherii evrei împotriva României Mari
5. Regele, amanta şi Legiunea Arhanghelului Mihail (Puterea monarhică pe mâna evreilor, Masoneria ca armă a Elenei Lupescu- Grunberg);
6. B’NAI B’RITH (Fiii Legământului), lumea şi România (Iudeo-Masoneria);
7. Băncile româneşti – ţinta israelită („Ţarul Moldovei”, un chiabur evreu, Afaceri şi cu domnia, şi cu masonii paşoptişti, Banca Naţională – ţinta predilectă, Banca Dacia Felix, cadou guvernamental prietenilor israelieni şi mafiei calabreze, Falimentul Bancorex, Banca Internaţională a Religiilor, falimentată prin F.N.I., BancPost, vândută si devalizată, Banca Română de Dezvoltare, în mâna evreilor, Lichidatorul de bănci: Ari Savel-Stănescu);
8. România, ţinta sionistă (Masoneria, evreii si Lojele NATO, Reinstalarea B’nai B’rith în România, Românii- „cei mai mari asasini ai evreilor”, Sionismul oficial, Sionism românesc anti-evreiesc, Mossad-ul şi sionismul politico-economic);
9. Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România
10. Gheşefturi evreieşti sau asimilare politico-economică! (Retrocedări evreieşti şi sprijin electoral);
11. Evreii şi Petrolul Românesc în Mileniul Trei (David Rothschild şi preluarea petrolului românesc, Patriciu&Rothschild, cei mai vechi jucători, Petrom, Petromidia);
12. Noul asalt asupra agriculturii (Cel mai mare domeniu funciar evreiesc, în România, Proiectul „Israel în România”, Privatizările agriculturii, Mosser răscoală ţăranii din Hunedoara, Sionistul Alfred Moses şi spolierea agriculturii româneşti, Statul român le garantează creditul);
13. MOSSAD-ul şi tehnica militară Românească (Păcălirea serviciilor secrete româneşti).
14. Privatizarea Hotelului Bucureşti (studiu de caz)
- Capitolul 1: De unde ne vin evreii?
O stranie poveste a fost mereu lansată de-a lungul timpului de către evrei, relativ la închipuita lor existenţă milenară pe teritoriul României, revendicând astfel un drept natural. O astfel de teorie, care susţine colonizarea Daciei de către imperiul roman cu populaţie evreiască strămutată din Iudeea, a fost relansată în anul 2002 de către Teşu Solomovici în lucrarea România Iudaică, lucrare sub forma a două volume uriaşe publicate pe banii Ministerului Culturii din România, deci pe banii contribuabililor români. De aici decurge ideea că evreii au o existenţă naturală în România dinainte încă de naşterea poporului român. Ei bine, de aici mai este doar un pas până la a spune că drepturile lor asupra teritoriului României sunt mai vechi decât ale noastre. Astfel, am ajuns să ne învăţăm istoria de la străini. Ungurii (hunii) ne spun că nu ne-au găsit aici când s-au aşezat în Transilvania şi în Câmpia Panoniei, iar evreii ne spun că nici nu ne născusem când ei erau stăpâni în Dacia ca cetăţeni romani.
Teoria ascendenţei evreieşti asupra românilor în teritoriilor dacilor (Dacia Traiana sau România Mare de mai târziu) a fost lansată într-o serie de studii ale autorilor evrei încă de la jumătatea secolului al 19-lea şi prima jumătate a secolului 20, pentru ca să revină în forţă la începutul mileniului 3, de data aceasta pe banii românilor şi fără nici o reacţie din partea istoricilor români. Cu totul alta a fost situaţia acum 90 de ani, când Nicolae Iorga îşi prezenta în şedinţa Academiei Române lucrarea Istoria Evreilor în Ţările noastre, dând replica necesară unor autori precum Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler. Bluntschli afirmase la 1879, în lucrarea Statul român şi situaţia juridică a Evreilor în România că: “Fără îndoială (o siguranţă hazardată, am spune noi – n.n.) că un număr mare de familii israelite au venit în provincia dunăreană Dacia, încă sub domnia vechilor împăraţi romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi sunt cel puţin tot aşa de vechi pământene ca şi naţiunea română… Ele formează şi sâmburele populaţiei evreieşti de astăzi din România”. Astfel de fundamentări fără nici un probatoriu decât imaginaţia autorilor evrei s-au dorit lucrări de “rigurozitate ştiinţifică” ce se publicau la momentele când evreii încercau să-şi consolideze poziţia socio-economică din România, ci nu de dragul adevărului ştiinţific. “Provincia dunăreană Dacia”, despre care scria Bluntschli, era totuşi Dacia Traiană, iar împăratul Traian, aşa cum s-a văzut mai sus, nu i-a agreat deloc pe evrei în calitate de “colonişti”, punând armata chiar să îi extermine (cazul insulei Cipru). Scrierea lui Bluntschli a fost, însă, una politică, pusă în slujba evreilor din România, deoarece afirma, în chiar anul 1879, că familiile evreieşti sunt “cel puţin tot aşa de vechi pământene ca naţiunea română”, adică apărea chiar în vremea când evreii, năvălitori peste români, revendicau “împământenirea” de la tânărul stat român. (citeşte în continuare toată cartea sau o poţi descărca în format pdf)
Către redacţie,
Scrierea cu â din a medio-silabic sau la mijlocul cuvintelor este o manipulare a celor care cred că stăpîneau Dacia înaintea românilor. Aşa cum scrie în biblie, că Dumnezeu le-a încurcat limba, la Turnul Babel din Geneză. Nu are nici un fundament ştiinţific, fonetic sau lingvistic, ci doar o motivaţie strict financiară, deoarece retipărirea dicţionarelor editate sub egida Academiei Române, a adus venituri uriaşe care s-au scurs în buzunarele celor care au hotărăt şi conduc această organizaţie, iar aici doresc să menţionez că majoritatea nu sînt români aşa cum ar fi trebuit, deci cred că se subînţelege în buzunarele căror “români” au intrat. Dar ce să-i faci cînd tot timpul noi românii ne-am complăcut în situaţia de a ne lăsa conduşi de alţii, avem de plătit preţul. E amar, trist şi lasă o durere-n piept, greu de vindecat. Aş dori ca redacţia să nu se lase tîrîtă în ispită la stîlcirea limbii, deoarece limba e şi ea parte din istoria neamului, şi cine-şi mutilează limba îşi neagă istoria. Aşadar v-aş ruga dacă se poate să nu mai ascultaţi şi să aplecaţi urechea la toţi care-şi bat joc de limba noastră, îmbogăţindu-se pe seama noastră şi rîzîndu-şi în sîn pe la spate, cît de proşti şi inculţi sîntem noi românii.
Cît despre ceea ce faceţi în paginile acestui “site”, doresc să-i felicit pe toţi cei implicaţi în pregătirea şi redactarea acestei munci de nepreţuit pentru noi românii.
Despre cartea cu pricina doar un singur lucreu doresc să le amintesc conaţionalilor în cauză că Dacia a fost cucerită doar în 106 era noastră, deci romanii nu aveau cum să colonizeze Dacia, deoarece încă nu era a lor, cu toate că statul Israel era deja desfiinţat, deci le rămîne evreilor să cerceteze unde au fost duşi în exil din Israel după desfiinţarea statului lor. Dacă ei nu cunosc unde, e foarte grav pentru ei deoarece asta înseamnă că nu-şi cunosc istoria, pentru că oricum nu au fost mutaţi în Dacia sau România de astăzi. După desfinţarea statului Israel ei au fost strămutaţi în număr mare în Siria de astăzi şi Anatolia respectiv Turcia de astăzi. Acolo sînt dovezi suficiente ca să confirme existenţa lor pe acele meleaguri, pe cînd pe teritoriul României nu s-au descoperit astfel de dovezi din vremea aceea.
Pe scurt romanii nu puteau coloniza un ţinut pe care ei nu-l posedau atunci, respectiv Dacia. Ce ei posedau într-adevăr la acea dată era doar Dobrogea de astăzi la sud de dunăre deoarece ei încă nu reuşiseră să treacă încă Dunărea. Primele semnalări a evreilor pe teritoriul României respectiv Dobrogea aparţin secolului III la sfîrşit şi IV la început, cînd primii propovăduitori evrei şi creştini îşi fac apariţia în Dobrogea şi cînd există misionari şi martiri, mult după desfiinţarea statului Israel (vezi mormîntul de la Niculiţel datat la sfîrşitul sec IV), deoarece religia creştină era încă interzisă în Dobrogea, iar dacă ei ar fi fost deja în Dacia cînd noi românii nu eram încă, ar fi trebuit să existe dovezi ale creştinizării Daciei. Din păcate nu există astfel de dovezi, ba mai mult abia în secolul VI şi VII putem vorbi de vestigii ale creştinismului în Dobrogea şi Muntenia, iar dincolo de Carpaţi chiar mai tîrziu prin secolele X şi XI.
Istoria evreilor în perioada respectivă, trebuie studiată cu predilecţie în Siria, Turcia şi Armenia în Asia Mică, precum şi nordul Africii Libia, Tunis şi Algeria, zone într-adevăr sub ocupaţie şi dominaţie romană.
La sfîrşit doresc să menţionez că nu am găsit nici un personaj evreu pe columna lui Traian deşi am studiat-o cu atenţie placă de placă,şi nici-un fel de menţionare lăsată de Traian în jurnalul său intitulat La bela Dacia. Un detaliu care poate i-ar ajuta mai mult pe evrei în ce priveşte istoria lor este că cele 7 biserici creştine menţionate în biblie erau în vestul Anatoliei, adică al Turciei şi nu în vestul României respectiv Dacia, acolo unde romanii au strămutat majoritatea evreilor creştini. Iar ca reper geografic este că majoritatea iudeilor deci evrei non-creştini au fost duşi în pribegie de către romani în colonii prin nordul Africii.
Cu stimă,
un iubitor de istorie adevărată atît pentru români cît şi pentru evrei sau mai ales pentru ei deoarece se vede că săracii au foarte multe lacune în ce priveşte istoria lor, ceea ce e şi firesc, dacă te gîndeşti că au avut o viaţă foarte zbuciumată, mai mult fiind pe drumuri decît acasă, deci e greu să ai o existenţă continuă şi consistentă precum şi o istorie adevărată fără erori, lacune sau deformaţii, mai ales că de-atunci a şi trecut cam mult timp între timp şi e foarte uşor să faci confuzie între naţii şi regiuni geografice.
Zamolxus
de acord cu cele referitoare la scrierea cu “â” din “a” dar ar trebui făcut un protest amplu al societăţii civile, susţinut de Academia Română.
referitot la site, mulţumesc pentru apreciere! Ca să parafrazez pe Ludovic al XVI, “redacţia sunt eu!”
Interesant ceea ce spuneţi despre istoria românilor şi despre neştiinţa voită a evreilor în ceea ce priveşte istoria lor.
Mulţumesc pentru răspunsul prompt şi amabilitatea de a fi acceptat cu comentarii pe site-ul dumneavoastră, deoarece în general istoria sau istoriile pe care eu le ştiu de cele mai multe ori deranjează, jenează sau agasează. În ceea ce priveşte problema lui “â” din “a”, lucrurile sînt foarte simple, atîta doar că românilor le place să se complice. Întotdeauna aleg calea cea mai grea şi mai lungă. Simplitatea constă în atitudinea fermă a tuturor românilor de a refuza să accepte regulile ortografice impuse de hotărîrea Academiei din 1993, nulă şi neavenită deoarece nu a respectat nici chiar statutul intern de funcţionare al acestei organizaţii, ce să mai vorbim de reguli fonetice, lingvistice sau istorice. A fost o hotărîre abuzivă cu scopuri pecuniare de cîştig rapid din partea academicienilor şi nimic mai mult. Faptul că hotărîrea s-a luat în lipsa celor de specialitate împotriva regulamentului intern de funcţionare şi a statutului Academiei, votul e nul iar guvernul nu trebuia să aprobe o astfel de hotărîre, deoarece e ca şi cum cei de la litere şi artă ar lua hotărîri în cercetarea şi aplicarea energiei nucleare. Deci românii conform constituţiei au tot dreptul să refuze, şi să trateze cu indiferenţă problema, ba mai mult democraţia le dă dreptul să ceară un referendum dacă li se va impune în continuare.
Pînă atunci românii ar trebui să revină treptat încetul cu încetul la respectul pentru limbă şi scrierea ei şi să devină tot mai indiferenţi la aberaţii nefondate ştiinţific, iraţionale, ilogice şi iresponsabile, şi să-i lăsăm pe alţii care nu sînt români să continue să scrie greşit.
Români scrieţi aşa cum trebuie şi ignoraţi hotărîri aberante, ba mai mult nu vă forţaţi copiii să stîlcească scrierea şi să mutileze limba, căci cine ştie poate le mai vin şi alte idei domnilor zişi academicieni şi zişi români să schimbe şi alte litere, că cică Dumnezeu ne-a încurcat limba nu ei.
În plus aş vrea să atrag atenţia că şi noi românii ar trebui să respectăm limba şi scrierea, atunci cînd vorbim de tehnologia informaţională şi să procedăm şi noi aşa cum procedează toate naţiile în lume, adică să scriem corect cu diacritice şi semne de punctuaţie adecvate limbii române. Nu trebuie să stîlcim scrierea şi limba doar de dragul de a intra în Comunitatea Europeană sau în NATO visînd la America, mai ales că tehnologia ne permite acest lucru deoarece Microsoft s-a gîndit şi la scrierea noastră a românilor cînd a codificat alfabetul limbii române în limbajul calculatorului.
A ignora aceste lucruri înseamnă că nu sîntem români, deoarece a fi român înseamnă în primul rînd să-ţi respecţi limba şi istoria precum şi să respecţi ceea ce alţii au făcut deja pentru noi gratis, iar noi am primit totul de-a gata fără să muncim o secundă.
Acum mă opresc aici nu înainte de a vă spune că voi reveni cît de curînd şi cu argumentele care vor arăta de ce e greşită această hotărîre. Pînă atunci toate cele bune şi să auzim numai de bine.
Apropos era să uit o mică istorie despre Democrit. Democrit a fost un trac de-al nostru şi nu grec cum vor unii sau vehiculează alţii şi cred că ăsta a fost unul din motivele pentru care nu prea a fost îndrăgit prea mult de greci, oricum secolul trecut au construit o universitate care-i poartă numele cînd şi-au dat seama că secolul aparţine erei atomo-nucleare şi s-au gîndit că ar fi cazul să nu se facă de rîs în lume.
Cu stimă şi pe curînd!…
Zamolxus
ca de fiecare dată, este foarte interesant tot ceea ce ne spuneţi. Aştept cu nerăbdare argumentele dvs. şi, cu permisiunea dvs., am să încerc să fac o sinteză şi să le pun pe site ca un articol de sine stătător.
Cu deosebit respect!
Înainte de argumente doresc să fac cîteva precizări şi remarci la cartea de faţă. Nu doresc să supăr autotrul dar cînd vine vorba de rigoare şi exactitate în ce priveşte adevărul istoric nu rezist, chiar dacă deranjez sau agasez. Oricum îl rog să nu mi-o ia în nume de rău. Adevărul ne va elibera pe amîndoi nu doar pe mine.
Cuvîntul mason şi la englezi ca şi la noi provine din limba franceză şi nu din engleză. Semnificaţia e de pietrar.
Naţionalişti la evrei au fost zealoţii şi nu sioniştii, care de fapt în limba română se numesc zionişti.
Atît zealoţii cît şi zioniştii sînt iudei la origine şi fac parte din triburile de iudei, două la număr, restul evreilor deci celelalte triburi fiind de israeliţi.
Acum recapitulare: 1.zealoţii erau naţionaliştii, tribul lui Dan şi reprezentau judecătorii fiind consideraţi atît de iudei cît şi de israeliţi cei mai corecţi dintre evrei, 2.zioniştii au reprezentat industriaşii iar politic liberalii mai tîrziu capitaliştii, 3.israeliţii care majoritatea devin creştini (în general ortodocşi) rupîndu-se de iudaism, şi care devin mai tîrziu politic vorbind comuniştii, şi 4.regaliştii să-i numim politic care sînt de fapt iudei convertiţi la creştinism (în general catolici), mai exact nobilimea neagră din Europa. Sper că am fost clar sau cît se poate de clar. Procentual ca raport de populaţii pentru evrei în general este de cca 80% israeliţi şi 20% iudei cum ar fi să zicem geţi şi daci. Iudeii apoi se împart în sefarzi, aşchenazi şi zealoţi, respectiv 6%, 12% şi 2%. Aceeaşi proporţie se păstrează la fel şi-n ziua de astăzi. Aşchenazii nu sînt kazarii. Kazarii sînt israeliţi amestecaţi cu populaţiile din teritoriul Ucrainei de astăzi în linii mari şi religios sînt ortodocşi, în timp ce aşchenazii sînt catolici şi se află în europa de vest. Sefarzii şi zealoţii au rămas în continuare adepţii religiei mozaice, adică iudaism.
O altă problemă tot deosebit de importantă este timpul sau cum o numesc istoricii cronologie. Anno Mundi cum se cheamă calendarul tradiţional la masoni e diferit de cel al lui Solomon şi de cel al evreilor în general, cum era şi normal. Problema aceasta va fi subiectul unei viitoare expuneri despre Timpul Lumii.
Acum doar pe scurt: 1.calendarul lui Solomon e mai bătrîn cu 4 ani decît cel masonic respectiv la Solomon facerea lumii e datată la 23 oct 4004 î.d.Cristos iar la masoni e anul 4000 î.d.Cristos, 2.la evrei în general (iudei)18 sep 3761 î.d.Cristos. Şi romanii au trei calendare diferite, respectiv 5493, 5199 şi 3952 î.d.Cristos (cel mai probabil 3952). La fel şi chinezii au tot trei date 4707, 4706 şi 4646 î.d.Cristos. Noi românii şi-n general lumea ortodoxă avem cel mai vechi calendar, facerea lumii fiind datată la 1 sep 5509 î.d.Cristos şi este numit Bizantin. Este menţionat de Ştefan cel Mare la Putna, Neagoe Basarab la Curtea de Argeş şi în biblia numită Biblia de al 1688 şi multe altele. Deci putem fi mîndri ca sîntem cei mai bătrîni. Oricum ni se trage de la traci şi nu de la romani. În general în lume există circa 200 de calendare tradiţionale diferite.
Un fenomen foarte interesant e că cel al lui Solomon cu calendarul Iulian sînt una şi aceeaşi, ba mai mult chiar cu cel Gregorian fiind vorba doar de cca o lună diferenţă între ele. Măi să fie şi-atunci îţi pui întrebarea cine pe cine a copiat sau cine de la cine s-a inspirat. Adică papalitatea a luat de la romani, romanii de evrei sau invers evreii de la romani după ce au ajuns la Roma. Pentru unii rămîne o enigmă, pentru alţii e doar un mister iar alţii spun c-ar fi o pură coincidenţă. Rămîne în continuare un subiect deschis.
În încheiere doresc să-l felicit pe autor pentru că s-a înhămat la un subiect atît de vast şi de necunoscut şi-l rog să nu ia în nume de rău corecţiile deoarece sînt doar mici detalii care nu sînt atît de importante în faţa subiectului analizat. E o muncă grea mai ales cînd vrei să te faci înţeles de oamenii din jur atunci cînd aceştia nu au nici cea mai mică urmă de cunoştinţe în domeniu.
În general lucrarea stă în limitele adevărului cu mici excepţii de detaliu.
Felicitări încă odată autorului. Aş îndrăzni să-ntreb dacă-l cunoaşteţi…
Pe curînd şi toate cele bune!
P.S. Doresc să-mi fie iertate greşelile de dactilografie. În general scriu fără să mă uit şi să corectez, iar în plus folosesc aceeaşi tastatură pentru cîteva limbi.
P.S.2 Sînt de acord cu orice corectură şi publicare.
Zamolxus
mulţumesc pentru tot! Pe autor nu îl cunosc dar am văzut că are o adresă de contact pe net. Am să mă interesez şi încerc să vă pun în legătură. Sunt convins că aţi avea multe de discutat.
Mulţumesc din nou!
Ah! era să uit. Panonia Superior (Dacia Panonică) adică Ungaria de astăzi şi Slovacia pînă la Tisa e cucerită de la daci (asta spun romanii) abia în 83 d.Cristos. Romanii au mai avut o tentativă eşuată în coaliţie cu triburile germanice de Marcomani în 68 cînd cea mai bună legiune romană a fost exterminată pînă la ultimul soldat. Asta e în completare pentru istoria evreilor. Încă o dovadă pentru ei, că dacii erau acolo cînd au venit romanii, mai mult au existat cîteva revolte alte acestor daci din Panonia ajutaţi şi de dacii din Banat şi Transilvania, cînd trupele lăsate de gardă în zonă au fost şifonate bine pînă în 101-102 şi 105-106 la Traian. Cei mai buni soldaţi romani la cucerirea Daciei Apulensis au fost berberi din nordul Africii pe cai pur sînge arab, menţionaţi de istoricii romani dar care nu menţionează nimic de evrei nici ca soldaţi şi nici ca populaţie strămutată cu scolul colonizării Daciei. Nu sînt dovezi în acest sens nici la noi şi nici în Ungaria sau Slovacia. Chiar la Roma adică în Italia de astăzi numărul lor a fost foarte mic, şi în general populaţia evreiască a fost un număr redus întotdeauna, chiar şi-n zilele noastre, şi tot împrăştiaţi ca şi acum au fost tot timpul.
Ce e important de ştiut mai ales pentru evrei, unguri şi ruşi, ar fi că deşi romanii au cucerit un teritoriu atît de vast şi la depărtări atît de mari de Roma le-a trebuit la un pas de acasă, cca 800 de ani să cucerească Marea Dacie cu care erau vecini, sau mult mai plastic să treacă Dunărea.
Numai din acest lucru poţi să-ţi dai seama fără să fi profesor doctor în istorie că dacii noştri au fost o forţă imbatabilă. Deaceea după cucerirea romană a Daciei, Traian construieşte cel mai celebru monument comemorativ din istoria romanilor: Columna lui Traian. Nu cunosc nici un monument care să celebreze nici cucerirea şi nici desfiinţarea provinciei Iudea de către romani la Roma, şi nici o carte intitulată La Bella Iudea. Mai mult Dacia e ultimul teritoriu cucerit şi primul pierdut, cînd se vorbeşte de retragerea aureliană şi nicidecum desfinţarea provinciei Dacia aşa cum ar dori chiar şi ungurii să ne şteargă din istorie. Cu alte cuvinte apa trece pietrele rămîn. Romanii au trecut şi şi ungurii au trecut şi ruşii şi polonezii şi turcii, dar noi românii tot acolo am rămas, şi cred că vom rămîne şi după ce vor trece şi evreii.
Pe curînd şi numai bine!
Într-un final cu toate că nu sînt foarte mulţumit, deoarece unele formulări sînt greoaie şi textul nu e totdeauna stăpînit din punct de vedere sintactic şi frazeologic, aşa cum mi-am dorit…
Gîlceava înţeleptului cu Academia Română pentru „â” din „a” şi
Argumente împotriva Hotărîrii acesteia din 17 feb 1993
Moto:
„There are two ways to
Conquer and enslave a nation:
One is by sword;
The other is by debt.”
John Adams 1735 – 1826 Fost preşedinte al Statelor Unite
Sînt două căi de
A cuceri şi a pune în sclavie o naţie:
Una este cu sabia
Şi cealaltă cu datoria.
Hai să vedem împreună: 1.unde se ascunde manipularea? şi 2.ce noutate aduce ea în marea artă masonică a guvernării? Este o zicala bătrînă care suna ce-i drept puţin diferit:
„There are two ways to
Conquer and enslave a nation:
One is by the sword;
The other is by word.”
Adică diferenţa e că:
Una este cu sabia
Şi cealaltă cu cuvîntul. (sau vorba)
Vorba e înlocuită de datorie (binenţeles datorie financiară), o altă armă de a face o naţie sclavă unei organizaţii sau; de ce nu? altei naţii. Această noutate modernă a zicalei apare în perioada imediat post revoluţionară franceză şi americană în preajma revoluţiei industriale. Şi toată lumea a crezut în America, ce om extraordinar e John Adams (preşedinte de atunci) şi mai crede şi astăzi, că el încerca să demaşte aşa numita ocultă financiară şi intenţiile ei de a pune naţia americană în sclavie, cînd de fapt el nu făcea altceva decît să anunţe public ceea ce masoneria avea de gînd în perioada ce va urma. El era doar „media” sau „mediumul paranormal” de atunci. El era doar purtător de cuvînt, sau al vorbei numită datorie.
De atunci încoace „cuvîntul” a fost înlocuit de „datorie”, sau pe româneşte, „vorba” de „datorie”. Desigur veţi spune ce legătură are asta cu manipularea limbii şi a scrierii unei naţii, în cazul nostru a românilor cu bietul sunet „î” care brusc trebuia scris cu „â” din „a” la mijlocul cuvintelor şi cu „î” din „i” la începutul şi sfîrşitul cuvintelor. Dintr-o dat㠄Δ a devenit cameleonic.
Cam tot de atunci (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) şi la noi românii începe un fel de revoluţie industrială la sfîrşitul erei baroce, cînd revoluţionarii noştri au de luptat nu numai cu boierii, dar şi cu limba şi originea în istorie în acelaşi timp. Au luptat să scriem cu caractere latine, apoi au luptat să simplifice scrierea deoarece era destul de complicată şi folosea toate vocalele cu diacritice nu numai „a” şi „i” dar şi „e”, „o” şi „u”. Şi uite aşa au trecut vreo 200 de ani de revoluţii istorice şi revoluţii culturale pînă cînd scrierea s-a simplificat la maximum în 1932, cînd bietul şi nevinovatul sunet „î” trebuia scris doar cu „î” din „i” peste tot, excepţie făcînd doar familia de cuvinte român – România, care se vor scrie cu „â” din „a”.
A avut linişte săracul doar 61 de ani pînă-n 1993. După cca 250 de ani de zbucium se-ntîlneşte cu o altă revoluţie, care din nou avea ceva cu el şi din nou trebuia scris cu două semne diferite, pentru că anumitor academicieni nu le convenea unde stătea nenorocitul în cuvînt. Poziţia lui în cuvînt îi schimonosea forma îngrăşîndu-l la mijlocul cuvîntului şi făcîndul „â” din „a” şi nu din „i”.
Şi bietul e nevinovat complet pentru că săracul nu are de a face cu nimic cu „a”-ul din limba latină şi în general cu limba latină, deoarece „el nu se trage din romani”, aşa cum vor unii academicieni care se vor români dar se pare că nu sînt români, şi-l acuză ca bastard roman adoptat de noi dacii. Şi plînge săracul că el e român ca şi noi, şi se trage din traci şi nu din romani, dar nimeni nu-l ascultă.
Şi uite-aşa trec anii şi săracul se perpeleşte şi se usucă de tristeţe că nimeni nu-l vrea aşa cum e.
Să lăsăm glumele şi să ne întoarcem la oile noastre. Spuneam cum sau ce legătură e între cuvînt, vorbă sau limbă şi datorie (deoarece aceeaşi zicală o avem şi noi şi suna cam aşa: …„Cu ascuţişul sabiei sau cu ascuţişul limbii”). Şi tot nu am explicat. Deci; cum putea Hotărîrea Academiei Române din 17 feb 1993, îndatora România? E greu de înţeles dar vă asigur că e posibil, ba mai mult, banii respectivi să se scurgă în buzunare personale şi nu buzunarele oricui, ci a unora care sînt membrii unei organizaţii deosebit de „serioase” şi „binefăcătoare” cum e masoneria.
Măi să fie, vor zice unii. Alţii vor spune că bat cîmpii şi aşa mai departe. Cine are ochi să vadă şi ureichi s-audă să citească mai departe, cine nu e liber să-şi găsească de lucru în altă parte şi să nu mai piardă timpul cu mine. Şi aşa nu ajută că mai mult încurcă. Mulţi vor spune că e absurd, dar aşa am avut eu o atracţie spre lucruri absurde, toată viaţa mea.
Pe scurt: pentru că Academia Română sau altcineva de acolo sau din spatele ei vroia urgent bani şi nu ştia cum să facă, s-a gîndit că ar fi bine să rescrie dicţionarele editate sub egida academiei şi să colecteze din nou bani prin retipărirea lor (şi ţin să vă spun că sînt multe şi asta înseamnă mulţi bani). Problema era cum şi de unde să facă rost de bani ca să înceapă, pentru că după aceea vin ei banii însutiţi şi înmiiţi înapoi. Simplu: 1.schimbînd ortografia sunetului „î” deoarece cu sunt în loc de sînt nu făcea nimic; şi 2.banii vor venii de la guvern. Dar aici e aici că săracul guvern care deja era din nou dator după revoluţie, nu are bani şi atunci trebuie să se împrumute. Unde se poate împrumuta? La Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional. Indiferent de unde nu contează, pentru că România sau românii vor plăti oricum dobîndă. Şi vor plăti dobîndă pe retipărirea dicţionarelor în vecii vecilor, amin! pentru că oricum nu mai sînt în stare să plătească datoria care se înmulţeşte şi dobînda care creşte, încît aşa cum s-a întîmplat deja, plătesc numai dobîndă.
Zis şi făcut, repede cu propunerea la vot fără să fie consultaţi academicienii de la secţia de specialitate respectiv filologie şi literatură, repede cu ea la senat la aprobat şi pe 8 martie, de ziua femeii cînd lumea petrecea deci era distrasă şi ocupată cu alte probleme decît legi, reguli normative şi monitoare oficiale, repede s-o tipărească în monitor, şi nu oricum ci însoţită de anexa numită sau supranumită: „regulile lui Sextil Puşcariu”. Şi uite aşa a început o afacere de miliarde de euro, pe sărăcia românilor şi a României. Ruşine! Ruşine! Şi iar Ruşine! O mîrşăvie, mojicie şi mitocănie. Numai asta nu-i lipsea României atunci.
Veţi spune: cum miliarde dom-le? Ce nu eşti normal? Da domnilor e vorba de miliarde, sau de o mojicie de miliarde de euro pe seama limbii şi a istorie noastre de care îşi bat joc în continuare. Miliardele vin din toate dicţionarele nu numai de la cel explicativ al limbii române, dar şi de pe urma celorlalte dicţionare: tehnice, inginereşti şi de construcţii, artă, limbi şi cultură, medicină, biologie şi ştiinţe şi cîte şi mai cîte publicaţii editate sub egida prestigioasei instituţii româneşti. Mai întîi de la organizaţiile oficiale care trebuiau să înlocuiască vechile dicţionare din biblioteci, secretariate, parlament, partide, senat, guvern, biblioteci particulare, firme şi individuale, pentru copii că de: ce nu face românul să-şi vadă copilul c-o treaptă mai sus?… Revoltător, de-a dreptul, greţos şi dezgustător. E trist, amar şi dureros, dar e adevărat.
Asta eu numesc marea artă masonică de a face bani din minciună deci cu vorba şi nu cu sabia, bătîndu-şi joc de ce-i mai scump pe lume: limba şi istoria neamului. Dar uite aşa am ajuns să tăcem din gură, să înghiţim durerea-n piept şi să ne smerim tot mai mult în faţa ocultei şi finanţei mondiale, care ne fac tot mai datori prin tot felul de metode murdare şi înjositoare, aruncîndu-ne într-o sclavie umilitoare în faţa banului. Aşa ne pierdem demnitatea, limba şi istoria.
Veţi spune: de ce şi demnitatea? Simplu pentru că încă de atunci filologi şi lingvişti din alte ţări din Europa de vest şi chiar ţări slave, deci nu români, au sesizat că e o mare greşeală. Profesori doctori în limbi romanice sau „romance” cum sînt numite limbile latine au spus de la început că e incorect să se introducă o astfel de regulă ortografică pentru limba română. Şi aşa este, deoarece:
A. nu e ştiinţifică din punct de vedere: 1.fonetic, 2.lingvistic şi 3.istoric;
B. e subiectivă deci e: 1.iraţională, 2.ilogică şi 3.iresponsabilă;
C. din punct de vedere legal e: 1.ilegală, 2.nulă şi 3.neavenită şi
D. a urmat o procedură abuzivă de tip totalitarist în conflict direct cu normele organice ale democraţiei.
În schimbul relelor de mai sus a avut o mare calitate (dar ce păcat că numai pentru masonerie nu şi pentru români) şi anume aceea de a face foarte mulţi bani pentru această organizaţie ocultă care lucrează din umbră pe seama şi cu scopul sărăcirii românilor şi a României, tîrînd-o în sclavie prin manipularea limbii, alături de celelalte metode de îndatorire.
În cele ce urmează voi intra în detalii referitoate la argumentele menţionate mai sus sperînd că voi fi suficient de clar în ce voi spune. E o pădure deasă în care te poţi pierde uşor, mai ales că termenii, condiţiile şi limbajul nu sînt familiare şi pe înţelesul oricui, dar promit să-l ţin cît mai mult posibil pe înţelesul oricui, mai ales al româmilor. Şi voi începe cu ultima literă, adică D: de ce e abuzivă?
D. Este abuzivă pentru că această hotărîre s-a luat în mod forţat de sus în jos, fără să ţină cont de: opinia celor de specialitate de la Secţia de Filologie şi Literatură, de procedura legală aşa cum o cere chiar Statutul Academiei Române precum şi legislaţia în vigoare, încălcînd totodată toate normele de conduită morală a societăţii democratice în care îşi desfăşoară activitatea.
Această greşeală majoră contravine total democraţiei în fază incipientă de dezvoltare din România post revoluţionară, fiind total opusă ca metodă şi aparţinînd erei comuniste trecute, în care toate hotărîrile se luau în mod abuziv de sus în jos fără a avea consensul specialiştilor sau al românilor.
Din acest punct de vedere inclusiv Senatul României, care avea menirea să verifice legalitatea ei înainte de aprobare şi înaintarea ei spre execuţie, cît şi Guvernul, se fac vinovate de abuz de putere şi complicitate la acţiuni ilegale împotriva constituţiei, a legilor în vigoare şi a democraţiei, fiind totodată complice unui sistem ce acţionează dictatorial de tip totalitarist. Esta o greşeală majoră deoarece atentează la limba şi istoria neamului cu scopul de a-i deforma istoria şi de a distruge identitatea naţională, cît şi o acţiune gravă care aduce prejudicii morale şi financiare românilor şi României, fiind rezultatul unui proces ilegal, care în cadrul legilor existente în România este pasibil de acuzare şi condamnare.
Se poate proceda la chemarea în judecată a persoanelor implicate fiind vorba de încălcări grave ale legislaţiei în vigoare, recuperarea pagubelor financiare cît şi retragerea titlului de academician, atît celor în viaţă, cît şi postmortem, membri sau nemebri implicaţi în această afacere murdară şi josnică care a atentat la identitatea neamului, doar din interese pur financiare cu scopul tîrîrii României în datorii insolvabile şi punerii ei pe vecie în sclavie, împreună cu alte acţiuni de care această organizaţie ocultă numită masonerie se face vinovată.
Iată cum se poate pune o naţie în sclavie cu vorba, făcînd-o datoare prin manipularea limbii şi a istoriei, doar prin simpla modificare în scriere a ortografiei unui singur sunet din vorbire, că de Doamne cum ne-ai încurcat Tu limba din nou ca la Babilon în Geneza biblică şi nu ei masonii. Şi uite-aşa pe deasupra nişte şarlatani speculanţi se cred chiar Dumnezeu. Draci împieliţaţi!
C. Din punct de vedere legal am spus că e : 1.ilegală, 2.nulă şi 3.neavenită.
1. E ilegală pentru că nu respectă: legislaţia în vigoare şi reglementările normative din România cît şi însuşi Statutul şi Regulamentul Intern de Funcţionare al acestei instituţii zis de prestigiu şi care se numeşte Academia Română, legile şi normele de exercitare a puterii senatoriale precum şi cadrul legal de executare a deciziilor date de Guvernul României.
2. E nulă deoarece hotărîrea a fost luată în absenţa unui studiu aprofundat şi elaborat printr-un proiect (aşa cum cere Statutul Academiei), care trebuia susţinut de Secţia de specialitate implicată, în cazul de faţă cea de Filologie şi Literatură, ea fiind aprobată direct de către persoane neautorizate de la celelalte Secţii, care nefiind de specializate, nu aveau nici-un drept de hotărîre în lipsa proiectului de specialicate. Acest proiect trebuia aprobat prin vot de către membrii academicieni ai secţiei de specialitate, înainte de a fi supus aprobării generale.
3. E neavenită pentru că nu e susţinută de nici-o notă explicativă, aşa cum cere legea, prin care să justifice în mod ştiinţific de ce e necesară această hotărîre, adică în cazul de faţă care sînt motivele acestor modificări ortografice în scrierea limbii române din punct de vedere ştiinţific: fonetic, lingvistic şi istoric. Pentru a substitui această notă explicativă s-au folosit de monitorul oficial în mod fraudulos şi mincinos unde au publicat aşa zisa Anexă cu regulile numite Sextil Puşcariu, prin care i-au defăimat numele şi denaturat intenţiile, acuzîndu-l exact de contrariu pe marele gînditor şi om de cultură, care toată viaţa lui a luptat exact pentru a simplifica scrierea şi nu a o complica, aşa cum fac dînşii cu această hotărîre. Aici avem de-a face deci cu fraudă, sustragere de la responsabilitate, minciună, sperjur şi acuzaţii false. Iată cît de corectă se crede această organizaţie ocultă şi paraguvernamentală, cînd e vorba de a pune o naţie în sclavie prin datorie, şi nu uitaţi că datoria are şi dobîndă iar dobînda creşte dacă datoria nu se plăteşte. Şi uite-aşa România devine tot mai datoare cînd nu trebuia, ăsta fiind un mod minor de îndatorare dar cu efecte de miliarde de euro cînd te gîndeşti că 4 miliarde duc la 5 datorie (inclusiv dobînda pe an), şi asta an de an din 1993 încoace. Şi pentru că România nu-şi poate plăti datoria, aceasta creşte devenind insolvabilă. Adică România a ajuns să plătească doar dobînzi. O lucrare dumnezeiască ar zice ei masonii. Eu o numesc satanică pentru care iadul dacă există să-i ardă-n smoală.
B. Hotărîrea e subiectivă deci e: 1.iraţională, 2.ilogică şi 3.iresponsabilă.
Atîta timp cît nu există o explicaţie ştiinţifică şi obiectivă, această hotărîre nu poate fi decît subiectivă. Aceasta este una din legi logice ale adevărului.
1. E ilogică pentru că aproximativ 250 de ani toţi sau aproape toţi înaintaşii culturii româneşti s-au străduit să simplifice srierea limbii române, ajungînd treptat la concluzia unanim recunoscută să scriem cu alfabetul latin aşa cum trebuia şi nu cel chirilic şi cît mai simplu fonetic, adică; fiecărui sunet să-i corespundă un semn în scriere adică o singură literă şi nu mai multe. Frumuseţea constă întotdeauna în simplitate. Deci în termeni consacraţi de specialitate să avem o limbă prin excelenţă fonetică, cum scriem aşa citim. Simplificare cît se poate de logică şi uşurinţă în scriere. Această hotărîre ne întoarce înapoi cu 250 de ani de muncă asiduă şi consecventă în această direcţie, transformînd din nou limba română într-o limbă non-fonetică cu o scriere complicată şi greu de folosit.
2. E iraţională deoarece nu se justifică ştiinţific şi a fost luată abuziv servind unui scop subiectiv de natură financiară şi nicidecum unuia obiectiv de natură raţională, în ce priveşte limba şi scrierea ei, aşa cum ar fi trebuit să fie. Deci este o involuţie şi nicidecum o evoluţie. Conform logicii orice involuţie voită sau manipulată e de natură iraţională, deoarece se face din cu totul alte interese decît cele obiective.
3. E iresponsabilă deoarece prin efectul cauzat de executarea şi aplicarea ei în practică a mărit datoria externă a României în mod inutil, consolidînd statutul de sclavie al naţiei noastre în faţa acestor organizaţii oculte: masoneria şi instituţiile ei financiare. În plus a produs diversiune şi scindare în opinia generală a românilor asupra abilităţii de a scrie corect. Şi ce e şi mai grav a creat incertitudine în rîndul tinerilor educaţi să scrie sub incidenţa acestei hotărîri greşite, insuflîndu-le sentimentul confuziei şi a incertitudinii de a fi capabili sau nu să scrie corect, cît şi generaţiilor care vor urma, dacă nu se revine asupra acestei hotărîri. În plus se face vinovată de ambiguitatea nesănătoasă care intervine cînd e vorba de telnologia informaţională, adică computer şi internet, prin care fiecare scrie cum vrea, şi ce e şi mai grav fără semne diacritice dar respectînd această regulă non-fonetică, cînd lucrurile se complică şi mai mult. De foarte multe ori e foarte greu de urmărit textul deoarece citirea se îngreunează foarte mult, cuvintele fiind greu de identificat. (Un exemplu clasic e o categorie frecventă pe multe „site”-uri româneşti intitulată: „Ramai Liber”, unde nu se ştie exact, deoarece nu se scrie cu diacritice corespunzătoare, dacă e vorba de „rămîi liber” sau de „râmai liber” adică „rîmai liber” ca porcul pe cîmpii, sau cum ar spune englezul de la care a fost împrumutată: „Stay free or dig like a pig”.) Etic şi moral ne-am făcut de rîs pe plan internaţional, deoarece şi alte naţii din lume care studiază limbile latine sau „romance” cum sînt denumite şi din care face parte şi limba română, au sesizat prin profesorii lor doctori în fonetică, lingvistică şi limbi străine, informînde-ne în timp util, înainte de publicarea ei în monitorul oficial, cît şi al executării ei de către guvern, că este o mare greşeală. Ignoranţa e tot un act iresponsabil, mai eles cînd mă gîndesc că astfel de somităţi la nivelul culturii universale s-au simţit jigniţi de lipsa de considerare a opiniei lor din partea românilor. Necazuri cu duiumul. Alt aspect negativ e că poate fi folosită şi ca armă discriminatorie în cazul angajărilor, cînd unor indivizi care refuză să scrie greşit aşa cum hotărîrea o cere, le poate fi respinsă cerea de angajare doar pe motivul că nu ştiu să scrie „corect”. Este iresponsabilă pînă la sublim, adică demnă de masonerie, machiavelică şi luciferică.
A. Nu e ştiinţifică din punct de vedere: 1.fonetic, 2.lingvistic şi 3.istoric.
Am lăsat la sfîrşit componenta ştiinţifică deoarece e şi cea mai importantă pentru că se referă doar la aspectul obiectiv al limbii şi istoriei neamului românesc, care sînt cele mai importante valori, fiind averea de nepreţuit şi care trebuie apărate cu orice preţ, atunci cînd e vorba de identitatea poporolui nostru în lume.
1. Fonetic e incorect pentru că sunetul „î” e un sunet specific limbii române care nu se întîlneşte în limba latină, deci noi trebuia să-l marcăm diferit de oricare alt semn sau literă a alfabetului latin pe care limba română îl foloseşte, ca să nu creăm confuzie. Acest sunet este o moştenire de la strămoşii noştri traci, care de fapt nu sînt doar strămoşii noştri, ci ei sînt în general strămoşii tuturor popoarelor latine, aşa cum în lumina noilor descoperiri această teorie capătă tot mai mult contur ca fiind adevărată, mai ales că după 1989 lumea în general nu numai noi românii, e tot mai mult preocupată de istoria adevărată şi nu mistificată sau falsificată, datorită unor scopuri politice sau financiare. În această conjunctură, în care metoda studierii istorice a originii din punct de vedere genetic este folosită tot mai mult ca metodă de investigare în acest proces obiectiv de stabilire a originii exacte a popoarelor. Binenţeles împreună cu celelalte metode clasice de lucru ale studiului istoric cum ar fi: istoriografia, cronologia, etnologia, arheologia, fizica, chimia (care acum dispun de tehnici şi tehnologii mult mai avansate şi mai sofisticate), li se alătură şi biologia cu metodele ei ştiinţifice prin stabilirea grupei biologice din care face parte orice popor. Deci o istorie biologică a formării acestora, prin metoda aşa numitelor grupe haplogen, adică a acelor gene care sînt specifice unui popor sau unui grup de popoare. Mai mult această metodă poate arăta dacă poporul respectiv s-a dezvoltat continuu în aceeaşi arie geografică sau dacă a migrat spre teritorii străine zonei de origine şi mai ales cînd a făcut-o. Astfel există mai multe teorii protocroniste de natură genetică, adică se încearcă să se găsească de unde a început civilizarea omului şi care a fost drumul migraţiei, al răspîndirii tradiţiilor şi culturii, deci şi a limbilor vorbite, cu ajutorul biologiei folosindu-se genetica. Acest instrument de cercetare ştiinţifică a devenit în ultima vreme unul din cele mai importante în studiul istoric cînd e vorba de a stabilii vechimea, aria geografică sau traseul migraţional al popoarelor. Aceasta împreună cu antropologia şi fonologia au ajuns cele mai importante în ce priveşte studiul fonetic şi istoric al limbilor vorbite. Corelarea acestor ştiinţe a demonstrat că: cutia vocală la om e diferită şi că e specializată în pronunţarea anumitor sunete specifice, şi mai mult e înscrisă în codul genetic care se transmite din generaţie în generaţie, iar în plus trece continuu printr-un proces de dezvoltare şi evoluţie. Acest proces conduce la diferenţierea între limbile vorbite, datorită odiceiurilor, tradiţiilor şi activităţilor întreprinse de popoare, care le diferenţiază şi le conferă un grad de specificitate sau chiar unicitate, toate reflectîndu-se prin limbă. Astfel sunetul „î” în limba română deşi nu e unic el întîlnindu-se şi la alte popoare, dar combinaţiile cît şi cuvintele în care apare determină specificul vorbirii la români. De exemplu cuvîntul: „drîmbă”, acel instrument muzical inedit, specific nouă românilor pe care romanii se pare că nu-l cunoşteau, deci cuvîntul nu putea provenii de la ei din limba latină şi nici de la alţii pentru că nu există similarităţi la alte popoare. Ca şi expresia: „a cînta din drîmbă”. Alte situaţii în care apare sunetul „î” în vorbire e în cuvintele împrumutate de la slavi pe care îi avem vecini de vreo mie patru sute de ani. Şi nu avem ce face trebuie să-i acceptăm că pe ăştia ni i-a dat Dumnezeu şi aşa cum fac vecinii între ei mai împrumută peste gard unii de la alţi, că şi ei au luat de la noi nu numai noi de la ei. Şi ar mai fi o provenienţă străină din limba latină, zic unii adică de la romani în timpul dominaţiei romane a Daciei. Aici eu am rezervele mele, deoarece eu consider că atît dacii cît şi romanii au avut un fond comun de cuvinte moştenite de la traci, deci nimeni nu le-a împrumutat de la nimeni, cu diferenţa că fiecare le pronunţă aşa cum cutia vocală îi permite. Acestea constituind majoritatea cuvintelor care etimologic sînt clasate ca fiind de provenienţă latină. Aici apare buclucul pentru că datorită cutiei vocale dezvoltate diferit şi capabilă să pronunţe anumite sunete sau anumite combinaţii încep să apară diferenţe între limbi. În termeni ştiinţifici ai foneticii se numeşte rotacism, fenomen prin care anumite sunete se înmoaie, se accentuează sau se substitue pur şi simplu cu alte sunete pentru a se acorda fonetic şi a putea fi pronunţate de cutia vocală. Astfel că vocalele şi chiar consoanele din limba latină, sînt înlocuite de alte vocale sau respectiv alte consoane în limba română. Fonologii au stabilit şi reguli deoarece acest fenomen al rotacismului sunetelor nu se petrece întîmplător şi oricum, ci după reguli precise care pot fi studiate. A scrie cu mai multe caractere acelaşi sunet e un procedeu non-fonetic, care nu a constituit obiectul de interes şi preocupare al oamenilor de cultură români, care s-au ocupat de această problemă. Cîteva exemple: pentru vocala „a”- latină: cantare, română: cînt, cîntare, pentru vocala „e” – latină: ventum, română: vînt, pentru vocala „i” – latină: rivus, română: rîu (în cazul acesta e bine de remarcat că limba română chiar a păstrat „i”-ul din latină la cuvintele derivate: rivieră şi riveran, deci nu văd deloc motivul de a scrie râu, chiar dacă poziţia e la mijloc în silabă aşa cum pretinde hotărîrea), vocala „o” – latină: vortex, română: vîrtej şi vocala „u” – latină: quando, română: cînd. Conform studiilor de fonologie a sunetelor vorbirii rezultă că sunetul „î” este o vocală anterioară ca poziţie (unde se formează sunetul în gură), fiind apropiată de sunetul „i” care şi el este o vocală anterioară, deci nici aşa nu se justifică în nici-un caz marcarea lui cu litera „â” din „a”, deoarece sunetul „a” e o vocală posterioară, fapt pentru care simplificarea scrierii sunetului „î” a condus la scrierea lui din litera „i” cu semn diacritic adică „î” şi nu „â”. Fonologic sunetul „î” e apropiat de „i” şi nu de „a”, iar scrierea lui cu „â” din „a” nu se justifică fonetic.
2. Lingvistic e nevoie să stabilim şi cantităţi adică cît la sută aparţin fondului lexical trac moştenit, cît la sută celui de origine slavă împrumutat şi cît la sută datorat celui latin prin transmitere în timpul ocupaţiei. Un studiu ştiinţific arată că doar 11-12% din cuvintele din limba română care conţin sunetul „î”, sînt să zicem de provenienţă latină, deci oricum în minoritate, restul de 88-89% fiind de origine tracă sau slavă. Binenţeles că cele mai multe sînt de origine tracă. Minoritatea nu poate genera o regulă generală, ba din contră trebuie să se supună majorităţii. Mai mult din cele 11-12% din fondul lexical, să-i zicem de provenienţă latină, doar la aproximativ 2-3% se întîlneşte rotacismul vocalei „a” din latină în vocala „î” din română, restul de cca 9-10% sînt cazurile în care celelalte vocale din latină, respectiv „e”, „i”, „o” şi „u” se transformă în sunetul „î” din limba română, şi binenţeles majoritatea e reprezentată de vocalele „i” şi „e”, cum era şi normal, acestea fiind anterioare. Deci am putea spune nu numai că sînt în minoritate (2-3%) cuvintele cu pricina care au condus la acea hotărîre greşită de a scrie cu „â” din „a” , chiar mai mult sînt o excepţie se poate spune. Toată lumea ştie că excepţiile nu pot crea reguli generale şi nici nu trebuie logic, deoarece noi oamenii căutăm ordinea şi nu haosul şi vrem claritate şi simplitate şi nicidecum ambiguitate şi confuzie. Foarte interesant e că acest procent reflectă şi faptul că suprafaţa ocupată de romani din Dacia Mare s-o numim adică Dacia de atunci nu România de satăzi a fost doar de cca 14%, deci se poate spune că impactul latin asupra limbii române a avut loc doar în zona ocupată atîta timp cît şi-n ziua de astăzi el se reflectă doar în cca 12% din lexicul românesc în general. Un alt aspect foarte importan, care e de fapt şi de natură lingvistică cît şi istorică, e faptul că în limba română avem cuvinte care au aceiaşi semnificaţie dar sînt de provenienţă diferita, şi care sînt folosite diferit de diferitele graiuri româneşti. De exemplu familia de cuvinte: cuget şi a cugeta, folosită în Ardeal şi care desigur provine din latinescul „cogito”, dar care nu e folosită în Muntenia şi Moldova unde în circulaţie se află familia: gînd şi a gîndi, care a creat şi un curent literar numit gîndirism. Deci doar partea ocupată a Daciei, respectiv Ardealul a împrumutat din latină „cogito”, restul ţării neinfluenţată deoarece nu a fost sub ocupaţie romană, a conservat forma tracă pînă-n zilele noastre, respectiv geţii şi dacii liberi. În concluzie pentru cele 2-3% din cuvintele care conţin sunetul „î” în limba română prin rotacismul lui „a” din latină şi de provenienţă mediană în cuvînt, nu se justifică în nici-un caz să creăm din această situaţie de excepţie o regulă generală, mai ales cînd majoritatea cazurilor în care sunetul „î” din limba română se formează prin rotacismul vocalelor „i” şi „e” (şi nu din „a”) de care şi fonologic e apropiat, nu numai grafologic. Mai mult se poate observa că lexicul limbii române conţine în general cuvinte de provenienţă tracă sau slavă care dublează ca înţeles cuvintele provenite din latină. De exemplu ca şi a cugeta din Ardeal care provine din latină cogito, iar în restul ţării avem a gîndi, tot aşa se întîmplă cu cuvine în care apare sunetul „î” prin rotacismul lui „a” din latină, cîne din latină cano, dar cîine aşa cum îl întîlnim în Muntenia şi Moldova. La fel şi cu pîne din latină pano, şi pîine în restul ţării. În astfel de cazuri se pare că Muntenia şi Moldova au conservat formele din limba tracă nefiind sub ocupaţie romană în timp ce în Ardeal (Dacia ocupată de romani) au fost asimilate unele cuvinte din latină. La fel, mîne şi mîine. Totodată circulă şi o formă foarte veche pentru cuvîntul pîine – pită şi cuvîntul pitar – brutar, care se pare că au originea în limba proto tracă, luvian, care s-a vorbit cu mult înaintea latinei în Anatolia, şi care se pare că ar fi adevărata mamă a tuturor limbilor de aşa zisă origine latină.
3. Istoric, scrierea sau mai bine zis grafemul pentru sunetul sau fonemul „î”, în termeni fonetici consacraţi, a avut o istorie foarte zbuciumată. Cînd românii au început să refuze să mai folosească alfabetul chirilic şi au început să folosească alfabetul latin, sunetul „î” s-a scris la început folosind toate cele cinci vocale din latină prin rotacismul lor în sunetul „î”, adică „a”, „e”, „o” şi „u”, nu numai „i” cu semn diacritic „î”, dar şi respectiv „â”, „ê”, „ô” şi „û”, aşa cum era cazul de la cuvînt la cuvînt provenit din latină. Greu şi complicat deoarece trebuia ca românii să stăpînească şi limba latină nu numai limba română, iar în plus scrierea conţinea zece vocale în loc de şapte. Pentru acest fapt s-a făcut simţită nevoia simplificării, care a fost de fapt un fenomen natural şi firesc. A urmat o muncă de aproximativ 250 de ani care a avut menirea de a realiza această simplificare, pînă cînd în 1932 s-a hotărît ca sunetul „î” să se scrie cu „î” din „i” peste tot unde se întîlneşte, excepţie făcînd familia de cuvinte român şi România, care să ateste faptul că ne „tragem din romani”. Acest fapt istoric în lumina noilor descoperiri arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea şi-n continuare în secolul prezent, s-a demonstrat a fi tot mai fals, s-a încercat suprimarea excepţiei adică chiar scrierea familiei de cuvinte român şi România cu „î” din „i” în loc de „â” din „a”. S-a început şi tipărirea unui Dicţionar Enciclopedic Român în patru volume în 1964, la care primele două volume de început, conţineau modificările respective şi tipărit chiar pe copertă: Dicţionar Enciclopedic Romîn. Pentru următoarele două volume „cineva” a avut grijă să oprească procesul de tipărire aşa că volumul III şi IV s-au întors la regula cu excepţie. Consider că oricine îşi dă seama la cine mă refer cînd spun „cineva”. Ce e mai grav e că mulţi din cei care au încercat această aventură au avut de suferit, fiind împiedicaţi şi marginalizaţi să mai publice astfel de lucrări considerate subversive şi staliniste la adresa istoriei României şi a românilor, ca şi cînd vezi Doamne aceşti oameni minunaţi ar fi fost rusofili şi cîte şi mai cîte, cînd în realitate ei se străduiau săracii să descifreze adevărata istorie a neamului nostru, încercînd să arate că noi ne tragem din traci şi nu din romani, chiar mai mult, că cel mai mare procent de cuvinte din limba română ar fi de provenienţă tracă şi nicidecum latină, sau şi mai rău al limbilor slave, aşa cum erau acuzaţi fals că ar încerca să facă. Părintele acestei mişcări a fost istoricul Densuşianu, care a fost urmat de istoricul V. Pîrvan ale cărui descoperiri ne-au fost ascunse nouă românilor tot de către oculta masonică sau mai bine zis de Marele Manipulator aşa cum îi plăcea lui I. Culianu să numească această organizaţie. Mai tîrziu a continuat şi-n afara graniţelor prin I.C. Drăgan (Noi tracii), sau şi mai recent de către N. Săvescu (Noi nu sîntem urmaşii Romei). Aici doresc să fac o precizare pe care mulţi dintre români n-o cunosc sau nu au avut de fapt voie s-o cunoască, şi anume că, în fazele incipiente Imperiul Bizantin respectiv Roman de Răsărit, a fost numit chiar de către romani „Romania” şi nu Imperiul Roman de Apus, care îngloba Roma, aşa cum era de aşteptat. Oare de ce chiar romanii au numit teritoriul care reprezenta Imperiul Roman de Răsărit, Romania, şi care în cea mai mare parte era locuit de lumea tracă mult mai numeroasă decît grecii şi macedonienii vecinii lor (sau însuşi coloniştii romani din zonă) şi care au rămas tot cei mai numeroşi, chiar după venirea popoarelor slave în balcani. Dar se vede clar că cineva nu vrea ca noi românii să ne demonstrăm originea tracă, ea fiind cea adevărată şi face toate eforturile să demonstreze că ne „tragem din romani”, asta numai cu scopul de a ne reduce vechimea în istorie, considerîndu-ne mai tineri decît civilizaţia greacă sau cea romană, cînd de fapt este exact invers. Adică aşa cum am menţionat mai sus se pare că noi am fi urmaşii pelasgilor, strămoşii tracilor din care descindem direct, primii oameni civilizaţi aşa cum afirmă şi egiptenii în antichitate. În plus chiar romanii denumesc corect aria geografică Tracia şi Mezo Tracia partea din Anatolia, în care trăiau strămoşii noştri tracii şi nu văd nici un motiv să ne fie ruşine cu asta, în loc să fim mîndri că sîntem urmaşii celei mai vachi civilizaţii. Chiar şi grecii au un judeţ care se cheamă aşa şi-n zilele noastre. Aici ar fi de precizat că; războiul Troiei dintre greci şi traci a avut loc cînd romanii nu erau decît nişte triburi locale care se băteau între ele, în timp ce tracii aveau colonii în Sicilia şi Italia, respectiv Etruria, şi ce e la fel de important, e că Eneas regele trac s-a refugiat în Etruria, iar după moartea soţiei s-a căsătorit cu fica regelui Romei. Din această căsătorie după 16 generaţii se nasc Remus şi Romulus, mai mult se pare că şi mama lor a fost o femeie tracă, aşa cum Virgiliu ne spune în Eneida. Dar se pare că, această organizaţie ocultă, nici măcar pe istoricii antichităţii nu-i ascultă considerîndu-i în general poeţi sau scriitori şi nu istorici. Cel mai clasic exemplu e Homer, marele istoric al antichităţii, care spune că geţii erau un trib de traci şi nu de greci sau macedonieni. Cea mai mare minciună este faptul că tracii nu au avut o scriere şi nici dacii sau geţii. Este revoltător de-a dreptul cînd te gîndeşti că, în alte ţări precum Franţa, Germania, Spania, Anglia sau Statele Unite, aceste scrieri care desigur au existat sînt studiate şi analizate pentru a înţelege limba sau mai bine zis dialectele diferitelor triburi de traci, în timp ce nouă ni se spune că atît tracii cît şi geţii sau dacii nu scriau. Şi cînd stai să te gîndeşti că multe din aceste scrieri precum: Frigiană, Lidiană, Cariană, Feniciană, Punică, Etruscă etc., sînt foarte bătrîne şi s-au născut toate din aşa numita scriere liniară de tip A în insula Creta, care şi astăzi se consideră nedescifrată, dar care e diferită şi mai veche decît scrierea veche grecească numită lineară de tip B. Mai mult toate avînd asemănări uluitoare cu alfabetul latin. Se pune întrebarea atunci dacă nu cumva şi romanii s-au inspirat tot de acolo? Eu voi muri un optimist şi sper că într-o bună zi toate aceste minciuni vor ieşi la iveală, aşa cum s-a întîmplat şi cu tăbliţele de plumb de la Sinaia. Mai mult ar trebui să-i contactăm pe vecinii noştri bulgari, turci, greci, sîrbi şi binenţeles ucrainieni, pentru că sînt convins că ne pot ajuta să ne gasim istoria pierdută şi să învingem minciuna. Am încredere în generaţia tînără că va urma exemplul celor din alte ţări, aşa cum se întîmplă în ultimul timp, şi va devenii tot mai interesată de istoria adevărată a poporului nostru şi mai puţin de minciunile Marelui Manipulator. Limba şi istoria neamului nu sînt instrumente de control şi nici mijloace de îmbogăţire, ele sînt avuţia de nepreţuit a neamului de care nu are voie nimeni să se atingă, nici chiar sau mai ales oculta masonerie.
* * *
În final aş avea cîteva sfaturi şi recomandări atît pentru români cît şi pentru academicienii zis români şi masonerie.
1.Ca o concluzie generală la cele expuse mai sus este că nu e nevoie absolut deloc să marcăm cu două semne diferite numite grafeme, respectiv „î” şi „â”, acelaşi sunet „î” numit fonem, doar aşa că vor „unii” care nu sînt români şi nici măcar nu cunosc istoria şi limba neamului nostru. Ar fi păcat să ne batem joc de munca atîtor generaţii de oameni de cultură, care s-au ocupat de această problemă, mai ales că, ce propune hotărîrea e neştiinţific şi total fals din punct de vedere fonetic, lingvistic şi istoric. Fiecărui sunet îi corespunde o literă. Simplu, frumos şi inteligent.
2.Noi sîntem urmaşii tracilor şi nu ai romanilor, aşa cum „unii” încearcă să manipuleze lucrurile cînd e vorba de istoria românilor, iar sunetul „î” l-am moştenit de la traci şi s-a transmis prin geto-daci mai tîrziu la români. Un exemplu viu ca să fie pe înţelesul tuturor e că Ardealul, deci fosta Dacie cucerită de romani nu toată Dacia Mare, a ajuns mai tîrziu şi sub unguri în timpul dominaţiei austro-ungare, situaţie în care s-a aflat de trei ori mai mult ca timp decît sub romani, şi tot nu am învăţat limba maghiară. Ardelenii vorbesc tot româneşte, sau cine ştie poate că „unii” vor crea o altă limbă; „limba Ardelenească”, aşa cum au făcut cu Moldova unde cică se vorbeşte „limba Moldovenească”, care ar fi vezi Doamne altă limbă decît limba Română. Şi totul se vehiculează (îmi cer scuze se manipulează) prin dicţionare, pe internet chiar prin enciclopediile zis „libere”, ziare, cărţi etc…
3.Români treziţivă la realitate aşa cum spune şi imnul: Deşteaptă-te Române, din somnul cel de….
Deja e cam tîrziu pentru că a trecut mai mult de o generaţie de la revoluţie, dar aşa cum spune românul nici-odată nu e prea tîrziu; cine ştie? Oricum refuzaţi să scrieţi greşit şi opriţi-i pe copii.
4.Din punct de vedere ortografic cuvîntul „hotărîre” îşi are rădăcina în cuvîntul „hotar”, care e un cuvînt pur românesc şi este o formă flexionar-morfologică a verbului a hotărî (adică a stabili hotarul sau graniţa), iar „î” fiind la sfîrşit se scrie cu „î” din „i”, dar trebuie cică scris cu „â” din „a” în cuvîntul hotărâre, doar aşa că ajunge-n mijloc şi să respecte regula inventată de „unii” în 1993.
5.Aşa cum îi stă bine românului ca-ntotdeauna să facă haz de necaz ar trebui să şi rîdem puţin de ei (stimaţii masoni academicieni) şi să le atrag atenţia că „a rîde” vine din latină să zicem, din cuvîntul „ridere” şi nicidecum „radere”, ca să scriem „râdere”. În scrierea electronică pe „computer” (calculator) familia de cuvinte a rîde scrisă fără diacritice (adică fără codificarea pentru limba română) apare: „a rade, eu rad, el rade, ras” în loc de rîs etc… Eu unul aş rade, pardon! Aş rîde de ei dar nu pot pentru că deocamdată rîd ei de noi (sau ne rad ei pe noi). Oricum cine rade la urmă rade mai bine, pardon! Cine rîde la urmă rîde mai bine. Şi ultimul exemplu tot semnificativ e cuvîntul „rîu”, care vine să zicem tot din latină: „rivus” pe care româna la conservat chiar mai intact în cuvintele derivate: riveran şi rivieră, dar cînd vine vorba de rîu nu pot decît să spun că: apa trece pietrele rămîn, pardon! Rîul trece pietrele rămîn. Dacă ne-am lua după regulile oculte şi mai puţin culte ar trebui să scriem râu aşa cum nici în limba latină nu există, deoarece nu e „ravus” în latină ci e „rivus”. În plus fără marcarea diacritică în scrierea pe calculator ar fi „rau”, care poate fi şi rău, adică un tip rău la suflet aşa ca ei. Deci: „Raul trece pietrele raman”, fără diacritice ar putea fi şi „răul trece pietrele rămân”, la fel cu „Ramai Liber” menţionat mai sus, care poate fi „Rămîi Liber” sau „Râmai Liber” precum porcul pe cîmp.
6.Da ce să-i faci aşa cum spunea Călinescu că sînt două tipuri de scriitori, „unii culţi şi alţii desculţi”, într-o şedinţă a Academiei Române în replică la atacul lui Zaharia Stancu şi romanul lui „Desculţ”, care a spus că în ultima vreme a apărut o serie de scriitori enigmatici (apropou la „Enigma Otiliei” – romanul lui Călinescu). Şi cît de mult s-a înşelat săracul, cînd de fapt sînt chiar mai multe categorii de scriitori, şi anume: culţi, desculţi, inculţi şi oculţi. Cei inculţi fiind mai puţin periculoşi decît cei oculţi ar trebui să fim mai atenţi ce fac cei din ultima categorie, deoarece prostia inculţilor nu doare, pe cînd manipularea oculţilor doare sfîşietor şi lasă urme care se vindecă greu.
7.Iar dacă noi românii sîntem proşti şi inculţi, aşa cum spun unii evrei ca Horia Roman Patapievici, care conduce Institutul Cultural Român şi rasişti, aşa cum spun unii evrei din Academia Română precum academicianul Răzvan Teodorescu, deoarece am participat la holocaust în cel de-al doilea război mondial, de ce nu pleacă ei acasă în Israel, căci acum au şi ei o ţară unde să tragă, că cei drept în timpul războiului n-au avut şi-au tras la noi că era mai bună mierea Daciei. Mai rău, în loc să se tragă ei spre casă şi să ne lase pe noi în pace, aşa cum sîntem, proşti, răi, inculţi şi rasişti, îi cheamă şi pe alţi evrei de-ai lor să vină să se înfrupte din pămîntul ştrămoşesc. Români treziţi-vă!
Fondatorul şi mentorul Noii Şcoli Ardelene
Am trimis argumentele şi nu văd nici-un răspuns. Doream să ştiu dacă aţi răsfoit sau nu aţi avut timp încă. Cu respect!
Îmi pare rău de faptul că nu am urmărit cu atenţie modificările survenite la conţinutul blogului. Am descoperit mai tîrziu publicarea articolului. Vă mulţumesc şi pe curînd! Sper să nu vă producă neplăceri.
Buna. Sunt roman. Am citit o carte “Noi cei din Istrael” si in aceasta carte sustine ca getii, celtii, gotii sunt de origine evreiasca. Evreii au fost luati de asirieni in exil inainte de 1000 i.H. dar dupa anul 1000 sau intors doar doua triburi si o parte din leviti ceilalti au ramas si au emigrat despues spre Europa. Daca gasiti cartea va rog sa o cititi si sa va spuneti parerea.
Nu inteleg de ce unii istorici incearca sa ne apropie atat de mult de imperiul roman, cand noi am fost o perioada foarte scurta sub dominatia imperiului roman.
Ar putea avea vreo legatura intre drapelul dacilor si sarpele ridicat in pustie de Moise?
Emil,
este interesant ce-mi scrii. Am să caut cartea. La urma urmei, toţi suntem dintr-un singur loc, urmasi ai lui Lucy(cel mai vechi schelet andropoid descoperit până în prezent). Este normal ca din zorii apariţiei omului pe Pământ să fi existat o continuă migraţie(iar trei au fost globale, grupuri mari plecând de pe un continent pe altul) dar studiile antropometrice moderne au aratat ca sunt diferenţe între indivizii diferitelor triburi(statură, forma maxilarelor, urechilor, nasului, pomeţilor, frunţii etc.). Din ce am mai citit şi eu, la israeliţi s-au constatat anumite degenerări genetice cauzate de consanguinitate(pentru a rămâne averea în familie evreii se căsătoreau cu rudele apropiate, uneori chiar soră cu frate).
Pe de alta parte, chiar daca nu sunt antisemit, am impresia că evreii se cred buricul Pământului, originea lucrurilor, trimişii Domnului pe Pământ, iar cu asta nu sunt de acord. În cadrul fiecarei rase sunt oameni buni şi răi, proşti şi deştepţi, frumoşi şi urâţi etc,. deopotrivă. Nu trebuie idealizată nicio rasă.
În cea ce priveşte originea noastră latină, ea nu poate fi negată. Un argument irefutabil este dat de limba ce-o vorbim. Majoritatea cuvintelor provin din latină, şi nu din alte limbi(greacă, slavă, anglo-saxonă, turcă, mongolă, din limbile popoarelor migratoare care au trecut prin acest spaţiu, şi deloc din ebraică sau aramaică).
Singurul adevăr legat de o anume legătură cu urmaşii lui Israel ar fi legiunea romană Gemina care era formată dintr-o strânsură recrutată din indivizi fără căpătâi care işi duceau veacul la periferia cetăţilor israelite(Palestina era sub dominaţie romană în acele vremuri). Istoria spune că această legiune de non-romani a fost trimisă să se bată cu “barbarii” din Dacia.
Dragul meu Emil,
tare mi-ar place să ştiu ce vîrstă ai, de unde eşti şi ce educaţie ai, mai ales că tu eşti primul român care iei parte la discuţia stîrnită de un “gîlcevitor” ca mine. Subiect care ar fi trebuit să facă înconjurul României. Dar ce să-i faci aşa cum îmi spunea o cunoştinţă din România (profesoară), că nu sînt bani pentru plătit încălzirea, iar mie îmi arde de “â” din “a”. S-a demonstrat că a avut mare dreptate.
Acum doresc să-mi cer scuze pentru întîrziere, deoarece starea sănătăţii mele e precară, şi ultima vreme am petrecut-o pe la doctori şi teste, adică nu prea am avut grija internetului.
Deci înapoi la oile noastre…
Întreabă-mă tot ce doreşti şi încearcă să atragi cît mai mulţi prieteni de ai tăi, români de bună credinţă, la această discuţie istorică, adică dialectică care se produce sincronic.
Acum încerc să răspund la întrebările pe care ţi le pui sau le ridici, aici.
Eu sînt autorul articolului: “Gîlceava înţeleptului cu Academia…”, dreapta sus pe pagină.
Doresc să ştiu dacă ai citit articolul meu despre “â” din “a”.
Doresc să ştiu ce naţionalitate ai. Adică: român, evreu, ungur, ucrainian etc… deoarece numele Emil e un nume universal în zilele noastre, şi poate nici măcar nu e prenumele tău adevărat.
Pentru mine poate fi o provocare spre dezvăluire, sau o tentativă a unui tînăr român de a-şi cunoaşte istoria adevărată nu cea confecţionată sau fabricată de alţii.
Acum la subiect… Cartea pe care o menţionezi e puerilă, fără fundament ştiinţific, manipulativ istorică, fără nici-o valoare protocronist istorică a istoriografiei cronologice.
Face parte din conceptul: “Marelui Manipulator”, al lui Culianu, manipulator care l-a şi asasinat în veceurile universităţii americane unde preda istoria religiilor.
Ai crede Culianu a fost român… Greşit. Era grec din România, dar căuta adevărul, limba lui de lucru fiind limba română şi nu limba greacă, deoarece era educat în România şi nu în Grecia. Ca paralelă cazul Democritus, urît de greci pentru că nu era grec, dar scria în greceşte, pentru că Trachia continentală era sub dominaţie grecească şi limba oficială era limba greacă. Exact aşa cum aborigenii în ziua de astăzi vorbesc oficial limba engleză în ţara lor, în loc de limba aborigenă. Şi ei au profesori, regizori de film etc, dar folosesc limba engleză, deoarece aceasta e limba oficială în Australia.
Acum la oile noastre…
Eşti român sau roman?
Pentru că nu înţeleg. A scrie fără diacritice e foarte grav pentru limba română…
Ei vor să ne convingă acum că toţi pământenii sîntem evrei, chiar şi chinezii şi africanii… dar asta e o altă poveste. Nu doar noi dacii am fi evrei, dar chiar şi chinezii…
E o imaginaţie bolnavă plecată din organisme bolnave cu minţi bolnave.
E afdevărat că romanii au avut soldaţi evrei, dar numărul lor era mic aşa cum e şi astăzi în general pe glob.
Dacia a fost cucerită de trupe de berberi din Africa de nord pe cai pur sînge arab şi de cei mai buni soldaţi romani în 105-106, deoarece prima tentativă 101-102 a eşuat. Asta e realitatea istorică. Exact aşa cum ungurii vor să susţină că noi nu eram acolo cînd au venit ei. Asta e o altă inadvertenţă istorică, aşa cum ruşii s-au străduit să-i dreseze pe moldovenii de dincolo de Prut că ei vezi Doamne sînt populaţie slavă şi nu tracă.
Evreii au fost luaţi în exil de asirieni în cca 1000 î.d.C. Ei au fost luaţi în exil prima dată de Babilonieni în timpul lui Avram sau Abraham, care coincide cu conştientizarea existenţei evreilor ca naţie diferită de alte naţii existente (cca 3700 î.d.C.).
Mai mult, pămîntul natal a fost sudul Iracului cu capitala la Ur, aşa cum scrie în biblie, şi nu Israelul de astăzi. Zona Basra la graniţă cu Kuveitul de astăzi.
cca 2300 î.d.C avem mitul biblic: “Noe”, inspirat din epopea lui Ghilgameş, Ninive, ceva mai la nord de Babilon, astăzi nord Irak (Non Flaying Zone).
Din nou la Babilon cca 1700 î.d.C, în timpul lui Hamurabi, cînd au copiat tablele sau:”Codul de legi al lui Hamurabi”…
Mai tîrziu cca 1470 î.d.C sclavi în egipt, Moise şi tablele lui (de fapt un foarte mic rest din ale lui Hamurabi).
Fuga din Egipt care de fapt e alungarea din Egipt. Tutmosis al IV-lea, îi alungă din Egipt în deşertul Sinai, unde pe muntele cu acelaşi nume Sinai, Moise cică primeşte poruncile în număr de zece doar din peste 1500 însuşite de la Hamurabi.
După 570 î.d.C, sau după un alt exil la perşi de data aceasta, Iranul de astăzi, sînt eliberaţi de Sirius din sclavie, cînd li se dă: “pămîntul promis” adică Israel astăzi, pămînt promis de Sirius, regele perşilor, şi nu de Dumnezeu, aşa cum vor ei să credem noi.
Despre triburile evreilor. Separarea apare atunci la Sirius, adică triburile de iudei (două la număr) se întorc în Israel împreună cu tribul de israeliţi, al lui Simion. Restul de evrei israeliţi iau calea pribegiei prin nordul Iranului spre Armenia (astăzi turcia de vest), cunoscuţi sub numele de: cele 10 triburi pierdute (deoarece iudei nu vor să-i mai recunoască pe fraţii lor israeliţi, ca fiind neam de acelaşi sînge, deoarece nu s-au întors înapoi în Israel). Mai ţîrziu aceste triburi în majoritate au trecut Munţii Caucaz în Ucraina de astăzi, unde amestecîndu-se cu populaţia indigenă au creat aşa numitul Imperiu Cazar. Aceştia mai tîrziu au devenit purtătorii creştinismului, rupîndu-se de tradiţia iudaică şi cucerind Rusia au mutat capitala creştinismului fundamentalist de la Constantinopol la Moscova.
În perioada romană a Daciei, evreii se aflau în zona: “Celor 7 biserici” (vestul Turciei sau leagănul civilizaţiei trace din care ne tragem noi românii). În România de astăzi sau Dacia mică de atunci, nu au intrat nici romanii pînă la 105-106, ce să mai vorbim de evrei. Atunci erau prin vestul Turciei şi erau reprezentaţi de ambele populaţii, atît iudei cît şi israeliţi creştini. În timpul Sfîntului Paul avansează mai la nord (cca 200-300 d.C.) în zona Tesalonic aşa cum biblia menţionează. Un detaliu interesant e că Sfîntul Paul nu a ajuns la Roma, aşa cum se vehiculează. Cel care a ajuns la Roma a fost Sfîntul Petre.
Pentru români e bine să ştie că creştinismul a pătruns la noi sau israeliţii au ajuns la noi cam la 300 d.C. în Dobrogea (Sciţia minor), cînd primii “martiri” sînt pomeniţi la Niculiţel, şi care erau de cult greco-catolic şi nu ortodox aşa cum biserica ortodoxă pretinde. Primele semne de ortodoxism apar în Muntenia pe la 650 d.C. Pînă atunci Dacii liberi au fost politeişti şi a mai fost nevoie de încă cca 300 de ani pentru a fi convinşi să se convertească la creştinism.
Despre şarpe sau Echidna, aşa cum e corect denumită chiar şi de greci, a fost o zeitate tracă reprezentată de un şarpe cu cap de om. O replică la scară mare se mai poate citi la Şarpele din Bucegi. Şarpele la traci era zeitatea sănătăţii, mitul care mai tîrziu la războiul Troiei, devine legenda grupului Laocon, doctorul trac care prevede şi le spune tracilor să nu primească calul troian în cetate deoarece e o capcană, iar grecii construiesc mitul Laocon în care Zeus trimite şerpii să-l omoare pe Laocon pentru că el ştia de pericolul plănuit de greci.
Mai tîrziu simbolul şarpelui încolăcit al lui Asclepius, care devine şi simbolul medicinei, farmaciei şi al Higiei adică al igienei, iar mai tîrziu e preluat de masoni şi interpretat în forma a doi şerpi încolăciţi pe sceptrul de militar al lui marte, numit caduceu şi simbolizînd puterea nu prin medicină adică cunoaştere ci prin puterea militară de dominaţie.
La vremea lui Laocon 1260 î.d.C., evrei se străduiau să construiască un stat al Israelului luptînd cu iordanienii, fraţii lor arabi, palestinienii şi fenicienii (colonişti traci care scriau cu cel mai vechi alfabet latin, care a devenit tatăl tuturor alfabetelor europene), şi care la cca 1000 î.d.C., din cauza tendinţei de expansiune şi dominaţie a evreilor, migrează în nordul africii în altă colonie de a lor Cartagina, de unde se naşte mai tîrziu Imperiul Punic, astăzi Libia.
Deci şarpele de pe drapelul dacilor, sau Echidna de la Tomis, Şarpele sau şerpii lui Laocon (adevăratul motiv trac fiind că Zeus l-a pedepsit pe Laocon trimiţînd cei doi şerpi să-l omoare pe el cît şi pe fiii lui, nu pentru că i-a avertizat pe traci de pericolul acceptării calului troian în cetate, ci pentru faptul că, a dezvăluit secretul vieţii veşnice care i-a fost încredinţat de zei pămîntenilor făcîndu-i nemuritori ca pe zei prin practici medicale de vindecare.
Deci legăturile şarpelui dac moştenire de la strămoşii noştri, nu are nici-o legătură cu şarpele biblic şi Moise. Mai mult şi alte civilizaţii precum maia, inca sau chineză, au şi ele miturile lor cu şerpi, la unii simbolizînd timpul la alţii sfîrşitul lumii, şi cîte şi mai cîte…
Sper că am reuşit să explic cîte ceva. Aştept confirmarea ta precum şi alte opinii ale prietenilor tăi sau întrebări. În limitele timpului şi ale capacităţii mele cognitive mă voi strădui să răspund. Cu respect unui doritor de a cunoaşte adevărul!
Stimate domnule ( Zamolxus),
Tin sa va multumesc pentru informatiile deosebite ce ni le puneti la dispozitie. Nu mai aduc in discutie faptul ca aceste informatii ne-au lipsit si am fost efectiv prostiti cu istoria contrafacuta dar nici astazi nu sunt mediatizate de ce-i ce ar trebui sa fie preocupati de asa ceva. Raspunzand lui Emil, in randurile de mai sus spuneati ca va pare rau ca nu sunt mai multe comentarii pe marginea acestui articol. Va asigur ca sunt mai multi dar, intr-adevar cred ca astfel de articole ar trebui sa ne preocupe pe toti ce ne consideram romani. Sincer eu si cei ca mine ne pastram doar la nivelul cititului, nu cred ca sunt in masura sa comentez astfel de articole. Pot fi deacord sau nu cu ele dar nu pot avea pretentia sa le comentez. Nu sunt dintre cei care accepta orice informatie ca adevar absolut ci incerc sa mai citesc si alte surse inainte de “a ma apropia” de una din variante. Asa am ajuns si la aceasta pagina de care sunt foarte incantat. De fapt totul a pornit de la dorinta de a ma lamuri ce e cu acest popor, din care imi place sa cred ca ma trag si eu, de nu reuseste sa-si gaseasca linistea. Plus comentariile unor colegi de-ai mei ce considera ca o nedreptate ca s-au nascut romani. Si totusi cel mai mult m-a determinat sa caut cat mai multe informatii ce mi-au lipsit pana la “revolutie”, necunoasterea unui motiv plauzibil pentru care evreii se plang tot timpul desi in tara am vazut ca nimeni nu le zicea nimic, de ce toti pe care ii cunosc sunt bine plasati dar cu nimic deosebiti de ceilalti oameni pe care ii cunosc si cum de ei sunt si cu comunismul si cu capitalismul. Si asa am inceput sa aflu ca evreii de fapt nu toti se trag din tara sfanta, cum au ajuns ei prin partile noastre si cum nu vor ei sa se integreze in cadrul societatii in care s-au infiltrat si care i-a adoptat ci mai degraba sa o supuna si sa o aserveasca.
Nu stiu daca am reusit sa va fac cunoscute ” nedumeririle ” dar nu asta are importanta ci faptul ca sunt unii ca dumneavoastra care ne pot ajuta cu astfel de informatii.
Si pot sa va spun ca mai sunt multi ca mine care va citesc.
V-as ruga daca puteti sa ne detaliati perioada formarii si migratiei evreilor “cazari”, dupa cum incepusem sa ma dumiresc pana zi dar aschenazi dupa cum spuneti dumneavoastra ( s-a facut iara ceata la mine).
Va multumesc
Dragă Mihail, m-am bucurat pentru rîndurile tale. Te rog mult dacă ai citit articolul meu: “Gîlceava mea cu Academia Română” (colţul din dreapta sus al paginii acesteia) să foloseşti diacritice cînd scri în limba română şi să încerci să uiţi de bazaconiile debitate de aşa zisa Academie Română referitor la scrierea cu â din a. Sunetul î e un singur sunet, iar limba română e prin excelenţă fonetică, nu non-fonetică precum limba engleză sau consonantă ca limba evreiască (lipsită de vocale ca de fapt toate limbile arabe adică semite cu care se înrudeşte).
Acum la întrebare. Cum e cu cu cazarii, aşchenazii etc
Evreii se împart religios în trei grupe majore: sefarzi, aşchenazi şi israeliţi.
Politic ei se împart în patru grupe: liberali, conservatori, comunişti şi naţionalişti. Cei din urmă sînt cel mai restrîns grup dintre toţi, descendenţi din tribul lui Dan, de judecători, majoritatea în Olanda, Belgia, Luxemburg şi ţările limitrofe. Liberali (republicani sau democraţi) în America (Washington), comunişti Rusia şi ţările comuniste în general (Moscova), iar conservatorii casele regale din Europa şi descendenţi în Americi (nobilimea neagră). Sefarzii sînt iudeii adică cei care respectă vechiul testament şi nu recunosc reforma creştină deci nici existenţa lui Cristos (două triburi de iudei şi unul de israeliţi cel al lui Simion). Aceştia după ce Cirius i-a eliberat din sclavie şi le-a dat pămîntul promis s-au întors în Israel. Celelalte 10 triburi de israeliţi au ales calea pribegiei vestul Turciei, Armenia, Nordul Iranului. La anul zero la Cristos tribul lui Simion cît mai ales cananiţii a căror limbă (aramaică), un dialect trac derivat din feniciană, care mai tîrziu se pierde devenind încetul cu încetul un dialect semitic. Chiar şi scrierea a folosit iniţial alfabetul proto-latin moştenit de la fenicieni. Acest proces de semitizare a aramaicii a durat cca 1600 de ani, cca 1000 î.d.C cînd evreii au distrus Fenicia (fostă colonie tracă)iar tracii fenicieni au părăsit zona în marea lor majoritate, pînă în cca 600 d.C (unii istorici lingvişti spun chiar 800 d.C. Cei care au fost mai săraci nu au putut migra rămînînd pe loc, avansînd de pe litoral înauntru împrăştiindu-se în ţările limitrofe Libanului de astăzi, alţii fiind luaţi sclavi etc. Au fost numiţi diferit în diferite ţări: Siriac şi Palmireni în Siria, Nabateeni în Iordania, Cananiţi în Israel şi Copţi în Egipt. Religia monoteistă aparţine acestor cananiţi, ei fiind primii în istoria lumii care au renunţat la politeism şi au creat prima religie monoteistă, şi nu evreii cum vor ei să ne facă acum să credem. Mai mult Cristos a fost cananit şi vorbea şi scria aramaic. Evreii au împrumutat creştinismul mai exact israeliţii lui Simion. Celelalte două triburi de iudei: al lui Iuda şi Ruben nu s-au convertit la creştinism rămînînd la iudaism. Cele 10 triburi pierdute, adică considerate pierdute deoarece nu s-au mai întors în israel, migrează din Iran (Persia de atunci) în Nord-Vest respectiv: Turcia, Armenia, Giorgia şi Iran. Aici aceşti israeliţi se convertesc la creştinism, cca 200 d.C., iar în cca 450 Armenia devine prima ţară creştină din lume. De aici aceşti israeliţi trec munţii Caucaz în Ucraina de astăzi cca 600 d.C., unde împreună cu cazacii îi împing spre vest pe sciţi şi slavii roşii adică bulgarii şi sîrbii de mai tîrziu. Dogrogea se numea Sciţia Minor, sciţii fiind tot triburi trace, moldovenii de astăzi, şi formează aşa numitul Imperiu Cazar. Această populaţie de evrei amestecată cu cazaci şi alte populaţii care s-au convertit la creştinism devine mai tîrziu sau e numită aşchenazi. Aceştia cuceresc mai tîrziu europa de vest înlocuind domnii pămînteni, prin crimă, căsătorii, însuşindu-şi pămînturile lor şi numinduse mai tîrziu regi şi formînd ceea ce astăzi se cunoaşte sub numele de nobilimea neagră, adică altfel spus casele regale din Europa. Predilecţie iniţial Germania unde au format grupul vorbitor idiş (iudeo-germană).
Sudul Franţei, Spania şi Italia au fost dominate de sefarzi adică iudei care practicau iudaismul. În 1492 biserica catolică şi inchiziţia i-au ars pe rug dacă nu au vrut să se convertească la creştinism. Atunci ei încep exodul către Americi şi Turcia (Imperiul Otoman care îi găzduieşte şi le oferă slujbe în comerţ, colectare de taxe şi taxe vamale cît şi funcţii importante de domnitori, aşa zişii fanarioţi care erau sefarzi (evrei turci sau evrei greci). Un exemplu strălucit aici e familia Cantacuzino, care de fapt e spiţa casei de Savoi.
***
Sfîrşit prima parte.
Tot pentru Mihail. Şi te-aş mai ruga să-mi spui dacă eşti român sau ce anume eşti şi cîţi ani ai.
Alţii au fost Mavrocordat, Sturza, Şuţu etc
Mulţi dintre ei s-au convertit la creştinism încetul cu încetul chiar şi-n Americi. Sefarzii din Spania vorbeau ladino (iudeo-spaniolă), Franţa iudeo-franceză şi iudeo-italiană în Italia. Aceştia au avut o viaţă mai grea deoarece papalitatea e la Vatican şi italienii i-au pus în ghetouri. Tot ei au inventat cuvîntul ghetto. Acest fenomen s-a petrecut şi-n Rusia care i-a pus în incinte din lemn să trăiască izolat de restul populaţiei, cărora la aşa zisele pogroame le-au dat foc.
Deci istoria lor e foarte simplă. Iudeii s-au bătut cu israeliţii, adică Cain şi Abel încă din antichitate aşa cum spune Biblia, şi se bat şi astăzi în continuare. Wasington, Roma şi Moscova. Sefarzi, aşchenazi şi israeliţi. Sefarzii practică religia mozaică, aşchenazii catolicismul iar israeliţii ortodoxismul. Sefarzii practică capitalismul, aşchenazii socialismul şi israeliţii comunismul.
După venirea turcilor în Balcani centrul religios creştin de la Constantinopol se mută la Moscova. De fapt ortodoxismul deoarece catolicismul se instalase la Roma din 395 d.C., cînd Constantin cel Mare Împăratul Imperiului Roman de răsărit cucereşte Imperiul Roman de apus. Un fapt interesant e că tatăl lui era trac, mai exact dac din Banatul sîrbesc iar mama lui era evreică israelită. Cu toate că s-a convertit singur de bună voie la creştinism (greco-catolic el fiind de fapt născut politeist) şi a convertit forţat adică cu sabia balcanii omorînd cca 500,000 de traci greci şi alte neamuri (chiar şi iudei sefarzi), s-a botezat doar înainte să moară, adică pe patul de moarte.
Exact în perioada cuceririi Romei pe teritoriul României doar Dobrogea era parte a Imperiului Roman de răsărit, Sciţia Minor unde lumea era în continuare politeistă. Mormîntul martirilor de la Niculiţel cca 390 d.C., e mormîntul a trei călugări propovăduitori, misionari de-ai lui care au fost executaţi de autorităţi locale deoarece atunci acolo creştinismul era interzis. Astfel cei trei au devenit martiri. E posibil ca cei trei să fi fost evrei israeliţi. Doi au nume de rezonanţă grecească iar unul de provenienţă tracă. Oricum evreii şi-au schimbat numele peste tot pe unde au umblat, împrumutînd nume de la popoarele unde trăiesc.
Regele Mihai e evreu aşchenaz catolic, politic conservator şi face parte din nobilimea neagră deci familia regală din Europa de vest. Toţi sînt înrudiţi între ei. Singurul din familia regală care a fost botezat la ortodocşi e Carol al II-lea. Acest fenomen s-a produs la naşterea lui la presiunea guvernului român deoarece România de atunci ca şi de astăzi e ortodoxă şi nu catolică. Un alt lucru interesant e că toate ficele lui Mihai au fost căsătorite doar cu evrei aşchenazi catolici princiari din Europa de vest şi nu cu nobili români aşa cum s-ar crede.
O altă neghiobie făcută de ei şi straniu acceptată de biserica ortodoxă română, e că din cei şase din fosta familie regală înmormîntaţi pînă acum la Curtea de Argeş, doar Carol al II-lea e botezat ortodox, restul sînt catolici. E foarte ciudat că nu au fost lăsaţi să odihnească în pace în ţările din vest acolo unde au fost înmormîntaţi iniţial, şi ce-i şi mai hidos chiar, Magda Lupescu care nu a fost recunoscută de casa regală ca fiind descendentă nobiliară şi fiind fica unui evreu sefard din România, căsătorit cu o aşchenază catolică din Austria, tot acolo i-au strămutat oasele. Nu ştiu cîţi bani a primit patriarhul României pentru asta şi cum doarme noaptea pentru ce-a făcut, dar un lucru mi-e clar că Radu Negru Vodă de la Afumaţi se-nvîrte-n mormînt şi nu-i tihneşte săracului odihna veşnică, cînd ştie că acum se odihnesc lîngă el evreii care l-au răstignit pe Cristos, cananitul trac care vorbea aramaic şi nu evreieşte.
***
Sfîrşit
Cred sau sper că s-a mai dus ceva din ceaţa care te-a cuprins. Aştept răspuns la întrebări dacă nu e cu supărare!…
Cel care respectă
caracterul propriu şi libertatea de
manifestare a oricărui alt geniu
naţional, contractează prin aceasta
el însuşi dreptul de a fi respectat în
toate ale sale.
Mihai Eminescu,
Şedinţa Adunării de vineri…, Timpul,
VII, nr. 19 din 26 ianuarie 1882, în
Opere, vol. XIII, PUBLICISTICĂ, 1882
– 1883, 1888 – 1889, Timpul, România
Liberă, Fântâna Blanduziei, cu 64 de
reproduceri după manuscrise şi
publicaţii, Ediţie critică întemeiată de
Perpessicius, Editura Academiei,
Bucureşti, 1989, pag. 40, 41
DE CE?
Reflecţii infidele despre Holocaust
Îmi place să cred că nu sufăr nici de mania persecuţiei, şi că
nici nu văd pretutindeni doar complotişti şi comploturi.
,,Orice aluzie la «conspiraţie» trezeşte un cor de proteste din tabăra «javrelor cu ştaif» autohtone încadrându-se cu entuziasm în spectacolul mondial regizat de cinicii dirijori. Exemplul cel mai actual este acuzaţia de «holocaust» adusă poporului român”. (Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel, în Cuvântul legionar, An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2)
„Lăsând la o parte monstruozitatea vinei colective, dreptul pe care şi-l arogă diverşi(;) de a fi şi acuzatori şi judecători; am vrea să ştim dacă acuzaţiile ce ni se aduc vin din partea unor persoane private, a unor asociaţii sau pur şi simplu din partea statului Israel.
Dacă vin din partea unor persoane private sau O.N.G.,
rămâne de neînţeles[:] de ce statul român în frunte cu preşedintele trebuie să sărute mâna călăului; să accepte orice acuzaţie la adresa statului român?
Dacă ar fi venit din partea statului Israel trebuia să vină pe
căi oficiale, diplomatice şi făcute publice prin presă.
Deci cine a stabilit vinovăţia poporului român în cazul
acuzaţiei de holocaust şi, mai grav, cine a acceptat această
vinovăţie? S-a făcut vreun referendum, s-a discutat în legislativ, sa făcut măcar vreun sondaj de opinie, s-a făcut publică suma exorbitantă cerută de…; şi aici mă opresc: cerută de cine? De o entitate «superioară» care trece peste orice convenţie între naţiuni?
De ce statul român nu dă un comunicat în care să
spună: cine ne acuză, pe baza căror dovezi acceptate de un
tribunal, care tribunal, când s-a judecat.
Dacă statul român acceptă sancţiunea şi statul Israel nu
declară oficial nimic, trebuie să acceptăm existenţa unei
supraputeri oculte şi a unui complot împotriva românilor –
evident, cel puţin începând din secolul 19”. (Nicador Zelea Codreanu, România ca un hotel, în Cuvântul legionar, An III, nr. 39, noiembrie 2006, pag. 2)
A compara argumentele, şi a o face cu tonul liniştit al
bunei-credinţe reciproce, constituie esenţa oricărei discuţii serioase
– nota Eminescu încă acum mai bine de o sută de ani. (Mihai Eminescu,
«Românul» continuă a se ocupa…, Timpul, VI, nr. 20 din 27 ianuarie 1881, în Mihai Eminescu, Opere, vol.
XII, PUBLICISTICĂ, 1 ianuarie 1881 – 31 decembrie 1881, Timpul, cu 28 de reproduceri după manuscrise
şi publicaţii, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei, Bucureşti, 1985, pag. 46)
De-aceea, în ştiinţă, „totdeauna, indiferent de subiectul
abordat, se obişnuieşte un examen critic şi senin al tuturor
argumentelor, pro şi contra. În privinţa holocaustului însă – capitol din istoria contemporană a umanităţii, indicaţia din programa şcolară este aceea de a nu se admite nici o discuţie liberă cu privire la aspectele controversate sau poate chiar controversabile. Cui foloseşte ca în această problemă să fie ascunsă complexitatea faptelor şi, mai ales, complexitatea vinovăţiilor?” (Ion Coja, Notă explicativă(2),
cuvânt introductiv la lucrarea: Situaţia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I, Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Duţu şi Dr. Constantin Botoran, Editura Ţara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti, 2003, pag. 10)
„Nu le dau dreptate celor ce neagă holocaustul, iar dacă
prilejul se iveşte, caut totuşi să înţeleg acest fenomen, real, al «revizionismului», şi asta nu mă împiedică să citesc cu cel mai mare
interes dezvăluirile, mai vechi şi mai noi, făcute de autori evrei [ca e exemplu Roger Garaudy în studii precum Procesul Sionismului Israelian - vezi ediţia românească Editura Samizdat] privind complicitatea unor persoane şi cercuri evreieşti la producerea holocaustului. Li se va preda oare elevilor o lecţie şi despre vinovăţia care revine unor lideri evrei, unor instituţii evreieşti, unor doctrine politice evreieşti, în iniţierea şi întreţinerea holocaustului?” (Ion Coja,
Notă explicativă (2), cuvânt introductiv la lucrarea: Situaţia Evreilor în România, vol. I, 1939-1941, partea I, Coordonatori Locotenent-colonel Alesandru Duţu şi Dr. Constantin Botoran, Editura Ţara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti, 2003, pag. 11) Sau despre „declaraţia dată în
1955 de WILHELM FILDERMAN, fost preşedinte al Federaţiei
Comunităţilor Evreieşti în anii ’40:
«Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la
Facultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor
Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor
Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel
Alameda, Broadway at 71 St, declar următoarele:
(…) În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în
Europa, eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul
Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi
soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazişti (s.n.).
Trebuie să subliniez că populaţia română nu este antisemită(;).
Am fost martor al unor mişcătoare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aş aminti doar câteva exemple:
Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a
fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din
Bucovina;
El a dat paşapoarte în alb, pentru a salva de teroarea
nazistă evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol;
Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub
un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.
Menţionez aceasta pentru a sublinia faptul că Poporul
Român, atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul
Ţării, şi-a demonstrat sentimentele de umanitate şi moderaţie politică.»” (Uniunea Vatra Românească, Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR,
Uniunea Veteranilor de Război şi a Urmaşilor Veteranilor, Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina,
Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi şi Luptători Anticomunişti, Liga Naţională a Luptătorilor din
Decembrie ’89, Fundaţia George Manu, Comunicat, Bucureşti, 16 aprilie 2002 – Textul se regăseşte în
volumul: Ion Coja, Holocaust în România? Suită de documente şi mărturii adunate şi consemnate de ION
COJA, în folosul parlamentarilor şi al autorităţilor implicate în elaborarea, aprobarea şi aplicarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 31/2002 a Guvernului României, Editura Kogaion, Bucureşti, 2002, pag. 13, 14)
Şi oare la cunoştinţa câtor elevi va fi adus conţinutul
articolului lui Nicolae Iorga, «De ce atâta ură?» (6 iulie 1940):
„Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi
materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ.
Înalţi magistraţi şi bravi ofiţeri cari şi-au riscat viaţa ca
să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea
nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi huiduieli. Toate aceste
gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslănţuit ca sub o comandă nevăzută.
De unde atâta ură?
Aşa ni se răsplăteşte bunăvoinţa şi bunătatea noastră?
Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe
decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le
trăim. Şi de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate.
Fraţii noştri îşi părăseau copiii bolnavi, părinţii bătrâni,
averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald şi un cuvânt înţelegător, fie şi numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoştinţă. Li s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele, destui dintre ei şi-au dat sufletul.
Li s-au smuls hainele şi li s-a furat ce aveau cu dânşii, ca
apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimea
aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi
jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii, care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire”. (Nicolae Iorga, De ce atâta ură?, 6 iulie 1940, Neamul Românesc – Regăsiţi textul în volumul: Ion Coja, Holocaust în România? Suită
de documente şi mărturii adunate şi consemnate de ION COJA, în folosul parlamentarilor şi al
autorităţilor implicate în elaborarea, aprobarea şi aplicarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 31/2002 a
Guvernului României, Editura Kogaion, Bucureşti, 2002, pag. 23)
„Adevărul se dovedeşte cu argumente şi contraargumente,
nu prin ordonanţe guvernamentale, armată, poliţie,
închisori, călăi şi trântori, cu care trebuie dat de pământ!
Ce are de ascuns regimul de la Bucureşti?
Guvernele care au ceva de ascuns, care încearcă să ascundă
realitatea istorică în dosul uneia sau a mai multor ordonanţe de urgenţă, sunt în afara legii”. (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An
IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
„Articolul 31 din Constituţia României: (1)Dreptul persoanei
de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
Or, tocmai acest drept este anulat de prevederile O.U.G.
31/2002, care obligă cetăţenii la dopaj şi îndoctrinare cu versiunile fabricate de poliţia politică a gândirii şi de foştii (;)academicieni plini şi corespondenţi de la «Fane Babanu»”. (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în
Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
„Unde sunt gropile comune cu zeci sau sute de vagoane
de schelete umane, unde sunt restul de dovezi care ne
incriminează?
După ce se vor găsi dovezile, ele vor trebui evaluate de
nişte comisii de experţi şi transformate în probe ale procesului.
Am zis proces! Care proces? Acela care judecă şi condamnă!
Unde sunt executanţii, criminalii, că nu se vede nici unul, că
nu or fi omorât atâta puzderie de oameni Antonescu şi Alexianu?! Să-i aducem în faţa unui tribunal, să mărturisească, nenorociţii!
Cine ne acuză? Tovarăşul Ellie Wiessel? Păi ce-o fi el,
acuzator, judecător şi pluton de execuţie?” (Nicador Zelea Codreanu, Despre Mişcarea Legionară, în Cuvântul legionar, An IV, nr. 56, martie 2008, pag. 5)
„Dacă ne acuză statul Israel, să o facă la nivel
diplomatic, cum cere uzanţa internaţională.
Vreau să văd în ziare(;) scris mare: «Statul Israel acuză
România de Holocaust!» Copie după actul oficial, şi, ca tot românul, cu antet, ştampilă şi semnătură!” (Nicador Zelea Codreanu, Despre Mişcarea
Legionară, în Cuvântul legionar, An IV, nr. 56, martie 2008, pag. 5)
„De ce se ascund Poporului Român anumite adevăruri?
Simplu: pentru a-l menţine pe mai departe în sclavie. Sclavia iudeocomunistă de ieri a fost înlocuită de cea iudeo-americană şi occidentală de azi”. (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie
2008, pag. 12)
Jewish Banker : „S-ar putea spune că Marxismul este cel mai
înverşunat duşman al Capitalismului, care pentru noi e sfânt.
Pentru simplul motiv că ei sunt poli opuşi, ei ne dau nouă cei doi poli ai Pământului şi ne permit să-i fim noi axa. Aceşti doi oponenţi Bolşevismul şi noi înşine ne găsim identificaţi în Internaţionala.
Aceşti doi oponenţi, care constituie doctrina celor doi poli ai
societăţii, se întâlnesc în unitatea de scop, care este reînnoirea societăţii de sus prin controlul avuţiei şi de jos prin revoluţie”. (Citat in Jewish Banker, de Comte de Saint-Aulaire din Geneve contra la Paix, Librarie Plan, Paris, 1936, apud Obiectiv Legionar, An II, nr. 1(7), ianuarie 2004, pag. 10)
Din perspectiva (;)Ordonanţe[i] guvernamentale 31/2002
ştiinţa devine duşmanul poliţiei politice, care o combate pe toate căile ipocriziei democrate de tip occidental, prin toate mijloacele teroriste de tip KGB”. (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60,
iulie 2008, pag. 12)
După decembrie 1989 „Românii au devenit cetăţeni liberi,
într-un stat ce se pretinde că ar fi de drept, NU de drepţi. Drepturile lor fundamentale, garantate de numeroase tratate şi convenţii internaţionale, ca şi de art.37 din Constituţie, au fost golite de orice conţinut şi anulate prin abuziva Ordonanţă de Urgenţă
31/2002.
Art.1 din O.U.G. 31/2002 nu ne spune care autoritate de
stat este îndreptăţită şi împuternicită să constate «ura
naţională, rasială sau religioasă», discriminarea sau infracţiunile contra păcii şi omenirii. Nu se ştie cine constată acestea, după cum nu se ştie nici cine, cum, în ce fel şi între ce limite trebuie să le combată!
Prea uşor se ajunge la încheierea din art. 1 cu privire la
promovarea cultului «persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii». Ce înseamnă de fapt
«promovarea» unui astfel de cult? Nu cumva legiuitorul alogen vrea să ne interzică până şi pronunţarea numelui mareşalului-erou Ion Antonescu?” (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12) Adică a omului care:
- a fost şeful Statului Major al armatei române ce, în
1919, desfiinţând la Budapesta dictatura bolşevică a lui
Bela Kuhn (Cohen), reuşea să întârzie cu mai bine de
douăzeci de ani instalarea comunismului în Europa de
Est;
- a denunţat (odată cu instalarea regimului său de
autoritate) Masoneria ca un pericol de Stat şi a instituit
Comisiunea de cercetarea materialului şi activităţii
societăţilor secrete Franc-Masonice din România (vezi pentru
amănunte volumul: Toma Petrescu, Conspiraţia lojilor – Francmasonerie şi Creştinism
– , Ediţia a IV-a, Imprimeriile Frăţia Românească, Bucureşti, 1941).
„Dacă da, cu ce drept vorbesc de infracţiuni contra
păcii şi omenirii tocmai guvernanţii care, aflaţi acum în solda
Americii şi a Pactului Nord-Atlantic (precum altădată în solda
Uniunii Sovietice şi a Tratatului de la Varşovia) trimit armata
română să ucidă patrioţii afgani şi irakieni ce îşi apără ţara
şi interesele lor naţionale?” (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar,
An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
Şi, totodată, de ce „după apariţia O.U.G. 31/2002, nimeni nu
a fost cercetat şi condamnat pentru promovarea cultului personalităţii criminalilor Stalin, Lenin sau Ceauşescu, prezentaţi şi lăudaţi în diverse publicaţii, la televiziunea naţională sau la alte televiziuni centrale şi locale[?] Nu cumva se încalcă astfel în mod flagrant
prevederile (;)ordonanţe[i]? (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV,
nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
„Corectitudinea politică este în aceeaşi măsură inamica
adevărului, care, până astăzi, a fost obiectivul declarat al
cunoaşterii omeneşti, şi al îndoielii, care a fost fidelul instrument al acestei cunoaşteri”. (Vladimir Volkoff, Manualul corectitudinii politice. Defectele democraţiei,
Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 102)
În optica ei, „un individ sau un grup de indivizi care îşi
revendică dreptul la o informare imparţială, obiectivă, independentă, necontrafăcută de ziarişti şi nesupusă cenzurii corecte politic trebuie considerat extrem de periculos şi tratat ca atare, monopolul pe care corectitudinea politică îl deţine asupra informaţiei fiind de o
importanţă crucială”. (Vladimir Volkoff, Manualul corectitudinii politice. Defectele democraţiei, Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 35)
„Printr-un program bine pus la punct, românul este ţinut
la limita supravieţuirii, pentru ca toată atenţia şi preocuparea
sa să se îndrepte spre rezolvarea zilei de mâine, cu preţuri mari, salarii şi pensii mici; tineretului i se oferă fotbal, ca o supapă de refulare a mizeriilor şi neîmplinirilor, stadionul – şi nu numai – devenind locul de descărcare dirijată a furiei şi a excesului de energie.
Cine se mai gândeşte în ziua de azi la viitorul apropiat
sau mediu al României, cine pune cap la cap toate manevrele
aparent fără legătură din viaţa politică a ţării? Românilor li sa
dat o coajă de pâine şi circ cât cuprinde!
Presa scrisă, dar mai cu seamă televiziunea, îţi serveşte zi şi
noapte diversiune şi nu pentru audienţă, cum se pretinde, ci în baza unei campanii de lungă durată, dar de evidentă intensitate, pentru a te dirija pe un anumit drum(;)”… (Nicador Zelea Codreanu, Cui îi e frică de Legiune, în
Cuvântul legionar, An IV, nr. 54, ianuarie 2008, pag. 2)
„Întreprinderile înapoiate [- nu din punct de vedere
tehnic!... -] sunt o redută a comportamentului autoritarian, a organizaţiilor masificate, a abandonului decizional şi deci a nevoii de «führer». Disperarea, spaima de viitor, dezrădăcinarea generează masificare şi autoritarism. Aceste întreprinderi sunt «poliţiile» informale în era maselor. Ele reprimă tot ceea ce se abate de la starea care le conservă”. (Ilie Bădescu, Cu faţa spre Bizanţ. Jurnal, Editura Evex, Bucureşti,„Întreprinderea înapoiată generează aşadar fatalmente putere totalitară. Înlăuntrul ei puterea este de tip autoritarist,
relaţiile sunt cele de dependenţă faţă de şef care-şi «promovează» şi «recompensează» «clienţii» după loialitate faţă de el, după lipsa discernământului şi a judecăţii critice. Şcoala puterii totalitare începe în aceste întreprinderi unde un individ care are judecată critică, etc, este eliminat(;). Aceste întreprinderi sunt «şcoli» ale comportamentului totalitar, ale supunerii faţă de «şef», ale compromisului moral şi politic în raport cu interesul cel mai mărunt.
Şeful acordă recompensele, de la acordarea «aprecierii»
individuale la acordarea «primelor», a «recuperărilor», a «închiderilor» de ochi, etc, în funcţie de ascultarea oarbă şi de loialismul bine probat în timp. Cel ce încalcă regulamentul nescris al acestei şcoli este livrat necazurilor care culminează – după o lungă ostracizare şi expulzare sociometrică – cu darea afară (cu prima ocazie care se
iveşte)”. (Ilie Bădescu, opera citată, aceeaşi pagină)
Totuşi, chiar şi în condiţiile acestea paralizante, mai apare
câte o voce care nu se teme să vorbească public despre „dezmăţul şi setea de sânge şi de răzbunare dezlănţuită de iudeo-comunism după pierderea războiului de către români şi câştigarea puterii(;) de către evreii travestiţi în ruşi, comunişti, eliberatori, educatori, conducători
politici, conducători militari, asigurători ai siguranţei naţionale, asigurători ai ordinii publice, travestiţi în scriitori, în artişti, în justiţiari, în şefi de orice, în conducători de orice, în specialişti de orice, şi mai presus de toate hotărâţi să acopere «cu vârf şi îndesat» «datoriile» (de cele mai multe ori imaginare) faţă de oricine îndrăznise până atunci să îi supere(;) oricât de puţin”. (Nicador Zelea
Codreanu, Pe cine sperie Mişcarea Legionară în Cuvântul legionar, An III, nr. 46, iunie 2007, pag. 2)
Câte o voce care nu pregetă să dezvăluie faptul că „după aprecierea istoricului şi cercetătorului de specialitate Gh. Boldur-Lăţescu, numărul victimelor asasinate în închisori, şantiere ale morţii, la interogatorii etc., se ridică la 500.000: tot ce a avut ţara mai bun în acei ani, elitele intelectuale, politice, militare, şi, în plus, 4.000 de preoţi şi ierarhi – cei mai mulţi sub acuzaţia de
«legionari». Din această cifră uriaşă, 300.000 au fost legionari,simpatizanţi legionari sau pur şi simplu cei care îi dăduseră nu-ştiucând
un şut în spate vecinului la o ceartă ca între vecini, dar vecinulnu era numai vecin, era evreu!” (Nicador Zelea Codreanu, Pe cine sperie Mişcarea
Legionară în Cuvântul legionar, An III, nr. 46, iunie 2007, pag. 2)
„A trece genocidul ca act politic antiromânesc din sarcina
celor care l-au conceput, dirijat şi impus pe seama unor temniceri, de la simplul gardian, la directorul de închisoare, executanţi încorsetaţi în rigori militare, aşa cum încearcă să o facă o echipă de simbriaşi din presă, este egal cu operarea de diversiuni şi intoxicări spre a ascunde adevărul istoric şi a exonera de răspunderi bestiile criminale care au îndoliat un popor, hărăzindu-i o epocă de mucenicie prin teroare şi dictatură poliţienească.
Consider diversiune manevra de a impune prin mass media
şi orice fel de referire scrisă, numele româneşti adoptate de membrii comandourilor alogene încuibate pe toată ierarhia puterii. Este o metodă abilă de a trece pe seama autohtonilor atât impunerea bolşevismului, cât şi crimele în masă săvârşite de alogeni”. (Radu Theodoru, Contra-Raport Tismineţky-Băsescu (IV) în Santinela, nr. 17, iunie 2007, pag. 3)
„Poporul Român aspiră la cercetare ştiinţifică şi
exprimare liberă a concluziilor acesteia în orice domeniu,
indiferent că ele plac sau nu plac unora, indiferent de adevărul sau eroarea pe care aceste concluzii le-ar conţine, adevăr şi eroare
ce vor ieşi la lumină cu timpul, după cum s-au petrecut lucrurile totdeauna, fără intervenţia nici unui fel de poliţie sau justiţie represivă în materie de gândire şi de cunoaştere. Nimeni nu are dreptul să ne interzică cercetarea ştiinţifică a oricăror popoare, evenimente, fapte, întâmplări, obiceiuri, religii, superstiţii şi orice altceva”. (Teodor Usca, Apel la raţiune (II), în Cuvântul legionar, An IV, nr. 60, iulie 2008, pag. 12)
„Desigur, e excelent să se lupte «contra rasismului,
antisemitismului şi a resurgenţelor nazismului»(;) dar este tipic faptul că guvernul ar prefera s-o facă reducând la tăcere sursele de informaţii contradictorii, ceea ce echivalează cu a viola spiritul în care au fost concepute libertatea gândirii, a cuvântului şi a presei, singurele care fundamentează libertatea de opinie. Căci, în fine e dificil să se facă deosebirea între «adevăraţii» şi «pretinşii» istorici, dacă nu li se dă voie tuturor să se exprime, şi pare curios că un guvern republican îşi propune să impună publicului o anumită viziune asupra istoriei şi să-i întemniţeze pe oamenii care propun alta.
Există aici o confuzie(;) periculoasă între libertatea de a
afirma sau nega şi libertatea de a lăuda sau de a condamna.
Se înţelege clar că un guvern îşi exercită legitim funcţiile
atunci când interzice să se facă apologia unei crime, a unui viciu, a unui drog. E mai greu de înţeles de ce interzice să se discute despre existenţa acelei crime, a acelui viciu sau a acelui drog: cu cât e mai absurdă o teză care le neagă, cu atât va fi mai uşor recunoscută ca atare şi se va descalifica de la sine. Interzicerea unei informaţii, fie şi mincinoase, înseamnă a da impresia că se doreşte să se ascundă ceva, fără a mai pune la socoteală faptul că o asemenea măsură nu pare deloc conformă cu Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului pe care se bazează Constituţia.
În mod vizibil, manipularea informaţiei a devenit o
procedură firească (o procedură curentă – n.n.) în spiritul puterilor publice. S-ar zice că am revenit la vremurile când Inchiziţia dădea foc cărţilor cărora nu le aproba conţinutul”. (Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare. De la Calul Troian la Internet, Traducerea Mihnea Columbeanu, Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 222, 223)
Dezirabilitatea, în atari împrejurări, a omului care totuşi se
încăpăţânează să gândească?…
Cea care-o ştim.
Dar…, merită?
Ce-aţi zice să nu ne pripim de-a răspunde?
Sugestia mea. Acceptaţi provocarea? Întâi trei întrebări:
I. De ce Hitler, deşi Germania era o mare putere tehnică,
trimite armata germană (etnic germană!) pe frontul
sovietic NEechipată cu carburanţi şi motoare care să
reziste la gerurile iernii ruseşti? Şi aceasta în condiţiile
în care, tot el, Hitler:
a) Precum însuşi mărturiseşte în Mein Kampf, fusese
combatant în primul Război Mondial, în calitate de
militar; adică e imposibil să nu fi ştiut adevărul
elementar că orice război, indiferent cât de roz şi de
fulger s-ar profila la început, nu-i deloc exclus să se
transforme – urmare ivirii pe neaşteptate a unor
circumstanţe independente de voinţa celui care îl
proiectează – să se transforme într-o confruntare de
uzură, care să dureze ani şi ani.
b) Iarăşi conform propriilor lui mărturisiri:
o Avea deplină cunoştinţă că pe Napoleon gerul îl
înfrânsese sub zidurile Moscovei.
(„Nu am avut de luat o decizie mai gravă, pe tot
parcursul acestui război, decât aceea de a ataca
Rusia. Spusesem dintotdeauna că trebuia să
evităm cu orice preţ războiul pe două fronturi
şi, de altfel, nimeni nu se îndoieşte că am
meditat mai mult decât oricine asupra
experienţei lui Napoleon”. (Adolf Hitler, Însemnarea intimă
din 15 februarie 1945, în Adolf Hitler, Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureşti, 1999, pag. 39))
o Dificultăţile pe care i le provocase nereuşita
campaniei militare a Italiei în Grecia l-au forţat să întârzie cu aproape o lună şi jumătate declanşarea atacului asupra Uniunii Sovietice.
(„De ce anul 1941? Pentru că trebuia să
întârziem cât mai puţin posibil, şi să întârziem
cu atât mai puţin cu cât, în vest, adversarii
noştri nu încetau să-şi sporească puterile. De
altfel, nici Stalin însuşi nu stătea cu mâinile-n
sân. Pe ambele fronturi, timpul acţiona
împotriva noastră. Prin urmare, nu se pune
întrebarea: «De ce deja din 22 iunie 1941?», ci
«De ce nu mai devreme?». Fără dificultăţile
create de italieni, cu campania lor idioată din
Grecia, i-aş fi atacat pe ruşi cu câteva săptămâni înainte”. (Adolf Hitler, Însemnarea intimă din 15
februarie 1945, în Adolf Hitler, Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureşti, 1999, pag. 41)
„Dacă războiul ar fi rămas un război condus de
Germania, nu de Axă, am fi putut ataca Rusia
încă din data de 15 mai 1941. Având la activ
numai victorii totale şi indiscutabile, am fi
putut termina campania înainte de sosirea
iernii”. (Adolf Hitler, Însemnarea intimă din 17 februarie 1945, în Adolf Hitler, Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureşti, 1999, pag. 51))
o Urmare aceloraşi dificultăţi, era nevoit să
înceapă cu forţe militare diminuate atacarea
colosului de la Răsărit.
(„Deşi incapabili deja să reziste în Abisinia şi în
Cyrenaica, italienii au avut tupeul, fără a ne
cere părerea şi fără măcar a ne anunţa, de a se
lansa într-o campanie absolut inutilă contra
Greciei. Dezonorantele lor eşecuri au stârnit
contra noastră ranchiuna anumitor balcanici.
De altfel, acolo trebuie să se caute cauzele
rigidizării şi ale schimbării de atitudine a
iugoslavilor, în primăvara anului 1941.
Acest lucru ne-a determinat, contrar
tuturor planurilor noastre, să intervenim în
Balcani, ceea ce a provocat o întârziere
catastrofală în declanşarea războiului contra
Rusiei. Ne-am consumat acolo unele dintre cele
mai bune divizii. În sfârşit, aceasta ne-a obligat să ocupăm
teritorii imense unde, în alte condiţii, trupele
noastre nu ar fi fost necesare. Ţările balcanice
se cantonaseră voluntar într-o neutralitate
binevoitoare în privinţa noastră. În ceea ce-i
priveşte pe paraşutiştii noştri, aş fi preferat să-i
lansez asupra Gibraltarului, decât asupra
Corintului şi a Cretei”. (Adolf Hitler, Însemnarea intimă din
17 februarie 1945, în Adolf Hitler, Testament politic, Traducere de Nicolae Buhmeanu, Editura Samizdat, Bucureşti, 1999, pag. 50))
II. De ce Stalin (Djugaşvili pe numele său adevărat – adică în
traducere, «fiul evreului») timp de nu mai puţin de un an
şi jumătate – adică până la contraofensiva sovietică de
la Stalingrad –, opune experimentatei şi, totodată,
bineînzestratei cu muniţie armate germane trupe
sovietice alcătuite din etnici ruşi neinstruiţi, neînarmaţi
şi flămânzi, însă constrânşi, prin mitralierele
politrucilor care-i mânau permanent din spate, să lupte
mereu în linia I-a? Asta în condiţiile în care odată cu
Stalingradul – şi cu tancurile lui sovietice de fabricaţie
S.U.A. –, Stalin a scos, ca din pământ, valuri-valuri de
trupe de o calitate cu totul opusă celor decimate sub
tirul germanilor, de-acum aproape îngheţaţi şi aflaţi în
retragere dezordonată.
III. De ce marea finanţă internaţională îl aduce pe Hitler la
putere în Germania, îi susţine efortul de înarmare şi,
mai cu seamă, nici până la finele războiului (adică fără
întrerupere – ceea ce înseamnă inclusiv pe toată vremea
Holocaustului) nu încetează să sprijine maşina de război
germană?
(„În realitate, industriaşii şi afaceriştii bogaţi din
cercurile financiar-bancare internaţionale au
fost cei care i-au garantat succesul lui Hitler.
După ce Hitler a pierdut votul popular în cadrul
alegerilor organizate în 1932, în favoarea
bătrânului erou de război, feldmareşalul Paul
von Hindenburg, treizeci şi nouă de lideri din
lumea afacerilor, cu nume cunoscute precum
Krupp, Siemens, Thyssen, Bosch au semnat o
petiţie adresată lui Paul von Hindenburg în care se cerea ca Hitler să fie numit Cancelar al Germaniei.
Acest târg, care l-a adus pe Hitler la
conducerea guvernului, a fost făcut în casa
bancherului baron Kurt von Schroeder, la 4
ianuarie 1933. Potrivit spuselor lui Eustace
Mullins, la această întâlnire au luat parte de
asemenea şi John Foster şi Allen Dulles de la
firma de avocaţi Sullivan&Cromwell din New
York, care reprezentau Banca Schroeder. Anul
următor, atunci când Rosenberg l-a reprezentat
pe Hitler în Anglia, el s-a întâlnit cu directorul
sucursalei de la Londra a băncii lui Schroeder,
T.C. Tiarks, care era şi director în cadrul Băncii
Angliei. Pe toată durata celui de-al Doilea
Război Mondial, banca Schroeder a acţionat ca
agent financiar pentru Germania, atât în Anglia,
cât şi în S.U.A.”. (Jim Marrs, Guvernarea secretă a Lumii. Istoria secretă ce leagă între ele Comisia Trilaterală, Francmasoneria şi Marile Piramide, Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 123)
„Însă sursa principală de putere a lui Hitler
venea de la un cartel de chimicale numit I.G.
Farben (numele este prescurtarea de la
Interssen Gemeinschaft Farben). Importanţa
sprijinului acordat de I.G. Farben mişcării
socialiste a fost relevată într-o carte despre
cartel, care afirma: «fără imensele facilităţi de
producţie ale I.G. Farben, departamentul său
dezvoltat de cercetări, variata experienţă
tehnică şi concentrarea sa monopolistă de
putere economică, Germania nu şi-ar fi putut
permite să înceapă războiul de agresiune din
septembrie 1939.»
Exista însă o sursă mai puţin cunoscută a
enormei puteri economice de care se bucura
I.G. Farben: Wall Street, SUA. «Fără capitalul
oferit de Wall Street, în primul rând nu ar fi
existat nici un I.G. Farben şi, aproape sigur,
nici un Adolf Hitler şi nici un al doilea război
mondial.» I.G. Farben s-a înfiinţat în 1924, când
bancherul [cetăţean] american Charles Dawes a
contractat o serie de împrumuturi externe
totalizând 800 de milioane de dolari pentru a organiza marile companii de oţel şi chimicale în
carteluri, printre care şi I.G. Farben. Profesorul
Carrol Quigley defineşte Planul Dawes: «în
mare, un proiect al lui J.P. Morgan.»
Trei companii participante la Wall Street,
Dillon, Read&Co, Harris, Ford&Co, împreună
cu National City, s-au ocupat de trei sferturi din
împrumuturile folosite pentru crearea acestor
carteluri”. (Wilhelm von Angelsdorf, Imperialismul Noii Ordini
Mondiale, Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 15)
„(;)Adevărata importanţă a I.G. Farben în
eforturile de război ale lui Adolf Hitler consta în
utilizarea procesului cunoscut ca hidrogenare,
producerea de benzină din cărbune, creată de
cartelul de chimicale I.G. Farben. Germania nu
dispunea de resurse naturale pentru producţia
de benzină, şi acesta a fost unul dintre motivele
pentru care a fost înfrântă în primul război
mondial. Un om de ştiinţă german a descoperit
în 1909 procesul de transformare a cărbunelui
în benzină (Germania dispunea de mari rezerve
de cărbune), dar procesul tehnologic nu fusese
definitivat în timpul războiului. În august 1927,
Standard Oil a acceptat să participe la un
program de cooperare în domeniul cercetării şi
dezvoltării procesului de hidrogenare, pentru a
rafina petrolul necesar Germaniei pentru a
pregăti cel de-al doilea război mondial.
Şi, în cele din urmă, la 9 noiembrie 1929,
cele două companii gigantice au semnat un
contract de cartel”. (Wilhelm von Angelsdorf, Imperialismul
Noii Ordini Mondiale, Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 16)
„După cum s-a exprimat un purtător de cuvânt
al companiei Standard Oil: «I.G. Farben nu va
intra pe piaţa ţiţeiului – şi noi nu vom intra pe
piaţa chimicalelor».
Acest contract de cartel a fost extrem de
important pentru război, căci, până la sfârşitul
războiului, Germania a ajuns să asigure prin
eforturi proprii 75% din necesarul de
combustibil prin sintetizare.
Mai important a fost faptul că aceste uzine
n-au fost bombardate de Aliaţi, aşa că, până la
sfârşitul războiului, cam 25-30 de rafinării
germane erau încă funcţionale, fiind afectate în proporţie de numai 15%”. (Wilhelm von Angelsdorf,
Imperialismul Noii Ordini Mondiale, Traducerea Johann Dumitrescu, Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 16)
„William Bramley remarca existenţa
următoarelor conexiuni financiar-bancare
internaţionale: Max Warburg, un important
bancher [cetăţean] german, şi fratele său, Paul
Warburg, care jucase un rol crucial în
înfiinţarea Sistemului Rezervelor Federale din
SUA, erau totodată directori la Interessen
Gemeinschaft Farben sau I.G. Farben(;). La
rândul său, H.A. Metz de la I.G. Farben era
director al Băncii Warburg din Manhattan, care
mai târziu a devenit o parte componentă a lui
Chase Manhattan Bank, ce aparţinea familiei
Rockefeller”. (Jim Marrs, Guvernarea secretă a Lumii. Istoria
secretă ce leagă între ele Comisia Trilaterală, Francmasoneria şi Marile Piramide, Traducerea Nicolo Della Pupa, Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 124, 125) „Unul dintre directorii americani de la
I.G. Farben era C.E. Mitchell, care era şi unul
dintre directorii Băncii Rezervelor Federale din
New York şi ai lui National City Bank,
aparţinând familiei Warburg. Preşedintele
concernului I.G. Farben din Germania, Herman
Schmitz, era de asemenea şi membru al
consiliilor de administraţie de la Deutsche Bank
şi Banca de Reglementări Internaţionale. În
1929, Schmitz a fost ales preşedinte al
consiliului de Administraţie al National City
Bank, devenită acum Citibank”. (Jim Marrs, Guvernarea
secretă a Lumii. Istoria secretă ce leagă între ele Comisia Trilaterală, Francmasoneria şi Marile Piramide, Traducerea Nicolo Della Pupa,
Editura Antet, Bucureşti, f.a., pag. 125))
Aşadar?…
CU DUMNEZEU ÎNAINTE!
Acest articol nu imi apartine, l-am preluat de pe internet dar am considerat ca este bine sa fie cunoscut de cati mai multi romani.
Dragă Mihail,
doream să primesc răspuns la întrebări, să aflu dacă ai citit ce am scris pentru tine, dacă te-ai mai dumirit sau nu, dacă ceaţa a mai trecut sau nu şi desigur să pot vedea că foloseşti diacriticele limbii române aşa cum şi alte naţii care-şi respectă limba (cehii, suedezii, spaniolii, francezii etc).
Articolul pe care l-ai trimis e plin de inadvertenţe istorice. De exemplu: …principalul finanţator al lui Hitler a fost IG Farben… Fals pentru că principalul finanţator a fost Banca Naţională a Angliei. Altă trăsnăgaie e că Farben a condus banca familiei Wartbug din America. Fals.
Deci în principiu capitalul a fost trimis din mai multe ţări precum şi materii prime şi mîncare etc Intern cei mai mari finanţatori au fost IG Farben, Wartburg şi oţelăriile Krupp.
Dacă citeai articolul meu cu gîlceava puteai înţelege că urăsc inadvertenţele istorice, minciunile politice şi manipularea limbii.
Acum bănuiesc că defapt articolul trimis de tine nu e trimis doar pentru mine sau cu pretenţia de a dezbate problemele ridicate de acesta. Nu o voi face pentru că e plin de inadvertenţe istorice. În general nu comentez ceva ce e greşit din start, deoarece e pierdere de timp. În plus înainte ridicasei alte întrebări şi nu ai răspuns la ce te-am întrebat.
Se pare că urmăreşti un monolog şi nu un dialog.
Deci întoarce-te la oile noastre şi răspunde la întrebări.
O altă întrebare în afară de cele enumerate mai sus era dacă eşti român, iar alta: ce vîrstă ai? Pentru mine e important deoarece diferenţa de generaţii e foarte importantă în astfel de dezbateri istorice, cît şi nivelul educaţiei, altfel s-ar putea să comunicăm precum două sisteme diferite şi incompatibile, deci fără rezultate.
Despre probleme dezvăluite de intenţiile articolului trimis de tine vom discuta după ce problemele iniţiale se vor lămuri. Sper că acum e clar.
Aştept răspunsuri şi acţiuni concrete. Pentru diacritice să şti că eu folosesc aceeaşi tastatură pentru cca 4 limbi diferite. Mai ales pentru limba română şi engleză e cel mai uşor. Diacriticele sînt în partea dreaptă pe semnele de punctuaţie, iar pentru schimbarea tastaturi e nevoie de control panel, regional language şi alegi cîte limbi ai nevoie. Windows va crea un buton pe bara de start în dreapta jos cu care într-o secundă schimbi limba. Deci poţi scrie chiar cu mai multe limbi pe aceeaşi pagină. Succes şi aştept răspuns, binenţeles dacă vrei să porţi un dialog şi nu un monolog.
Pe curînd!
Dragă Mihail,
doresc să nu mă înţelegi greşit. Subiectutl (de fapt subiectele care le propui prin articolul luat de pe internet sînt multe şi foarte problematice făcînd obiectul de discuţie pentru cîteva cărţi). În plus eu sînt dintr-o generaţie mai bătrînă care aşteaptă un dialog şi nu un monolog. Eu nu ştiu sau nu mi-ai confirmat încă, dacă problemele dinainte îţi sînt clare dacă ai înţeles ce vroiam să spun sau nu. Nu pot trece brusc la alte subiecte pînă cînd nu mie clar dacă ţi-ai lămurit problemele care tu le-ai ridicat, nu eu. Asta nu înseamnă că voi încerca să lămuresc în măsura posibilităţilor problemele pe care le ridici în continuare prin articolul de pe internet. Deci aştept să văd mai întîi cît ai lămurit ţi să răspunzi dacă-ţi face plăcere la ăntrebările mele. E foarte important să cunosc vîrsta deoarece îmi dă un ghidaj al educaţiei pe care o ai dpdv cultural, istoric, social etc… şi voi şti cum să abordez problemele mai pe înţelesul tău.
Pe curînd şi nu mi-o lua în nume de rău! Încearcă doar să dialoghezi asta e singura mea pretenţie. Dacă vrei să pui doar întrebări şi să aştepţi răspuns fără să dialoghezi nu cred că voi fi în stare. E parte din educaţia mea şi mi-e greu să mă schimb.
Dragă Mihail,
tot nu primesc încă nici-un răspuns de la tine nici cu cîţi ani ai sau cu î din a sau fără â, aşa că am să încep cu sfîrşitul articolului.
Jim Marrs – Guvernarea secretă a lumii. În linii mari multe din afirmaţiile făcute de Jim Marrs sînt adevărate dar avem şi multe afirmaţii eronate sau omisiuni. De exemplu: Max Warburg, un important bancher (cetăţean) german, şi fratele său, Paul Wargurg, care jucase un rol crucial în înfiinţarea Sistemului Rezervelor Federale din SUA, etc… Da foarte adevărat dar aici pot să-ţi atrag atenţia că se face o omisiune foarte importantă (cu scopul ca să nu fie acuzat de antisemitism) şi anume cetăţeni germani dar de origine evrei din Germania, iar cînd studiem arborele familiei Warburg lucrurile se complică foarte tare atît înainte de cei doi cît şi după. Pe scurt avem de a face cu intermariajuri la propriu nu la figurat între cîteva familii de acest gen, cumnaţi, fraţi, surori etc în scopul de a păstra averea în familie, cît şi la modul figurat cînd îşi unesc averile pentru a deveni şi mai puternici (bănci, companii, organizaţii etc care le aparţin lor). Cel mai important lucru e că e adevărat că au finanţat cele mai mari compani din Germania care erau tot ale lor, în vederea creării aşa numitei: “maşini germane de război”, respectiv IG Farben (vopsele, chimicale pentru arme chimice precum chiar şi gazele pentru gazare de la lagărele de concentrare pentru evrei), Warburg (din maşini se reprofilează pe automotorizate – tancuri, tanchete, autoamfibii etc), Krup cu oţeluri pentru război şamd… Ce e foarte important şi autorul nu spune sau se fereşte să spună e că: aşa zişii nazişti erau evrei şi nu nemţi, aşa cum vor ei să ştim şi să credem noi. Pe scurt evrei au omorît evrei. Holocaustul le aparţine. Mai exact iudeii capitalişti din vest (Cain) şi-au omorît fraţii din est (Abel). Mai tîrziu nemţii, românii, italienii, spaniolii, olandezii şi chiar englezii au avut mişcări fasciste în vest, adică contra-comuniste organizate de iudei împotriva israeliţilor comunişti din est, sub falsul drapel al naţionalismului şi au fost acuzaţi de holocaust. Aici sefarzii iudei şi aşchenazii catolici au dat mîna. În cazul Romîniei mişcarea extremist naţionalistă era condusă de un evreu polonez Zelinsky cu nume românizat Zelea, care era sub comanda lui Carol al II-lea la fel ca şi Siguranţa Statului (ce frumos: SS), un evreu aşchenaz din altă cică familie de germani, aşa zişii Hohenzolern, familie ce face parte din marea familia regală a Europei sau nobilimea neagră cum mai e supranumită. Mişcarea legionară nu a fost îndrăgită de români cît mai ales de naţionalişti adevăraţi precum N Iorga (prim-ministru) şi nici de I Antonescu, deoarece ei ştiau exact ce se întîmplă cît şi prevedeau ce putem suferi mai tîrziu fiind acuzaţii de anti-semitism, ceea ce s-a şi întîmplat, mai ales că I Antonescu afirmase acest lucru chiar oficial într-un discurs la parlament, cît şi acţiunea lui de a ajuta evreii (comunişti) cu paşapoarte în alb (adică ei urmau să-şi scrie numele şi să plece din România pînă vine Hitler, ca să nu apuce să-i extermine (lagărul de tranzit de la Gherla jud Cluj de unde urmau să fie distribuiţi în lagărele din Polonia şi Germania). Lagărul a fost organizat şi condus de Gestapo împreună cu cei de la SS. Cine a fost Hitler? Copilul ilegitim făcut cu femeia de serviciu (mama lui) de către unul din familia Rothschild care conducea banca din Austria. Deci cum spun englezii un bastard sau noi românii un copil din flori. Oricum evreii lui nu vroiau să audă de aşa ceva dar l-au folosit din plin ca ţap ispăşitor la genocidul numit holocaust de către Cain în uciderea lui Abel. Cînd Abel a ajuns în România de la Moscova prima acţiune de tip militar cu tribunal militar a fost de vînare şi exterminare a celor doi mari inamici: Legiunea (condusă de Cain) şi naţionaliştii români care i-ar fi încurcat mult la implementarea comunismului în România: I Antonescu şi membrii Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat (pe unul dintre ei ai avut ocazia să-l cunoşti după revoluţie pentru că i-a dat Dumnezeu zile să scape după atîţia ani de tortură – Coposu – Dumnezeu să-l odihnească în pace).
Un alt amănunt este că chiar înainte de sfîrşitul războiului Moscova (adică Adel) a organizat crime în România, Stalin a infiltrat un evreu-basarabean în cuibul de la Constanţa, care după acte de bravură acolo e promovat la Bucureşti, iar la scurt timp îl asasinează pe N Iorga. Cum putea o fracţiune extremistă a naţionaliştilor, care se considerau naşionalişti să-l omoare pe şeful partidului naţionalist?… E ridicol… Îţi recomand cartea lui I Coja: Marele manipulator şi asasinarea lui Culianu, Ceauşescu şi Iorga. Respectivul a primit 150,000 de marci germane şi ajutor să fie excortat în Germania pentru a scăpa şi a nu se afla. Tot s-a aflat. Ce e rău că românii nu învaţă nimic din istoria adevărată, în schimb se lasă prostiţi uşor de lucruri ieftine şi false precum povestea latinităţii cu Î din A, adică Â. Şi acum un exemplu vulgar: cum ar trebui scris onomatopeic scremutul? Răspuns: Îâî, îâî, cu  din A la mijlocul cuvîntului ca să satisfacem regula ortografică a Academiei Romîne din 1993.
***
Pe curînd măi rumîne!
În primul rind vă salut si imi cer scuze pentru faptul că vă raspund asa de tîrziu. Am întîziat ceva dar am fost cam ocupat şi nu am reuşit sa va citesc tot ce aţi scris. Trebuie sa recunosc şi ca scrisul cu diacritice îmi crează problem. Nu obişnuiesc sa folosesc diacriticele, mai ales ca în domeniul în care lucrez nu este partea pe care se pune accent. Dar tocmai ca apreciez ce spuneţi si mi se pare correct, cel puţin în acest răspuns mă străduiesc să scriu cît mai correct.
Mă întrebaţi cite ceva despre mine. Mă apropii de jumătatea veacului meu. Sunt de formaţe tehnică si ca origine imi place să mă consider roman. Cel puţin din cÎte m-am uitat eu in urma la originile mele. După cum v-am spus şi În prima mea interventie, eu nu intenţionez sa intru in polemic ă pe acest sait cu cineva. La cunostinţtele mele în domeniu nu imi pot permite. Tot ce pot face este să pun eventuale întrebări.
Trebuie să recunosc ca d’abia în ultimii 5 ani de zile am început să mă lămuresc cît rău au putut face această semintie tării noastre, si chiar intregii omeniri. La început fără sa fiu un susţinător al lor, datorită creşterii creştine ce am avut-o în ţara asta aşa comunistă cum a fost ( meritul părinţilor, Dumnezeu să-i odihnească si al celor ce au ştiut sa păstreze aceasta credinţă) incercam să le iau partea în diferite discuţii cu argumentele găsite în diverse cărţi scrise tot de ei. În lipsă de informaţii mai consistente am încercat să-mi dau un răspuns cît de cît logic de ce a fost posibil să moară aşa de multi evrei în timpul celui de-al doilea război mondial fără ca ei sa fie beligeranţi.
După încercari de răspuns, incercări ce nu mi le puteam susţine cu argumentele istoriei ce mi-a fost servită in scolă mi-a venit in minte că asa a vrut Dumnezeu. Şi dacă El a vrut aşa inseamnă că a avut şi motiv numai ca ei nu prea vor să il vadă din moment ce tot timpul sunt nemulţumiţi. De asemenea m-a intrigat faptul ca nu şi-au făcut timp să sustină şi cauza nenorociţilor de ruşi şi ucrainieni, şi nu numai omorîţi cu milioanele la instalarea primului stat communist. Şi cînd începi să le pui cap la cap, parcă ţi se pune pata. Între timp a apărut si inernetul pe la mine şi curiozitaţile cat şi răspunsurile au început sa vină în avalanşă.
Acum însă a apărut o nouă problemă, intoxicarea cu prea multa informaţie si nu toată corectă. Aici încerc să fac fată cu ajutorul bunului simţ.
Deocamdată o să dau drumul la acest răspuns, sper ca vă mulţumeşte mai mult decît nimic. Promit ca am să revin cît mai curînd. Dacă nu foloseam diacriticele aş fi reuşit să scriu mult mai mult dar nu ar fi fost decît un text poate neinteresant dar sigur scris incorrect.
Sper totodata sa mai intervină si alţi români cu informaţii interesante sau întrebari, pentru că eu asta caut deocamdată să mă lămuresc asupra istoriei românilor români si astfel să inţeleg de ce se întîmplă tot ce se întîmplă cu această ţara.
Pe curînd.
Dragă Mihail,
te înţeleg că acum e greu să scri cu diacritice după ce manipulatorul v-a încurajat atîta timp să scrieţi fără ele, iar în plus să-l batjocoriţi pe săracul sunet Î. Nu-ţi fă griji. Dar sînt convins că ai înţeles ceea ce eu vorbesc despre scrierea în limba română şi cum românii s-au lăsat prostiţi. E ca şi cum am scrie în limba franceză fără accente sau sevilă. E ridicol pur şi simplu.
Eu acum sînt interesat de ce ai înţeles şi dacă ai înţeles şi desigur ce nedumeriri mai ai. Despre problema menţionată cu războiul şi holocaustul, problema e foarte simplă: evreii s-au bătut între ei folosinduse de poporul german pe care mai tîrziu l-au acuzat de holocaust, şi chiar de poporul italian şi român. Pe scurt pentru că vestul care aparţinea sefarzilor capitalişti şi aşchenazilor latifundiari începuse să fie mîncat de israeliţi comunişti din est, aceştia au organizat acel război omorînd fraţii lor din est. Mai tîrziu popoarele tîrîte la bătută au fost acuzate de holocaust, cînd marii finanţatori, evrei din vest au plătit moartea fraţilor lor din est, finanţînd acel război. După a urmat războiul rece tot între ei în care au căzut victime alte popoare pe glob. După 1990 a început aşa zisul război religios, creştini împotriva musulmanilor, la cere tot cei doi fraţi Cain şi Abel sînt în spatele evenimentelor.
Cred sau sper că ai citit şi alte articole şi comentarii ale mele la alte rubrici sau răspunsuri de-ale mele pentru alţi vizitatori la site.
Dacă nu îţi recomand.
Despre valoarea informaţiilor despre astfel de păreri deconspiraţioniste ai dreptate, pentru că sînt de cîteva feluri: 1. Scrise de oameni de bună credinţă care cunosc istoria adevărată, 2. Scrise de oameni de-ai lor care încearcă derutarea, diversiunea, dezinformarea etc, 3. Scrise de plagiatori, copiate şi răscopiate şi 4. Scrise de indivizi fără cunoştinţe de istorie adevărată care în general fabulează sau le trec pe seama activităţii extratereştrilor. În categoria a doua poate intra de exemplu domnul cu aliură de nobil român, zisul istoric Neagu Jiuvara care lucrează pentru marele manipulator, membru al Rotăriei internaţionale, care după revoluţie se întoarce şi toarnă baliverne de genul: românii sînt cumani, domniile fanafiote au fost civilizatoare pentru români şi cîte şi mai cîte baliverne de acest fel. Dacă eram cumani vorbeam astăzi un dialect turc, dar se pare că limba noastră e totuşi din familia limbilor latine. Nici ungurii şi nici slavii nu au reuşit să se împună deşi au încercat. Despre fanarioţi e foarte simplu. Ei au fost evrei greci şi turci pe care imperiul otoman i-a folosit din plin ca vameşi colectori de taxe şi domnitori, deci unelte de asuprire şi control. Dacă el consideră asta un element civilizator să-i fie de bine. Eu unul rămîn de părere că a fost o altă pată neagră în istoria românilor orchestrată de turci şi aplicată de evrei, de pe urma căreia s-au ales cu favori din partea curţii otomane. Au profitat cu vîrf şi-ndesat iar eu acum trebuie să mă minunez şi să cred că ce bine ne-a mers nouă romînilor cu fanarioţii. Numai tîmpiţii pot crede aşa ceva şi cei care habar n-au cine au fost aceşti fanarioţi. Dădeam şi-un exemplu cu Cantacuzinii a căror spiţă poată fi trasată astăzi pînă la casa de Savoi, una din cele mai puternice în continuare.
Deocamdată mă opresc aici. Aştept alte întrebări sau nedumeriri.
Pe curînd!
Scrisoare către Emil şi Rahoveanu cu întîrziere dar aşa cum spune rumînul: …mai bine mai tîrziu decît niciodată.
Voi începe cu Lucica din Kenia. Este tot o “lucrare” de-a lor, cum le place lor să spună. Adică o istorie contrafăcută şi atîta tot cu scopuri bine definite şi intenţii de a distruge ordinea cronologică şi implicit identitatea şi apartenenţa la o rasă sau alta. Adică pe scurt nu există aşa ceva. Nu toate rasele au evoluat dintr-o singură spiţă. Realitatea ştiinţifică este că există genetic 10 Eve dintre care 5 sînt rase iniţiale sau primare şi alte 5 rase hibrid, care s-au născut prin amestecul a două rase primare între ele la graniţa geografică dintre acestea. Aici stă dovadă un studiu efectuat de doi cercetători din Statele Unite care au muncit circa 40 de ani la a trasa exact urma genetică a acestor rase prin metoda genetică a grupelor haplogen. Pentru asta se poate citi articolul cu pricina la site-ul Dr Napoleon Săvescu (dacia.org).
Deci genetic sîntem caracterizaţi în haplogrupe de două tipuri: cromozom Y (pe linie paternă din tată-n fiu) Y ADN şi grupele mitocondru ADN pe linie maternă care se transmit la ambele sexe.
Astfel de exemplu s-a stabilit că triburile de greci au venit din sudul Caucazului între Marea Neagră şi Marea Caspică, gena unică care îi diferenţiază de orice altă populaţie e aceeaşi cu cea a armenilor, georgienilor, fiind încadraţi în grupa Caucaziană (chiar dacă lor nu le place să audă). Au apărut în Grecia de astăzi (arhipelagul Pelasg) între 1900 şi 1700 î.d.C. Deci o migraţie biologică pe parcursul a 200 de ani.
Înapoi la oile noastre.
Evreii aparţin grupei Semitice din care fac parte şi populaţiile arabe. A fi anti-semit înseamnă a fi împotriva semiţilor deci inclusiv a arabilor. Asta e greşit cînd se etichetează anti-evreismul ca fiind anti-semitism.
Genetic grupa Semitică e o populaţie genetic hibribă, care s-a format la confluenţa a două rase primare, cea albă de tip european denumită Mediteraneană din care ne tragem şi noi românii şi rasa neagră din nord-estul Africii (Etiopia, Sudan etc). Pe scurt evreii au apărut în istorie după traci şi cuşiţi. Sumerul a fost cîndva ţara unor triburi de pelasgi care au migrat sud-est spre Iracul de astăzi. Ca un alt element suport în această teorie este studiul limbilor prin care s-a demonstrat că sumeriana (sanscrita) e sau are descendentă directă limba română în ziua de astăzi. E ciudat dar e adevărat, mai ales verbele a vedea (vede) şi a cunoaşte (knose), iar asta mă duce cu gîndul la civilizaţia miceniană şi Knosos care se pare că sînt mai vechi decît grecii care nici nu veniseră încă în Insula Creta. Iar atunci cînd fac legătura că prima scriere lineară de tip A care nu e grecească ci tracă şi că e mult mai veche nu doar decît cea grecească dar chiar şi decît cea sumeriană, lucrurile încep să se lege.
Aici avem mărturie şi scrierea de la Tărtăria din Ardeal, aceeaşi cu aşa zisa old-european (veche europeană), care a fost numită generic Vinţa după locul geografic unde cercetătoarea Maria Ghimbuţaş, a făcut studiile (un cartier din Belgrad astăzi). Toată zona Balcanică cu ramificaţii spre Alpi în Europa şi spre Munţii Taurus în Turcia de astăzi prezintă o unitate genetică şi culturală izbitoare, greu de ignorat. Al doilea element genetic major la noi românii îl constitue cel al stepelor ucrainiene, unde cîndva se afla populaţia scită, soră bună cu tracii şi celţii. Această grupă haplogen s-a extins migrînd spre Europa de vest, dar ceva mai tîrziu decît implantul indigen Mediteranean.
Teoria lor cu Lucy e o manipulare istorică cu scopul de a demonstra că vezi doamne ei evreii au apărut înaintea europenilor, ba mai mult ei au condus la rasa europeană, după ce rasa neagră i-a procreat pe ei mai întîi.
Atît genetic cît şi lingvistic precum şi al migraţiilor biologice cît şi al celor istorice, teoria cu Lucy e o teorie falsă nesuportată de nici-o dovadă.
Mai mult aşa cum am arătat în alte articole, fenicienii care au trăit te pămîntul Libanului de astăzi, au fost creatorii alfabetului latin şi au fost triburi migratoare de traci şi nu de romani deoarece aceştia la vremea aceea nu cuceriseră încă Orientul Mijlociu. Fenicienii migrează istoric la presiunile exercitate de populaţiile semite spre Cartagina, Libia de astăzi, pe la cca 1000 î.d.C. Cei rămaşi în zonă au avansat înăuntru de la litoralul mediteranean. Siriac şi Palmireni spre Siria, Nabateeni spre Iordania, Cananiţii spre Israelul de astăzi (care vorbeau Aramaic limba lui Cristos şi nu evreeşte cum ne flutură ei pe la nas). O altă ramură a fost cea coptă în Egipt. Scrierile acestor populaţii din scrieri de tip vechi latin cu caractere latine s-au transformat încetul cu încetul pe parcursul a cca 1600-1700 de ani în scrieri semitice, sub influenţa directă şi dominaţia culturii semite, prin folosirea caracterelor semitice în scriere.
Aici e demn de remarcat că scrierea coptică conţine şi astăzi un procent serios de caractere latine şi ce e foarte important e că nu e de tip semitic ci foarte apropiat de latina veche.
Se pare că Toma a fost copt deoarece unele scrieri care s-au găsit la Nag Hamadi în Egipt şi care au printre ele şi evanghelia lui Toma sînt scrise în coptic.
Despre ei şi dacii noştri am mai vorbit şi nu-mi place să mă repet.
Povestea cu evreii în Dacia şi legiunea Gemina am lămurit-o deasemenea, sau cel puţin aşa tind să cred.
Argumentul zdrobitor e că romanii au distrus statul israel şi i-au alungat pe cei rămaşi în viaţă, care au luat calea pribegiei. Cum era să-i mai folosească pe evrei la cucerirea Daciei care are loc la cca 35 de ani după desfiinţarea Israelului. A absurd şi e ilogic ca romanii să mai fi avut după 72 d.C., deci după desfiinţare soldaţi evrei în general nu doar la cucerirea Daciei. În plus istoricii romani menţionează berberii din Africa de nord pe cai pur sînge arab, dar nu pomenesc nimic de soldaţi evrei. Sînt amintiţi chiar şi marcomanii (germanici) şi alte naţii, dar nimeni nu pomeneşte de evrei. Legiunea Gemina a conţinut evrei înainte de desfiinţarea statului Israel (provincia Iudeea mai corect spus atunci deoarece aşa cum am arătat israeliţii nu s-au mai întors din Persia lui Sirius înapoi în Israel, deci mai corect e Iudeea aşa cum spuneau romanii deoarece doar triburile de iudei s-au întors acasă), dar după desfiinţare e total absurd sau romanii erau atît de tîmpiţi încît au păstrat iudei în armată cu care ar fi avut probleme în mod sigur. Ba mai mult chiar i-a pus să care menora la Roma. Absurd, ridicol, ilogic, etc
I-au distrus pur şi simplu, i-au prigonit aşa cum spun istoricii timpului.
Dacia a fost părăsită de romani nu distrusă din cauza presiunilor goţilor care îşi începeau călătoria spre Europa de vest, iar romanii nu au putut face faţă, deaceea se vorbeşte de retragerea Aureliană şi nu de desfiinţarea statului Dacia, aşa cum se vorbeşte de desfiinţarea provinciei Iudeea.
Sper că am fost destul de clar.
Pe curînd măi rumînilor!
Din nou despre limba română
Dizabilitate – disability, în loc de: handicap, handicapat (disabled people)
Weekend – weekend, în loc de: sfîrşit de săptămînă
Talk show – talk show, în loc de: …de vorbă cu…
Tabloidele – tabloids, în loc de editoriale
Stuff – stuff, în loc de personal, angajaţi, salariaţi
Hăcuiesc – hacker or craker, în loc de: spărgător (în cazul de faţă de coduri), decodificare
Mass-media – mass-media, în loc de mijloace de masă, publicitate,
Showbiz – showbiz, în loc de: spectacol de cancan
Hybris – Hibrid …curat murdar coane Iancu… pardon Domle, curat hibrid limba română şi te rog să fi atent cum vorbeşti despre limba noastră sfîntă a românilor. Nu-ţi permit să-ţi baţi joc de ea.
…”in ce directie mai adie ratiunea din Romania?!”
Voi analiza trei rînduri dintr-un articol de pe internet. Iată rîndurile:
P.S. In mijlocul “normalitatii” violet a Romaniei de azi si de maine, Ion Iliescu, nu altcineva, declara despre situatie: “Ne intoarcem la Nostradamus? Suntem in secolul XXI”. Cu sufletul strans, iti vine sa te intrebi in final: din ce directie mai adie ratiunea in Romania?!
Mi se strînge sufletul de-adreptul, pînă se face cît o alună şi mi se chirceşte raţiunea ca boaba de piper.
…te intrebi in final… parcă ar un text scris de un ungur care vorbeşte prost româneşte: …te intrebi in final unu la alta…
în schimb ne străduim să urmăm regula ortografică idioată din 1993, cu  din A, iar pe deasupra să nu marcăm diacriticele acolo unde trebuie: …In mijlocul „normalitatii” violet a Romaniei (nu i se mai spune de mult timp Romania – Imperiului Bizantin) de azi si de maine… Maine, paine, caine, dar ce ne facem cu cele adevărate: taine, faine, haine etc… … Ion Iliescu, nu altcineva, declara despre situatie: “Ne intoarcem la Nostradamus? Suntem in secolul XXI”. Cu sufletul strans, iti vine sa te intrebi in final: din ce directie mai adie ratiunea in Romania?! deci cred că ar fi corect: …În mijlocul „normalităţii” violet a României de azi şi de mîine, Ion Iliescu, nu altcineva, declara despre situaţie:”Ne întoarcem la Nostradamus? Sîntem (nu suntem) în secolul XXI”. Cu sufletul strîns (nu strans), îţi (nu iti) vine să te întrebi (nu intrebi) în final: din ce direcţie mai adie raţiunea (nu ratiunea) în România?! Eu cred că”ratiunea” adie din Israel şi nu din România (deoarece în România a dispărut iar acum se importă din Israel), că dacă ar adia din România s-ar chema RAŢIUNE nu PROSTIE.
A observat bine Ion Iliescu că nouă românilor ne place să fim anacronici, adică să trăim în trecut. Chiar şi Biblia de la 1688 de la Bucureşti a fost scrisă într-o limbă mult mai corect româneşte decît scriem noi românii acum în secolul XXI, mai ales dacă ne gîndim că Nostradamus a trăit foarte aproape de momentul cînd se scria Biblia de la Bucureşti.
Numai bine măi rumînilor de pretutindeni!
P.S. În afară de anacronism pe noi românii ne caracterizează şi fudulia. Ne-am slavizat cu Chiril, ne-am turcit cu fanarioţii, ne-am franţuzit făcînd şcoli pe la Paris, ne-a plăcut rusofilia vreo 43 de ani, iar acum ne englezim construind „democraţia” şi cine ştie ce-o mai urma sau cine dracu o mai veni pe la noi să ne civilizeze. Probabil chinezii, aşa că românilor apucaţi-vă de limba chineză cred că e de viitor şi vom face saltul calitativ de la anacronism la sincronism, poate chinezii ne vor oferi din nou statutul de naţiune favorizată, deoarece se pare că englezii nu ne mai bagă-n seamă.
P.S.2 Doamne îmi visez ziua cînd Academia Română va lua hotărîrea ca toată lumea să scrie cu diacritice, indiferent că cu  din A sau fără, despre asta cît şi despre englezisme vom vedea noi mai tîrziu ce vom face.
***
Măi rumînilor treziţi-vă!
Pentru Zamolxus
Cînd spun ca mi-e greu sa folosesc diacriticele nu ma refer la faptul ca nu stiu cînd si cum ci la faptul ca neavandu-le pe tastatura nu reusesc sa le identific pe ca simbol al fontului respectiv. De exemplu pentru î folosesc (Alt) + 0238 . E!, pentru celelalte nu am reusit sa identidfic codurile de font si de aceea nu pot folosi diacriticele respective. In Word ma descurc, mi-am facut coduri pentru toate diacriticele dar nu pot fi folosit aici.
Referitor la informarea de care avem nevoie noi romanii pentru a ne pastra constiinta treaza si a vedea adevaratul dusman vreau sa va întreb ce parere aveti de lucrarea Romania ca o prada de Radu Theodoru. Mie mi se pare foarte buna reusind sa ma faca sa vad “si padurea si copacii in acelasi timp”. Poate ca o stiti deja dar va dau si adresa pentru a o citi in cazul in care v-a scapat( ma indoiesc).
http://romania-ca-o-prada.bravehost.com/index.html/
Pentru Mihail
şi pentru toţi românii care doresc să scrie cu diacritice fără să schimbe tastatura,
Control Panel, Regional Settings and Language. Keyboard, Romanian, OK.
Atunci Windows crează un buton de comutare între limbi. Acest buton apare pe bara de jos care se cheamă taskbar. Puteţi seta cîte limbi vreţi şi aveţi nevoie.
Pentru limba română e foarte uşor pentru că diacriticele sînt pe acolade, şi semnele de punctuaţie, în rest celelalte caractere rămîn neschimbate cu excepăia lui y şi z care se inversează.
Ceeace spui tu e complicat şi nu ai nevoie.
Prin metoda care ţi-o propun eu e foarte simplu să comuţi de la o limbă la alta şi formezi literele doar cu o singură apăsare de tastă.
Mai mult prin metoda aceasta poţi trimite oriunde prin internet chiar la site-uri de limbă engleză, franceză sau gemană texte în limba română sau alte limbi străine site-ului respectiv. Nu contează pentru cu apar nici-un fel de deformaţii la cel care recepţionează sau primeşte textele scrise de tine.
Deci se face prin setarea limbilor de la control panel, iar windows crează un buton jos în dreapta care se numeşte Language Bar.
Cînd vrei să sari de la o limbă la alta faci doar click pe bara asta sau butonul de limbi şi sari de la una la alta.
Dacă ai probleme spune-mi şi mai spune-mi ce versiune de windows foloseşti. Dar în principiu e la fel cu mici diferenţe de exprimare la dialogul de setare. Procedura se cheamă multilanguage care îţi dă posibilitatea să scri în mai multe limbi cu aceeaşi tastatură.
După ce ai setat şi faci click pe butonul de limbi o să ai limba engleză şi limba română. Faci click pe care ai nevoie şi tastatura va scrie direct în limba respectivă. Oricare ar fi aceea.
Succes şi aştept să văd dacă ai reuşit să ajungi la ce am explicat.
Pe curînd Rumînilor!
Mihail
Am uitat te rog să mă scuzi. Mulţumesc pentru recomandare. Nu cred că am răsfoit ce spui dar mă uit şi am să răspund.
Succes încă odată!
Cristos a inviat !
…la toţi românii. De sfintele sărbători am fost prin Moldova la niste rude si la un pahar s-a ridicat problema mîncarurilor traditional romîneşti. Intr-u cît nu m-am documentat temeinic pe această temă nu am putut să-l contrazic pe masonelul ce voia să demonstreze ca noi românii nu avem nimic specific. Chestia asta m-a enervat tare pe moment si mi-am propus să caut ce ţine de tradiţia nostră, să găsesc ce ar putea să alcătuiască o bucătărie pur românească. Fac aici apel la toţi cei ce mă pot ajuta ( bine înţeles ca îl am în vedere pe Zamolxus care ne-a obişnuit cu erudiţia sa, sper ca nici acest domeniu să nu-i fie străin). Trebuie să spun că pe diverse saituri nu am găsit ceva tratat cu seriozitate – toţi se întrec să scrie reţete de mîncăruri mai mult sau mai puţin româneşti dar nu aduc argumente indubitabile.
Vă mulţumesc tuturor care veţi răspunde apelului meu.
Dragă Mihail,
spune-mi te rog dacă ai înţeles cum să setezi tastatura pentru limba română sau mai multe limbi. Nu am aflat încă dacă ai reuşit sau nu. Asta e mult mai important decît bucatele rumîneşti. Limba e mai presus decît burdihanul.
Oricum pentru că te văd la strîmtoare şi pofticios tare, am să te conduc şi pe tărîmul bucatelor rumîneşti, de cea mai bună calitate pur tradiţională şi specifică neamului rumînesc. Bucătăria românească tradiţională e cea mai bătrînă în istoria lumii, cea mai sofisticată, complexă, complicată şi elaborată, fapt pentru care mîncărurile noastre sînt foarte gustoase şi gustate de orice naţie pe pămînt.
Îţi recomand:
1.Almanahul literar gastronomic şi Album Literar Gastronomic de la Viaţa Românească,
2.Bucate alese de prin ţară culese – autorul l-am uitat iar cartea mi-a fost şterpelită de evrei flămînzi – cred că ar trebui sţo cauţi pe la anticariate.
3.Bucătărie românească – I Negrea şi F Buşcă,
4.O carte de bază, complexă şi cu specificuri regionale – Carte de Bucate – L Podoleanu, E Podoleanu şi M Popescu,
5.Şi desigur lucrătura de căpătîi a lui Radu Anton Roman – Bucate, Vinuri şi Obiceiuri Româneşti – Ediţie nouă, îndelung revăzută şi mult adăugită – Editura Paideia 2001.
6. Pentru început recomand salata tăbăcarilor (reţetă mult gustată de bresla tăbăcarilor din Braşov): fasole albă fiartă în trei ape, spălată şi limpezită se amestecă rece şi scursă de apă cu porcării – 4 la număr: cîrnăciori cabanos, şold afumat, kaiser şi parizer (tăiate cubuleţe de un centimetru, prăjite şi scurse de grăsime) şi ceapă tăiată felii ca la salate, după care se drege cu ulei de floarea soarelui, puţin oţet şi sare şi piper după gust.
***
Poftă bună rumînilor!
Mihail,
am uitat, ca-ntotdeauna uit cîte ceva: Adevărat a înviat!
Salata tăbăcarilor se serveşte rece ca orice altă salată.
Pentru cultura ta generală fă o căutare pe google pentru carte de bucate şi ai să vezi cîte sînt gratis pe internet. Una de exemplu: http://www.scribd.com/doc/2432675/Carte-de-bucate-Radu-Anton-Roman
care e în format pdf. E foarte interesantă deoarece vei învăţa şi ce mîncăruri se mîncau în funcţie de sărbători (deci datini şi obiceiuri romîneşti) şi sezoanele în care acestea aveau loc.
Încă o dată lectură plăcută şi poftă bună!
Iar pentru ouă vopsite de paşti te sfătuiesc să cauţi ouă încondeiate bucovinene, tradiţie tracă pe care bucovinenii şi buzoienii o mai practică. Această tradiţie e mult mai veche decît vopsitul ouălor de paşti. Se practica de către păgînii traci, stămoşii noştri, la echinoxul vernal de primăvară cînd viaţa renaşte. Florile pictate pe ouă nu reprezintă altceva decît sosirea primăverii şi trezirea la viaţă a vieţuitoarelor pămîntului. De ce oul a fost ales? Simplu pentru că el e simbolul începutului vieţii aşa cum crucea e sfîrşitul ei (tot un simbol trac folosit pe mormintele frigienilor cu mult înainte de creştinism). Apropo: crucea pe care tu o şti zis creştină a apărut foarte tîrziu, cca 300 după Cristos, deoarece a fost considerată unealta de represiune a imperiului roman folosită la execuţii. Deci era urîtă total. Crucea ortodox românească e inspirată din crucea folosită de traci (braţe egale tăiate la o treime de vîrf). A devenit un simbol al creştinismului crucea cu patru braţe prin ortodoxism care s-a născut mai tîrziu decît catolicismul, mai exact greco-catolicismul care a folosit crucea lui Constantin, care e folosită în continuare de biserica catolică, un P de la providenţă suprapus peste un X crucea Sf Andrei, care are originea în X-ul din alfabetul cananit (aramaic) care marca sunetul T. Pe osuarele şi mormintele cananiţilor se punea această cruce. Evreii aveau steluţa cu şase colţuri. De ce ultima literă din alfabet? Pentru că aşa era tradiţia antică. Prima literă A sau Alfa, Alef etc reprezenta naşterea sau începutul iar ultima literă moartea. Povestea cu omega e manipulată deoarece omega era ultima literă a alfabetului grecesc. Cum a ajuns biblia să conţină textul de la alfa la omega adică de la naştere pînă la moarte (Apocalipsa lui Ion)? Simplu odată cu traducerile bibliei în limba greacă şi împrăştierea acestor versiuni greceşti ale bibliei numită generic Septuaginta. Crucea lui Constantin are la stinga litera Alfa şi la dreapta litera Omega, rămase chiar pe perete în mozaic cu aur la Sf Sofia în Istanbul. Alfabetul evreiesc are la sfîrşit tot sunetul T numit teth faţă de cel aramaic (traca cananită) care e tot T ca sunet şi se numeşte Tau. Sînt reprezentate diferit.
Şi pentru cultura ta generală, alfabetul sau alfabetele trace se terminau cu T. Invenţia cu U, V,W, X, Y şi Z la sfărşit e rezultatul osmozei dintre latină şi greacă deoarece tracii noştri au fost sub stăpînirea lor şi mai tîrziu manipulaţi de preacuvioşii: Chiril şi Metodius fiii unui demnitar şi comerciant evreu din Macedonia, cu aşa zisul alfabet chirilic.
Un alt detaliu interesant este că alfabetele tracilor conţineau litere, semne sau caractere pentru sunetele: Ă,Î,Ş,Ţ şi altele cum ar fi ny sau vy, în transcriere românească nhi sai vhi, precum şi dz, dj, ce, ci, ge, gi şi che, chi se marcau KE şi KI iar ghe şi ghi se scriau cu gama de tipar urmată de E sau I.
Un alt element important este că vocalele se aflau în altă ordine dispuse în alfabet decît o au acum, respactiv: A, Ă, O, U, E, Î şi I, mai exact în ordinea formării lor fizic în cavitatea bucală. Deci sînt Anterioare (în faţă aproape de buze, sunetul I, Î, şi E, Median U şi posterioare O, Ă şi A.
Povestea cu A-E-I-O-U e străină nu ne aparţine. E de fapt greco-romanizarea tracilor trecută prin ciurul evreiesc.
Dacă ai să te uiţi pe internet la inscripţii feniciene, etrusce, frigiene, din lemnos, liciene, cariene, lidiene, misiene, boeţiene etc vei vedea singur despre ce vorbesc.
Voi trimite cîteva referiri la multe din cele discutate de mine cu referire la limba română şi scrierea ei de la specialişti străini, ca să vezi că nu sînt singur pe pămînt chiar dacă nu am români sau mai bine zis rumîni alături de mine.
Pe curînd rumînilor!
Mihail
tot uituc. Din cartea lui Radu Anton Roman despre ouă: sensuri la obiceiuri şi tradiţii romîneşti:
OUÃ „ROMÂNEªTI“
Aceste ouã aºa-zis „româneºti“ se cheamã, de secole, „oeufs poches“. Vã
dau totuºi reþeta, care oricum nu-i a mea ºi, vai, nici nu ne aparþine, doar aºa,
ca sã respect un adjectiv, ºi pentru cã unii le ºi fac, ici ºi colo.
• 6 ouã • 1 l apã
• 50 ml oþet • 1 lingurã sare
• Se pun apa cu oþetul ºi sarea la fiert.
• Se sparg ouãle pe rând într-o ceaºcã, fãrã sã stricãm gãlbenuºul
• Le vãrsãm, de foarte aproape, ou cu ou, în apa clocotind
• Se scot, dupã douã minute, cu supiera
• O idee ar fi sã le aºezaþi pe foi de salatã verde sau în roºii scobite – dã
bine!
Oul, arhetip cosmogonic, simbol universal al naºterii, se raporteazã, dupã
pãrerea lui Mircea Eliade, nu atât la naºtere, cât la o re-naºtere repetatã dupã
modelul cosmogonic. „Simbol al nemuririi“, el face parte dintre simbolurile
reînnoirii naturii ºi vegetafiei, reprezentând o epifanie a creaþiei ºi, în cadrul
experienþei hierofanice, un rezumat al cosmogoniei. ,
„Soarele e dintr-un ou“, spun strãuechi credinþe româneºti, sintetizând
evantaiul simbolic al acestui aliment cu funcþii rituale marcante în multe obiceiuri.
Oul exprimã o simbolicã complexã, înscrisã în sfera naºterii ºi renaºterii
vieþii pe pãmânt. Aceastã simbolicã stã la baza obiceiului de a înþãrca copilul
cu ajutorul unui ou copt pus peste prag, de a oferi la nuntã mirilor un ou
(uneori presãrat cu zahãr), pe care trebuie sã-l mãnânce legaþi cu un ºtergar,
de a aºeza pe prag douã ouã, pe care mireasa trebuie sã le spargã cu piciorul
când intrã în casã, sau de a pune un ou în sicriu pentru cãlãtoria cea mare –
simbol al renaºterii prin moarte, idee proprie filozofiei populare.
Obiceiul larg rãspândit, conform cãruia în încheierea mesei bogate ce se
organizeazã la „lãsatul secului“ (ce marcheazã începutul perioadei de abstinenþã
alimentarã a postului) trebuie sã mãnânci un ou fiert „ca sã parã postul
uºor“, „ca sã treacã degrabã postul“, trimite la credinþa în vuirtuþile sale
regeneratoare.
Aceeaºi idee inspirã acte rituale din obiceiurile legate de muncã. „La 40 de
sfinþi, când se scoate plugul ºi dã sã iasã din ogradã, aruncã un ou pe sub
mâna stângã, peste boi sau dinaintea acestora… „ Felul în care rezistã oul este
semnul rezistenþei plugului ºi al succesului muncii începute. De asemenea,
când pleacã la semãnat pun în traistã un ou fiert (printre seminþe) sau pentru
recolta viilor „se îngropau ouã întregi sau se risipeau coji de ouã în rãscrucile
viilor la Paºte“.
Oul este elementul ce sacralizeazã actul „prinderii suratelor“ (în Vrancea),
24
„înfârtãþitul (Mehedinþi), „Mãtcãlãul“ (Banat), petrecerile cu mese comune pe
care cetele de feciori le organizeazã dupã colindat în Transilvania (la care
principalul fel de mâncare, „papa cea mare“, este preparatã din ouãle adunate
în timpul colindatului) sau mesele Junilor Braºovului, care „în lunea
Paºtilor merg pe la case dupã ouã, în special la casele cu fete mari“
Implicaþiile valenþelor oului în medicina popularã, ca ºi în practicile divinatorii
din noaptea de Anul Nou, au drept sursã credinþele în forþele benefice
concentrate în ou.
(din Ofelia Vãduva – „Paºi… “)
îmi pare rău de deformarea diacriticelor. Asta se întîmplă cînd foloseşti alte metode de simboluri sau combinaţii de taste, aşa cum faci tu, care e o metodă greşită.
oricum descarcă şi salvează cartea în calculator. vei descoprii o lume care şi se părea chiar şi ţie străină aşa cum spune JY Cousteau.
lectură plăcută şi poftă bună!
Mihail tare uituc mai sînt!…
http://www.google.com.au/search?q=ou%C4%83+incondeiate%2C+bucovina&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a
Mihail,
poate asta te ajută să înţelegi mai bine despre ce vorbesc…
http://www.calificativ.ro/Oua_incondeiate_in_Bucovina-a20867.html
lectură plăcută…
Ai dreptate, nu ţi-am răspuns clar la problema setării tastaturii dar am crezut ca o să-ti dai seama din felul cum am scris ultimele postări pe sait. Îmi cer scuze, am reusit sa setez tastatura si acum îi invat şi pe alţii. Mulţumesc mult.
Revenind la bucate, nu cred că m-ai inţeles corect. Nu bucatele in sine mă interesează ci vreau să le pot ‘da peste bot ‘ cu argumente celor ce tot timpul încercă să denigreze acest popor. Nu că am fi cei mai breji de pe pămînt dar cred că am contribuit în toate domeniile cu cîte ceva.
Si acum să citesc tot ce mi-ai scris că demult nu am mai avut asa material de lectură.
Mihail
mă bucur că ai înţeles despre ce vorbeam cu setarea limbilor. sistemul se cheamă multilanguage şi există de mult timp. trebuie să fi atent doar ca atunci cînd foloseşti mai multe limbi pe internet (postări sau e-mail-uri) să fie selectat (în orice web browser foloseşti nu contează) la View, Character Encoding – Unicode (UTF-8), altfel caracterele vor fi distorsionate la cei care primesc mesajele scrise de tine. asta e tot.
în plus poţi alege limba şi de la View, Character Encoding, More Encodings, East European, Romanian(ISO-8859-16). eu o prefer pe prima care ţi-am trimis-o mai înainte, deoarece pot sări la mai multe limbi cu doar douş click-uri pe mouse.
despre bucate cred că tot nu am înţeles exact ce urmăreşti. încearcă să fi mai explicit şi vom vedea după aceea dacă ştiu sau nu cîte ceva.
acum despre întrebarea ta referitoare la Romania ca o prada de Radu Theodoru. am răsfoit cîte ceva cu ceva timp în urmă. deci nu mi-e străină. problema e că astfel de cărţi care încearcă să deconspire conspiraţiile sau mai exact ce fac aceşti zişi manipulatori ai lumii şi vieţii oamenilor, atîta timp cît arată doar ce fac, se vor limita doar la constatarea fenomenelor. în cazul acestui studiu nu e suficient să te limitezi doar la constatarea faptelor, mai mult e chiar foarte puţin important. ceea ce e foarte important e să dezvălui şi să demistifici acţiunile lor care se petrec atît în planul practic al lumii materiale cît şi-n planul teoretic al lumii spirituale. deci e absolut necesar să se înţeleagă de ce, pentru ce şi cum, nu numai unde, cînd, cine şi ce a făcut. astfel de lucruri sînt scrise de mult timp şi se repetă la nesfîrşit. după revoluţie au apărut şi-n România o sumedenie de scriitori care au plonjat în sfera deconspiraţiei francmasoneriei şi a acţiunilor ei. foarte mulţi dintre aceştia rămîn la limitarea constatativă fără a aduce nici-o contribuţie la elucidarea adevărată a acţiunilor şi modului concret de aplicare a ideilor diabolice de guvernare mondială, sclavie totală, control absolut al societăţii în general şi a individului în particular.
am să încerc să dau un exemplu. anul 1907 – revoltele ţărăneşti sau mica criză mondială, care desigur că a fost concepută, orchestrată, aplicată, controlată şi transformată într-o acţiune speculativă în beneficiul total al acestor manipulatori, atît dpdv financiar cît şi dpdv al transferului de proprietăţi din proprietatea latifundiarilor autohtoni (deci a pămînturilor) în proprietatea lor personală. a urmat criza mijlocie anul 1921 cînd proprietarilor de animale li s-au sustras turmele pe româneşte şi a urmat criza financiară din 1928, care le-a luat şi banii care i-au primit pe vînzarea la preţuri de nimic a pămînturilor şi animalelor în urma crizelor artificiale anterioare, manipulate de aceştia ceva mai înainte. dacă ai să citeşti Geneza 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45,46 şi culminează cu 47, cînd Iosif în Egipt după ce le-a luat egiptenilor, pămînturile şi animalele, le-a luat înapoi şi argintul (banii la vremea aceea). totul ca la carte şi chiar şi aritmetica funcţionează. 7+7+7=21, adică 7 ani de rod bogat şi 7 ani de sărăcie din cauza secetei, şi încă 7 ani de ai lăsa pe egipteni şi fără bani 21+7=28. după aceasta a urmat industrializarea. i-a mutat pe egipteni în cetăţi, deci de la sate la oraşe, le-a dat sămînţă să însămînţeze şi le-a perceput impozit a cincea parte care în 5 ani înseamnă o producţie totală anuală. deci 1928+5=1933. oare să fie toate astea doar pură coincidenţă? eu unul mă îndoiesc.
acum să vedem cum au făcut? păi exact acest lucru foarte important nu-l menţionează nici-o carte cu pretenţii deconspirative, atît din lumea interlopă David Icke etc cît şi cei din România.
iată pe scurt: planul a fost să instige masele largi de ţărani la răscoală şi să exarcite presiuni asupra latifundiarilor să cedeze pămîntul care după aceea ar urma să se împartă ţăranilor. mai tîrziu aceştia nu vor face faţă situaţiei şi vor ajunge să vîndă pămînturile chiar la preţuri ridicole (pe-un pachet de ţigări – sună SF dar a adevărat). astfel au trecut pămînturile pe nesimţite din proprietatea latifundiarilor români în proprietatea latifundiarilor evrei. şi cînd mă gîndesc că a urmat paternul biblic de la Iosif în Egipt mi se ridică părul de-a dreptul. aşa sărbătoresc ei, aceşti speculanţi ordinari, momentele lor istorice, producînd ravagii în viaţa altor seminţii şi neamuri.
deci e vorba de semnificaţii şi desigur semne (vezi M Eliade şi IP Culianu).
faptul că majoritatea dacă nu toate cărţile de specialitate, care se ocupă de acest moment “1907″, fac aceleaşi constatări cu banii şi cu finanţatorii la vremea aceea, ajungîndu-se la şablonări inutile, care se repetă la nesfîrşit, fără a arăta exact de ce, pentru ce şi cum. eu o numesc: stereotipie descriptivă de tip canonic, care nu ajunge la miezul problemei şi nu gustă esenţa lucrurilor, devenind fetişă şi improprie.
în general nu numai în România numărul autorilor care sînt capabili de a ajunge la astfel de esenţe sau mai bine zis chintesenţe, este foarte mic, şi asta din mai multe motive. în general tot marele manipulator controlează editurile şi cenzura, media etc deci pentru cei care încearcă astfel de aventuri drumul către publicare e foarte îngust şi plin de pericole. se poate chiar muri dacă insişti prea mult. vezi IP Culianu sau redactorul revistei Exposure (un Australian care a dispărut pur şi simplu).
apropo, revista asta s-a publicat şi-n limba română cu mult înainte, fiind una din cele doar trei limbi în care s-a publicat vre-odată.
acum revista respectivă se ocupă de farfurii zburătoare şi de extratereştri, precum şi de tot felul de prostii de genul Anunaki şi intervenţii extraterestre genetice şi experienţe conceptuale SF prin care anumiţi reptilieni ne-au creat pe noi ca să fim sclavi şi să muncim pentru ei. ATENŢIE! PERICOL MARE! ăsta e chiar manipulatorul, iar asta o face cu scop diversionist şi tot mai mult în ultimul timp pentru a devia şi distrage atenţia de la adevăruri, deoarece tot mai multă lume în ultimul timp caută adevărul tot mai insistent. la fel ca şi Nexus şi mulţi alţii.
deci pe scurt, ca orice alt domeniu ai mai multe categorii de scriitori care se ocupă de acelaşi subiect, şi asta se întîmplă cu orice de fapt, şi anume: 1.erudiţi (de profunzime), 2.speculanţi care aleargă după cîştiguri uşoare (de suprafaţă), 3.intruşi necalificaţi cărora le lipsesc informaţiile cît şi harul scrisului (inconsistenţi şi inconştienţi, care bat cîmpii) şi 4.speculanţii diversionişti (periculoşi care substitue adevărul creînd o realitate falsă şi deviînd atenţia de la adevăr). culţi, desculţi, inculţi şi oculţi, aşa cum menţionam eu în rătăcirile mele.
acum ajunge.
înainte de a închea răvaşa un frumos algoritm spiritual al limbii române: că degeaba-i car în dar dacă n-ai şi har…
dar şi har… darul vorbirii şi harul gîndirii. bar, car, dar, far, har, jar, par, tar, ţar, var, zar.
acum ţi-aş propune un exerciţiu de limbă. majoritatea limbilor conţin diftongi şi triftongi, dar cuadroftongi nu prea sînt cu excepţie limbii române, iar lucrurile devin şi mai complicate cînd vorbim de cvintoftongi. englezii care se ocupă de studiul limbii române se fac că nu văd chiar şi triftongii şi vorbesc doar de diftongi. exerciţiul chiar dacă încerci cu prietenii tăi nu mă supără chiar mă bucură. încercaţi să găsiţi cîţi mai multe cuvinte care conţin cuadroftongi şi dacă găsiţi şi cvintoftongi aş fi foarte bucuros. mulţi români chiar spun că nu se poate aşa ceva. eu vă spun că se poate. de ce insist pe asta? simplu pentru că cu cît o limbă conţine mai multe vocale şi mai ales astfel de suite vocalice cu atît limba respectivă e mai bătrînă decît altele, deoarece evoluţia firească a oricărei limbi e de la consonant dezarticulat la vocalic articulat. dacă ne-am lua după acest fenomen se pare că noi românii nu sîntem doar o civilizaţie bătrînă dar se pare că sîntem de fapt cea mai bătrînă, deoarece atît cantitativ cît şi calitativ în ce priveşte prezenţa copleşitoare a vocalelor, limba română, surclasează cu mult orice altă limbă.
aştept cu nerăbdare nu înainte de a vă ura succes! competiţia e deschisă pentru toţi iubitorii de adevăr.
pe curînd rumînilor!
***
P.S. spune-mi te rog dacă ai citit şi comentari făcute de mine la alte articole aici pe site. de exemplu la Eminescu şi Veronica Micle, Antonescu şi Zelea sau cel cu ţiganii. pardon! Romii pentru că ţiganii e rasism antiţigănesc. pardon! Antiromit sau poate cine ştie chiar Antisemit pentru că în ultima vreme, aşa de vreo 200 de ani încoace sînt tot mai mulţi evrei romi sau romi evrei, cam odată cu colonizarea Indiei de către “englezi” (deoarece ţiganii sînt indieni nu doar la figurat ci chiar la propriu), de fapt evrei englezi, dacă nu mă înşel. cuvîntul antisemit e greşit folosit, conotaţia lui referindu-se la toţi semiţii adică toţii arabii ţi inclusiv evreii fraţii lor. exact ca atunci cînd s-ar spune antiromanism sau antilatinism cînd ar fi vorba de noi românii, în loc de antiromânism, Antiromanist, antilatinist şi antiromânist. corect ar fi Antirumînism iar atunci confuzia cu romii ar îngheţa instantaneu. oricum Antiromanist şi Antiromanism, adică împotriva romanilor (astăzi nu se mai foloseşte deoarece romanii nu mai controlează de mult lumea, altcineva o controlează), se poate confunda mult mai uşor cu ceea ce s-ar numi Romi deci Antirominist şi Antirominism (termeni greşiţi de fapt). deci corect ar fi pentru evrei – antievreism, antievreiesc şi antievreist, pentru ţigani (cuvînt de origine grecească preluat nu numai de români, dar şi de alte naţii, chiar ţi nemţii) ar fi antiromism, antiromiesc şi antiromist, aşa cum se manipulează, deşi corect era: antiţigănism, antiţigănesc şi antiţigănist. cred că am depăşit orice măsură a bunului simţ. mă simt chiar vinovat. mai întrebaţi-i şi pe alţii din Academie sau repatriaţi (Djuvara) cum e cu istoria ţiganilor şi a românilor. poate ei ştiu mai bine.
Mihail,
scuză-mă pentru că nu am citit cu atenţie, la ce te refereai cînd spuneai de ceva specific tradiţional românesc şi anume disputa ta cu acel “masonel”.
bucătăria românească nu numai că e unică dar e şi foarte bogată iar în acelaşi timp constitue baza de pornire în general pentru toate culturile gastronomice din Europa,Balcani şi Anatolia.
cît despre ei nu ai cu cine şi pentru ce să te cerţi deoarece incultura lor nu se limitează doar la istorie, religie şi politică, ci se extinde la toate domeniile din care fac parte şi unele secundare de genul artei culinare. în plus ei au fost oricum săraci şi mai mult sclavi la alte neamuri mii de ani pînă cînd au cucerit lumea şi au trecut la cîrmă.
în altă ordine de idei ei neagă orice nu numai tradiţii şi obiceiuri. asta o fac cu scopul de a ascunde impotenţa lor creatoare şi construi un turn fals al superiorităţii.
te rog citeşte cartea lui Anton Roman care ţi-am recomandat-o.
chiar tu ca român vei rămîne surprins de cîte reţete e plină şi toate specifice nouă (bogăţia imaginativ populară a românilor), cît şi gradul înalt de sofisticare şi elaborare. ei tot ce ştiu e ce au adunat pe drum în pribegie de la alţii. ei sînt cei care nu au nimic tradiţional şi original nu noi.
e inutil să-ţi pierzi timpul cu astfel de probleme.
ca un sfat de exemplu spune-le de sacrificiul porcului (ei ca şi arabii nu mîncau porc pînă au ajuns în Europa şi asta destul de tîrziu). deci dacă spun că şi asta le aparţine sînt mincinoşi.
sacrificiul porcului şi prepararea cîrnaţilor, caltaboşului, tobei sînt obiceiuri total distincte între europeni şi arabii din care fac şi ei parte. se poate compara cu tăiatul împrejur, care la rîndul său ne diferenţiază ca şi tradiţia culinară.
iar după ultimele descoperiri arheologice se pare că agricultura şi creşterea animalelor s-a practicat mai întîi în Europa în zona Balcani, mai exact area bazinului hidrografic numit Dunăre. în nici-un caz nu am auzit de vreunul numit Iordan. deci spune-le să se lase de iordane şi să încerce să vîndă castraveţi altor grădinari, deoarece românii au fost primii grădinari. cultura s-a chemat Hamangia, iar celelalte două care au urmat: Halschtad (cîmpia Panonică, tot ai noştri deoarece pe vremea aceea ungurii încă nu poposiseră pe meleagurile Dacilor din Panonia) şi cealaltă Hatti care se dezvoltă în Anatolia, Turcia de astăzi, unde au locuit tot traci de ai noştri. un alt loc care deocamdată nu e citat, dar sănt sigur va veni timpul în curînd este cîmpia Rumeliană (Turcia, Grecia şi Bulgaria).
vechimea e clasată la cca 8000 î.d.C
alte două locuri care prezintă dovezi tot aşa de vechi, dar nu sînt recunoscute, sînt zona: Crişurilor, iar alta cîmpia Moldovei, cultura Cucuteni.
pentru cultura ta generală conştiinţa evreilor ca o naţie distinctă de alte naţii are o vechime mult mai mică, deoarece ei consideră că se poate spune că începe în 3761 î.d.C. (vezi calendarul tradiţional evreiesc, după care evreii se află acum în anul 5771). pînă la 5509 î.d.C, deci astăzi 7519 de la facerea lumii, aşa cum spune Matei Basarab, Ştefan cel Mare şi chiar Biblia de la Bucureşti din 1688.
încă odată îţi recomand să nu-ţi consumi energia cu fleacuri mărunte, pentru că oricum nu merită să-i asculţi prea mult.
incultura şi obrăznicia lor întrec orice măsură şi nu merită efortul, deoarece minciunile, hoţia şi crimele se plătesc, iar cel de sus va avea grijă de asta.
eu unul apreciez foarte mult seriozitatea cu care tratezi problema dar crede-mă că nu merită efortul.
să ne auzim cu bine rumînule!
Mihail
spune-mi te rog dacă ai citit comentariul meu, care a devenit mai tîrziu articol, cuvîntul lui zamolxus către neofiţi şi testamente politice: I Antonescu şi C Zelea Codreanu? şi de ce nu chiar şi la cel cu ţiganii, adevărata istorie. aş dori să cunosc ce opinie ai despre tot ce spun eu. dacă şi-e teamă sau nu eşti de acord poţi evita răspunsul. rămîne la aprecierea ta. oricum te rog spune-mi măcar dacă le-ai citit sau nu. oricum se pare că după ce fac unele comentariila anumite articole sau dezbateri pe site, lumea începe să se retragă şi nimeni nu mai are nimic de spus. eu sînt obişnuit cu lipsa de curaj a unora. unii dintre ei chiar prieteni sau rude. asta e! oricum nici Dumnezeu nu ne cere să nu gîndim sau să ne fie frică în faţa adevărului. urmăreşte cu atenţie execuţia lui Antonescu şi vei vedea despre ce vorbesc. el salută moartea cu pălăria, adică cu demnitate, în timp ce ceilalţi o ţin în jos sau o arucă pe jos (nepotul lui tot un Antonescu). deocamdată atît. aştept răspuns.
Mihail
unde ai dispărut? sau consideri că nu ai mai aflat nimic nou. ai citit comentariile pe care le fac la postări pe site? cumva te-a deranjat remarcile mele despre C Zelea Codreanu? am mai avut un prieten care s-a supărat pe mine pentru că i-am spus un alt mare adevăr, şi anume că Ştefan cel Mare nu a fost moldovean. prietenul acesta fiind moldovean cu toate că ţinea la mine foarte mult s-a supărat atît de tare încît mi-a spus că aş fi arogant şi că aş trata lumea cu un aer de superioritate. eu chiar dacă adevărurile dor cîte odată, nu voi renunţa la adevăr nici chiar în favoarea prieteniei. Ştefan cel Mare a fost din neamul Muşatinilor, ardeleni amestecaţi cu munteni, din familia Huniazilor şi a Vlazilor, nepotul lui Iancu de Hunedoara şi Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş cu care el a fost văr primar. deci pe scurt Ştefan cel Mare nu avea nici un fel de rudenie cu moldovenii, atîta doar că era român ca şie ei. mai bine zis rumîn, dar în nici-un caz moldovean. a fost domnitorul Moldovei pe care a reîntregit-o şi a apărat-o pînă a închis ochii, deoarece el a considerat că şi Moldova e a noastră. acest lucru nu se întîmplă cu domnitorii noştri de acum. asta e tragic, şi sînt convins că el se întoarce-n mormînt acum cînd vede cine-a ajuns să ne conducă pe noi românii, nu numai pe moldoveni.
Mihail
şi ce era mai important e că Ştefan cel Mare împreună cu Vlad Ţepeş plănuiau o unire a ţărilor române despre care nu se vorbeşte, şi care ar fi fost defapt prima tentativă de unire a ţărilor române.
bestile dracu de iudeomasoni nenorociti ,pe zi ce trece incep sa constringa la regimuri neconditionate cu tot felul de legi si norme europene de tot rahatul,maine poimaine probabil n-o sa mai avem voie sa circulam pe strada daca nu indeplinim nus’ ce conditii demente si aberanta …..pina si nataliatea au inceput s-o reduca extrem de mult (cu exceptia tiganilor) si asta prin nenorocirea pe care au instaurato in europa si ca ataree si in romania…avem niste lingai nenorociti de conducatori care in mod sigur sunt membri masoni la rangul de catelusi ce le indeplinesc ordinele ….eu unul m-am saturat de cacatul asta de trai aici in europa de aceea ma gindesc sa rezolv ce mai am de rezolvat si apoi sa ma car definitiv in Australia
Ned
succes! aşa e. ai dreptate. cred că alte comentarii sînt inutile.
Căpitanul nu a fost evreu şi nici polonez. El a fost romîn. Dacă se lasă cineva păcălit de nume (Zelea) din care face Zielinschi înseamnă că lucruri mai complicate nu o să desfacă.
Mai vedeţi ce e cu aşchenazii aceia, d-le zamolxus.Nu am auzit să fie ei creştini catolici, ci mozaici.
Florin
îmi pare rău de întîrziere, dar e pentru că lista de comentarii e foarte scurtă, şi lumea nu prea e interesată de astfel de comentarii, ceea ce înseamnă că sînt puţine şi dispar foarte repede de la listă, aşa că nu am apucat să văd mesajul dvs.
deci: numele lui adevărat a fost Zelinski,
http://en.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Zelea_Codreanu
iar problema cu evreii aşchenazi e mai complicată decît alb şi negru. da sînt şi catolici şi mai sînt şi ortodocşi aşchenazi. chiar şi sefarzi puteţi găsii prin convertirea la creştinism. acest fenomen s-a petrecut încă din vremea lui Cristos. cel mai renumit caz e a lui Paul care se numea Saul, şi care a devenit cetăţean roman, moment în care şi-a schimbat numele din Saul în Paul. aici biblia e martoră.
eu aş propune ca dvs să vedeţi mai întîi ce e cu ei ca să putem discuta pe urmă, deoarece eu cunosc şi teoria cu kazarii care sînt aşchenazi, şi care se vehiculează foarte mult în ultima vreme, dar cunosc şi istoria lor adevărată nu cea distorsionată de vînători de venituri uşoare prin publicarea de extraordinar, care e departe de realitatea istorică. aici recomand multă lectură deoarece e foarte complicat (nu uitaţi că ei sînt pe drumuri în pribegie de foarte mult timp – 10 triburi de israeliţi din 536 î.d.C care după eliberarea din sclavie nu s-au mai întors şi 4 de iudei şi unul de israeliţi, care au părăsit Provincia Iudeea în anul 70 cînd a fost desfiinţată de romani). împrăştiaţi pe multe meleaguri şi confruntîndu-se cu vitregiile sorţii ca emigranţi, de multe ori au fost forţaţi să se convertească, iar alţii au făcut-o de bună voie din motive de îmbogăţire. cei care au refuzat au avut un sfîrşit tragic, sau au fost obligaţi să ia din nou calea pribegiei. aici cel mai bun exemplu e Spania 1492, cînd biserica catolică i-a forţat pe sefarzii iudei din Spania să se convertească. cei care au refuzat au fost forţaţi să plece, plus genocid (cei care au refuzat şi una sau alta, sau nu au avut resurse materiale să se strămute). atunci acolo acelaşi tratament l-au avut şi arabii din peninsula iberică. sefarzii au fost adoptaţi de imperiul otoman, şi cazăţi la Salonic. aici recomand cartea: Istoria sefarzilor de la Toledo la Salonic, scrisă de evrei sefarzi şi foarte bine documentată, pînă la detalii.
revenind la Zelinski şi momentul interbelic, România trecea prin aceeaşi criză economică şi politică ca restul Europei, aşa că legionarismul nu se poate rupe de mişcarea fascistă de atunci. această mişcare a fost creată ca o mişcare de opoziţie împotriva comunismului, care a devenit chiar extremistă, aşa cum s-a întîmplat şi la noi. noi nu am fost o excepţie de la regulă. restul văd că aţi citit. nu voi intra în amănunte pentru că nu doresc să construiesc o polemică inutilă, deoarece constat că noţiunile nu vă sînt clare, deaceea propun o aprofundare individuală a subiectelor. autodidacticismul e cel mai bun, pentru că influenţează cel mai puţin opinia personală, iar în plus bogăţia de cunoştinţe e cea mai preţioasă bogăţie.
numa’ bine!
Nu mai stiu cum ajunsei pe acest blog, dar l-am citit da capo al fine. Pacat de el ca s-a intrerupt anul trecut.
Am o nedumerire. Am citit pe la alte postari/bloguri ca placutele cu inscriptiile neidentificate de la Tartaria nu au fost administrate corespunzator la “descoperire” si ca atare nu au fost omologate oficial ca fiind exemple de cea mai veche scriere. Altii spun ca sunt veridice. Pe cine sa cred, cine ma manipuleaza si de ce ?
PS. Nu folosesc Windows ci o distributie Linux(Slackware) gratuita pentru ca sunt pensionar si nu-mi permit sa cumpar Windows 7 sau Vista si antivirus aferent. Nici procesorul meu din PC n-ar “tzine” la un Windows Vista sau Windows 7. Astfel se explica de ce nu folosesc diacritice.
domnule Zamolxus,locuiesc de 15 ani in america, sincer nu prea stiu sa folosesc tastatura , nu sunt mare scriitor nici orator:)) sper sa ma intelegeti si asa, sunt roman dobrogean la origine, am ceva sange de rus, bulgar dar in inima si sufletul meu ma cred roman 100% asa cum si parintii, bunicii mei au spus ca sunt romani, am o intrebare, de ce se incearca mixarea raselor in lume? de ce evreii incearca sa nu se mixeze cu altii, parerea mea, ei sunt cei mai mixati , vad ca nimeni nu a pus problema asta nicaieri, cel putin din ce am vazut eu, sanatate
Ungurii şi hunii au fost două populaţii diferite. Când au venit ungurii în Câmpia Tisei (895), hunii erau de mult dispăruţi (455), urmare a înfrângerii de la Câpiile catalaunice în faţa “ultimului dintre romani”, Aetius, care era de origine dacă.Cartea este deosebit de interesantă sub aspectul raporturilor evreilor cu românii.
Am citit cartea despre care este vorba in acest articol, de fapt m-am oprit la studiul de caz, nu mai puteam să continui….şi apoi in dimineaţa asta am citit toate articolele postate aici. Am observat că în carte sunt detaliate evenimente petrecute pînă în anii 2002-2003 şi mi-ar plăcea să ştiu dacă această carte are o continuare.
Interesante comentariile, dar pentru o “nu prea ştiutoare” de istorie care mă consider, cam greu de înteles, căci în capul meu este ceaţă, după cum se spunea, mai sus, pe aici. Aştept şi alte articole pe această temă.
Numai bine la toată lumea!
Am găsit!
http://www.librariaeminescu.ro/
Aici mai sînt cărţi de Cornel-Dan Niculae şi nu numai. Partea bună este că livrează şi afară din ţară.
Andreea
multumim ptr informatie!
Aparenta inseala aparentele!
Delatori prin dezinformare. Malipulatori perversi docti de origini wikipedii rusini ale acestuia neam.Ca citezi si din nasanatosul nationalist Coja sau din Wikipedia si o faci chiar atunci cind un nick te atentioneaza ca esti in eroare este descalificabil!!
Cantacuzinii ajung dupa voi altceva decit greci, iar romanul veritabil zelea e bagat si el la aceiasi oala.
Care-i originea dumneavoastra domnilor , origine sanatoasa banuiesc?
Ha sa va citez si eu cei cu Zelea si Zelinscki cei cu Emin si Eminovici :Minifişă sintetică: „Familia Codreanu sunt români autentici din comuna Igeşti, jud[eţul] Storojineţ, provincia istorică Bucovina, care de fapt este nordul Moldovei. Numele ancestral nu era de Codreanu, ci(;) de Zelea. În vechea limbă românească, cuvântul «Zelea» înseamnă «cel perfect». Din familia verbului «a zeli – zelire». La 50 de ani de la anexarea Bucovinei(;) autorităţile au făcut un recensământ al populaţiei şi din oficiu, (;)în scopul de deznaţionalizare a românilor, (;)Emin a devenit Eminovici, Porumbescu a devenit Golumbovici şi Zelea a devenit Zelinski.
inchei citatul
Bravo intantilolor ati mai descoperit inca o meserie a evreilor , padurari de Tara Moldovei! Pai nu era normal ca familia Zelea sa se numneasca atunci mai apropriat ,Zeleawood , or Zeleaforester?