Testamentele politice ale lui Ion Antonescu şi C.Z. Codreanu
Nu sunt naţionalist, xenofob, rasist, ci sunt chiar cosmopolit şi liberal în gândire. Dar:
- când aud cum nişte jurnalişti şi comentatori politici tembeli spun toată ziua că românii violează şi ucid, că românii fură şi sunt anarhici, că românii au speriat Italia, Europa, că românii sunt nişte animale, da, devin naţionalist;
- când văd că minorităţi conlocuitoare fac mai mult rău decât bine acestui neam bun, vesel şi ospitalier, care le-a găzduit strămoşii, da, devin naţionalist;
- când observ că această clasă politică a destructurat ideea de stat, lege, justiţie, convieţuire în bunăstare şi siguranţă, şi urmăreşte numai îmbogăţirea clientelei sale politice, da, devin naţionalist;
- când văd că ţăranul, muncitorul şi micul afacerist cinstit sunt sărăciţi şi batjocoriţi de capitalul străin, da, devin naţionalist;
- când îmi sunt interzise obiceiurile strămoşeşti prin nişte legi europene imbecile, da, devin naţionalist;
- când văd că îmi sunt defăimate religia, cultura, arta şi memoria strămoşilor, da, devin naţionalist!
Şi atunci, mă duc cu gândul la bărbaţii adevăraţi ai acestui neam şi mă întreb cine i-a închis post-mortem în temniţele istoriei, pentru că românul adevărat, cinstit, muncitor, civilizat şi cu frică de Dumnezeu, nu a făcut-o!
Am citit recent pe siteul www.naţionalist.ro testamentele politice ale mareşalului Ion Antonescu şi Corneliu Zelea Codreanu şi mi-am zis că în mare parte este foarte actual ceea ce ei scriau în urmă cu 60-70 de ani. Am considerat că ar fi bine să le postez aici pentru cititorii mei care vor să le vadă.
Nu contest că cei doi români adevăraţi au făcut şi greşeli, dar le-au făcut din dragoste de ţară, nu pentru parvenirea şi îmbogăţirea lor şi a camarilelor. Gândirea lor este cvasi- identică celei eminesciene(citeşte scrierile politice ale lui Mihai Eminescu), dar după încercări nereuşite duşmanii neamului nu au reuşit să ni-l aresteze şi pe poetul naţional.
Îmi aduc aminte cum Ion Antonescu, condamnat la moarte de comuniştii evrei aduşi de sovietici, în momentul execuţiei de la Jilava, şi-a luat pălăria din cap şi a salutat glonţul Patriei. Câtă demnitate! Iar noi, românii, pentru că organismele internaţionale ne-au cerut-o, l-am afurisit, i-am ars tablourile, i-am topit statuile, băgându-i până şi bustul într-o cutie de tablă, în curtea bisericii ctitorită de el şi soţia sa, în Bariera Vergului. Sper să se deştepte vreodată acest neam, dar trebuie să recunosc, în acest moment, nu sunt indicii că ar făcea-o.
Până una alta, primele pagini ale presei internaţionale sunt pline de ceea ce fac ucigaşii, violatorii, hoţii de “români animalici”, iar noi acceptăm să devenim paria Europei din cauză că o etnie neorocită s-a pripăşit pe aceste meleaguri cu 400 de ani în urmă şi acum îşi arogă apartenenţa la neamul nostru, defăimându-ne iremediabil.
…” Singura politică pe care trebuie să o faceţi este aceea a iubirii de Neam şi a apărării drepturilor lui sfinte prin muncă, prin cinste, prin blândeţe, prin conştiinţă şi, mai ales, prin exemplul vostru în toate şi faţă de toţi.
Fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului; şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
Să ne unim în muncă şi în frăţie, în gândire şi în simţire, în dreptate şi în lege, în disciplină şi în cumpătare, în ordine şi în credinţă, pentru ca prin muncă să ne întărim, să prosperăm şi să fim gata pentru orice ceas, fiindcă numai aşa vom spori stima prietenilor şi grija duşmanilor.
Trebuie să redăm muncitorului puterea producţiei, ca să putem ajunge la ieftinătatea vieţii; trebuie să dăm tăranului liniştea ogorului, ca să poată munci; trebuie să dăm orăşeanului siguranţa vieţii şi a ordinei, cărturarului puterea gândului.
Întreaga Ţară trebuie să păşească la muncă şi la ordine. Pe deasupra tuturor frământărilor şi peste toate neînţelegerile, avem datoria faţă de strămoşi şi faţă de urmaşi să ne pregătim Statul şi Neamul pentru apărarea drepturilor lui veşnice”… (Mareşalul ion Antonescu)
_____________
…”Clocoteşte ura în jurul vostru ca marea în jurul unei insule de piatră. Vi se vor întinde paharele de ademenire, politicianismul, prin miile de mijloace, va voi să vă facă trădători,vor curge cuvintele mieroase şi promisiunile, minciunile,calomniile. Vor încerca dezbinarea voastră, vor curge deopotrivă asupra voastră ameninţările şi ura. Veţi fi prigoniţi. Veţi simţi amarul nedreptăţilor. Eu vă strig: nu vă lăsaţi! Cine vrea să învingă trebuie să ştie să rabde. Acum e eroismul răbdării”… (Corneliu Zelea Codreanu)
ROMANIA, dupa capul unora trebuie sa dispara de pe harta lumi.Cea ce nu stiu”bubuli’ ca aceasta tara asezata in “crucea lumi”are un istoric si un trecut glorios.De 2000 de ani acest popor a fost jefuit,nirobit dar a rezistat pe baricadele istoriei deorece suntem un popor religios care ne-am venerat urmasii.La momentul crucial a aparut’ omul”care a salvat situatia.
remus
pe care l-am omorat! Petre Ţuţea zicea înainte să moară: “În tinereţe credeam că românii sunt buricul pământului. Ei bine, nu sunt!” Cât adevâr!!!
Cîteva povestioare despre general şi legiune. Cele două cuvinte sînt incompatibile şi nu pot fi alăturate. Altcineva doreşte asta şi o regizează din plin. Generalul Antonescu a fost un patriot şi un naţionalist adevărat. Pentru asta a intrat în conflict cu legiunea fracţiune extremistă, care era o creaţie fascistă a manipulatorului (orchestrată din spate de ei prin intermediul lui Carol al II-lea), la care au aderat şi foarte mulţi români adevăraţi care au crezut că fac bine, dar au căzut în capcana înşelătoare a fascismului deghizat în haine de penitenţă religioasă, omorînd în numele dreptăţii, a adevărului şi a iubirii de Dumnezeu.
Deci: “Şi atunci, mă duc cu gândul la bărbaţii adevăraţi ai acestui neam şi mă întreb cine i-a închis post-mortem în temniţele istoriei, pentru că românul adevărat, cinstit, muncitor, civilizat şi cu frică de Dumnezeu, nu a făcut-o!”
Bărbaţi adevăraţi ai acestui neam. Unul singur e: Antonescu, deoarece cel de al doilea era evreu-polonez (Zelinsky).
Atrocităţile care ni se pun nouă în cîrcă acum ca participanţi la holocaust, au fost orchestrate şi dirijate de evreii aşchenazi (nobilimea neagră din Europa) împotriva evreilor israeliţi comunişti din Europa de est. Mai tîrziu această lucrare oribilă a fost pusă pe seama generalului Antonescu, adică încă o pată murdară pe obrazul poporului român.
Deci foarte pe scurt mişcarea legionară a fost o mişcare fascistă (politică),organizată de nobilimea neagră aşchenază din Europa de vest, cu scopul de a elimina adversarii lor politici, evreii comunişti israeliţi.
Şi mai pe scurt Cain îl omora din nou pe Abel, aşa cum a făcut şi cu Cristos, cu mîna altuia, după care ţapul ispăşitor e altcineva nu ei. Atunci au fost romanii, iar la noi a fost Antonescu. Din contră generalul Antonescu a ştiut că mai tîrziu vom avea probleme şi a intervenit oprind masacrele organizate de legiune, la Iaşi, Bucureşti şi alte locuri din ţară.
Cei implicaţi au fost indirect din umbră masoneria internaţională, iar direct: Carol al II-lea, cu orchestraţia Siguranţei Statului şi mîna de fier a legiunii. Acest fenomen s-a produs chiar mai rău în Spania cca 40 de ani, Italia cca 28, Germania 17, Grecia 7, Olanda, şi chiar Anglia. De ce nu spun nimic de Anglia şi holocaustul de acolo? Pentru că acolo s-au cuibărit şi nu-şi permit să spună nimic de englezi mai ales că cu ei au cîştigat războiul.
Citat: “Nu contest că cei doi români adevăraţi au făcut şi greşeli, dar le-au făcut din dragoste de ţară, nu pentru parvenirea şi îmbogăţirea lor şi a camarilelor.”
Cei doi români… cît de fals?!
Nu nu au fost amîndoi români. Doar generalul Antonescu. Zelea – evreu-polonez din familie de catolici, Carol al II-lea evreu aşchenaz practic catolic, teoretic ortodox, Lupeasca evreică mixată, sefard cu aşchenaz. Etc…
Pe lîngă faptul că au omorît evrei israeliţi comunişti din garda lui Stalin (tot evreu israelit), care mai tîrziu ni i-au pus nouă în cîrcă cu evreul Eli Wisel (premiul Nobel pentru literatură cu subiectul: Holocaustul din România), au omorît multe dintre personalităţile noastre adevărate; oameni de cultură, scriitori, artişti, istorici, politicieni, afacerişti, ingineri… în numele dreptăţii, adevărului şi credinţei în Dumnezeu. Într-un cuvînt nişte criminali mincinoşi. Au minţit atunci şi ne mint acum în continuare.
Ce e şi mai dureros e că şi-au cărat oasele lor regale la Curtea de Argeş pîngărind neamul românesc şi odihna veşnică a domnitorilor noştri. Cred că Radu Negru Vodă de la Afumaţi se zvărcoleşte în criptă cînd se vede alături de Lupeasca. Mă apucă furia, ameţeala, greaţa şi scîrba. Ruşine!
Cum a acceptat Biserica Ortodoxă Română aşa ceva. Dintre cei 6 strămutaţi acolo doar Carol al II-lea a fost botezat ortodox şi asta la insistenţele guvernului român deoarece casa regală dorea tot la catolici.
Mai tîrziu regele Mihai (care îşi iubeşte foarte tare ţara) îşi căsătoreşte odraslele (toate fete) cu tot felul de conţi, baroni (tot evrei cărora le pune nume româneşti) de afară, că se pare că cu noi românii îi era ruşine să şi le mărite. Fals. Nu aveau voie oricum. Spiţa evreiască trebuia păstrată cît şi averile, chiar înmulţite cu ceva suveniruri din România (castelul Peleş, Castelul Bran). Oare şi-a luat înapoi titlul de Voievod de Argeş? De fapt nici nu are de ce să-l ceară, şi apoi cum să se înjosească ei în faţa românilor. Sînt ale lor oricum pentru că lor li le-a dat Dumnezeu, poporului ales, nu nouă românilor. Pe noi ne-a făcut doar aşa într-un moment de rătăcire ca să muncim pentru aleşii lui.
***
Domnule Rahoveanu, îmi cer scuze, mii de scuze, dar pur şi simplu nu m-am putut abţine, chiar cu riscul de a fi blocat de dumneavoastră pentru totdeauna. Recomand cartea domnului Ion Coja: Ceauşescu, Iorga şi Culianu – Marele manipulator.
Iar povestea lui Ţuţea că l-am omorît noi e falsă. Nu noi l-am omorît ci israeliţii Moscova împreună cu frati-su Londra-Washiton, iar acum aşchenazii şi sefarzii ne acuză de holocaust. Atunci după război noi românii eram purtaţi de valurile vremii. Ei hotărau nu noi. Noi nu aveam nici-un cuvînt de spus. Unii au încercat precum: Pătrăşcanu şi Dej. Asta le-a adus şi moartea la amîndoi. Amîndoi acum sînt denigraţi în faţa românilor tot de ei după ce i-au omorît. La unul cartuşe la altul plutoniu. Plutoniu atunci la Dej era ceva nou abia se descoperise. Acum s-a învechit cu acţiunea de la Londra. S-a prins toată lumea. Cred că ar fi timpul pentru ei să apară cu ceva tehnici mai noi şi mai avansate, doar trăim în sec XXI, ca să nu ne prindem imediat, ci aşa după vreo 50 de ani cînd nu mai interesează pe nimeni.
Pe Ceauşescu nu vreau să-l scuz, să nu fiu înţeles greşit, că a lucrat pentru ei şi tot ei l-au omorît, nu românii, la fel ca pe Antonescu, Iorga, Culianu. Ce e important e că la momentul 1990 toţii evreii au dat mâna în cazul României şi a luat fiecare ce a putut. Sefarzii în Elveţia banii lui Ceauşescu cca 12,5 miliarde de dolari (pentru asta a trebuit omorît, deoarece dacă rămînea în viaţă fugitiv lua el banii iar dacă rămînea în viaţă în România s-ar fi putut ca noi românii să cerem banii lui din aşa zisele conturi secrete, deci pentru ei nu era bine nicicum doar mort), 30 de miliarde în Rusia la israeliţi (luaţi peste ce prevedea acordurile, atunci l-au terminat pe Dej deoarece s-a opus să mai plătească tribut), Basarabia şi Marea Neagră pînă la Nistru şi aşchenazii, adică regele Mihai şi suita, despre care ştiţi prea bine cu toţii ce şi-a revendicat.
Cam astea sînt în linii mari micile istorioare.
Textul de sus conţine în schimb un mare adevăr: am fost, sîntem şi vom fi la răscrucea de drumuri a lumii, pentru că aşa ne-a fost sortit nouă românilor să ne aşezăm acolo unde Cain, Abel şi Set au hotărît graniţele lumii între ei pentru care s-au bătut şi se omoară în continuare.
Lupta acum se dă între neo-conservatori, neo-regalişti şi neo-comunişti. Toate-s noi şi toate-s vechi.
Despre Ţuţea cu toată stima dar mă deranjează cînd se excludea sau nu era român? …”În tinereţe credeam că românii…”, păi el nu era român? numai noi restul de români l-am omorît pe Antonescu. Deci el nu a participat deoarece nu se numără printre români. Să-i fie ţărîna uşoară!
Aici mi-aduc aminte de un om mare al culturii universale care spunea: “sub presiune chiar şi geniile fac greşeli nu numai oamenii mărunţi”…
***
Pe curînd rumînilor!
zamolxus, foarte interesante povestioarele. singura problemă e că acei pe care îi consideri tu evrei acum (cu triburile pe care le enumeri, cu tot) sunt de fapt cazari. evreii adevăraţi au dispărut demult.
a, şi o întrebare: ce s-a întâmplat ccu pagina naţionalistului? legătura spre el nu duce nicăieri.
Ma bucur mult ca v-ati dat seama ca ‘nationalist’ nu este un cavant murdar. Am gasit blogul Dvs. suficient de interesant, incat sa petrec peste o ora parcurgandyu-l, iar ca proprietar de blog eu insumi, acesta e un compliment pe care rar il fac altora. Analizele Dvs politice lucide au fost foarte reconfortante.
Va invit sa aruncati o privire pe Lumea dupa Eufrosin, locul unde nationalismul curat romanesc este promovat, din perspectiva atotcuprinzatoare a unuia care a trait suficient de mult inafara tarii, incat sa inteleaga ce este democratia occidentala.
http://eufrosin.wordpress.com/
Doamne ajuta!
eufrosin
multumesc ptr aprecieri! Cu siguranta am sa vizitez blogul tau, dar maine. Mi s-a stricat modemul extern al laptopului si trebuie sa ma ploconesc a cineva ca sa intru cateva minute pe net. Mine sper sa rezolv problema.
Eu am inteles nationalismul citindu-l si vazandu-l pe Petre Tutea, ca sa nu mai spun ca am facut si o suita de reportaje despre Miscarea legionara si Corneliu Zelea Codreanu, pe cand colaboram la revista lui Ion Cristoiu, Historia. Am fost in arhive, am vazut niste manuscrise si albume foto ramase dupa retragerea Armatei Germane, am vizitat niste imobile vechi din Bucuresti etc. si mi-am dat seama ce diferente uriase sunt intre ce a fost si ce vor unii sa ni se spuna.
Doamne ajuta!
Abia azi am descoperit acest articol despre Mareşal.
M-am bucurat de faptul că mai sunt persoane, fără a deveni extremiste, care să-i recunoască mareşalului Ion Antonescu dragostea de ţară.
Astăzi astfel de sentimente par vorbe mari.
Pe mine mă trec lacrimile ori de câte ori este vorba despre Mareşal.
Felicitări!
dictaturajustitiei
daca vezi pe youtube cu cîtã demnitate isi primeste moartea, glontul patriei, nu ai cum sa nu apreciezi patriotismul acestui om.
Aproape că uitasem că încă din luna februarie , când te-am descoperit, te-am apreciat. Nu-i nimic. Între timp respectul meu , și nu e o vorbă în vânt, a crescut.
DJ
Draga mea, respectul este reciproc! De fapt, printre rînduri, ţi-am mai spus că preţuiesc felul tău de a fi, modul în care gîndeşti, deşi faci parte dintr-una din categoriile greu lovite de criza economică. Eşti o mamă minunată, dar şi un profesor nepreţuit. Mi-aş dori ca elevii acestei ţări să aibă parte de cadre didactice asemeni ţie. Cred că doar asta ar fi şansa României.
Raho,
Îți mulțumesc pentru apreciere. M-a luat prin surprindere pentru că nu o citisem printre rânduri.
Am avut norocul să cunosc profesori care și-au iubit profesia .Acestora le voi rămâne veșnic recunoscătoare pentru că m-au învățat și mi-au fost model. Nu știu dacă m-am ridicat la nivelul așteptărilor lor dar, cel puțin, știu că am încercat.
Cred că nicio meserie sau profesie nu se poate face decât cu pasiune.
DJ
mă bucur că am putut fi explicit! Nu prea îmi stă în fire să aduc laudtium, prefer să mă comport ca atare faţă de cine cred că merită.
Orice meserie se face fără pasiune. Vedem în jurul nostru exemple nenumărate. Cred că ai vrut să spui că nicio meserie nu se poate face bine/foarte bine fără pasiune.
Cred că nu era suficient doar să ai profesori-exemplu. Contează în mod covîrşitor aluatul din care ai fost zamislită. Sunt convins că ai fi fost la fel de bună profesionistă şi dacă erai măturător sau preşedinte. Este în firea ta să fii aşa!
Raho,
Mă uimești !
Am avut o profesoară de matematică, doamna Drâmbă, la liceul Dimitrie Cantemir din București care a pierdut o oră explicându-ne despre un măturător care își făcea meseria profesionist.
Da, contează și aluatul, cum spui tu, sau, ca într-o pildă a lui Isus, pământul unde cade sămânța .
DJ
draga mea, eu respect OM-ul, nu meseria pe care o practică. Viaţa este dură şi unii dintre noi nu au avut şansa de a-şi urma visele, dezvolta aptitudinile etc. Orice meserie este înnobilată de valoarea intrinsecă a celui care o practică. Românul spune, genial, că omul sfinţeşte locul. Eu extrapolez şi spun că omul sfinţeşte orice atinge cu pasiune, dragoste, respect, cinste, mîndrie. Nu cred că există meserii urîte, ci doar oameni cu suflete urîte.