Toată lumea ştie sau cel puţin bănuieşte că adresele ofiţerilor Armatei Române sunt considerate secrete militare. De aceea, am rămas uluit când am citit pe blogul de aici cum un căpitan(r) de armată a primit acasă o scrisoare de la Mircea Geoană prin care era invitat să-l voteze pe el, în detrimentul celorlalţi contracandidaţi. Citiţi şi cruciţi-vă! “Prostănacul” vorbeşte de onoare(el care a refuzat 4 ani să părăsească vila statului pe care o ocupa fără drept şi plătind o chirie de nimic), de tatăl său, Ioan Geoană(recent decedat), general, şef al Apărării civile pe vreme lui Ceauşescu, suspectat că era om al Securităţii, care ordona scoaterea cu forţa a muncitorilor, elevilor şi studenţilor la acţiuni de pregătire militară.
De o lună de zile, aud din gura liderilor PSD, PNL şi ai minorităţilor naţionale numai cât de mega-super-marfă-beton-mişto este Klaus Johannis. Ajung să cred că singurul om capabil să conducă guvernul acestei ţări este el. Trec peste nefericirea pe care o simt că aparţin unei naţii, cea române, care are doar un singur individ capabil, şi ălă cu vagi origini nemţeşti, şi mă rog: ţine-l, Doamne, sănătos. Nu ne abandona până când nu o să-l vedem în capul mesei de la Palatul Victoria, pe Santa Klaus Johannis.
Şi, când credeam că le-am auzit pe toate, am mai apărut ceva. După consultarea premierului desemnat cu reprezentanţii celor trei grupuri parlamentare, nu-mi venea să cred ce idioţenie a ieşit din gura lui Varujan Pambuccian.
“Liviu Negoiţă ca premier desemnat este o propunere greu de refuzat. Eu locuiesc în Sectorul 3 şi l-am votat pentru primărie de două ori. Dar noi îl susţinem pe Klaus Johannis”.
Găsiţi ceva logic în această încăpăţânare măgărească. Ori e ca ei, ori nu e. Politica înseamnă negociere, dar aceste partide au dorinţele lor definitive. De fapt, liderii PSD şi PNL nici măcar nu au catadicsit să-şi trimită portarii şi şoferii la consultări, măcar aşa la mişto, din lipsă de Johannis.
Eu, recunosc, nu mai rezist să aud zi de zi, zi de zi, acelaşi nume de salvator de patrie. Mă mai face să rezist doar gândul că după 6 decembrie, fie că iese Traian Băsescu preşedinte, oamenii vor uita acest nume. Chiar şi cei care astăzi încearcă să ni-l vândă cu forţa, pe post de Iisus Hristos. Doamne, iartă-mă!
Liviu Negoiţă este un primar foarte apropiat de "gunoierul" Silviu Prigoană
Acum 2 zile, Corina Drăgotescu l-a întrebat pe Liviu Negoiţă dacă ar accepta o eventuală propunere a preşedintelui de a forma un Guvern. Primarul Sectorului 3 nu a răspuns clar, bălmăjind-o. Corina l-a întrebat din nou, insistând să i se răspundă cu Da sau Nu. Liviu Negoiţă a dat-o iar după cireş, afirmând că el are o misiune de dus la capăt ca primar şi că desemnarea premierului este atributul constituţional al preşedintelui.
Probabil că Drăgoteasca ştia ceva, dovadă fiind insistenţa ei. De asemenea, Negoiţă nu a răspuns convingător şi în vocea lui se simţea că ascunde ceva.
De aceea, anunţul preşedintelui nu m-a luat prin surprindere. În schimb, lătrăii de la Antene şi Realitatea nu pre ştiau ce să spună că nu aveau hârdaiele cu lături pregătite, aşa că afirmau doar că este cel mai bun primar, că e gospodar dar nu-l susţin. Până şi o moderatoare şi-a ieşit din pepeni şi a exclamat: “Spuneţi toţi că este un om de ispravă, dar ziceţi că nu-l votaţi”.
Apoi, au fost aduşi în viteză Ciuvică şi alţii ca el ca să-l împroaşte şi pe ăsta cu noroi. Până în seară, gurile maro ale lătrăilor se vor documenta, vor primi indicaţiile necesare şi îl vor umple de scuipaţi şi pe Liviu Negoiţă.
Discursul din Parlament al premierului desemnat şi picat, Lucian Croitoru, a fost un zbieret de alarmă adresat politicienilor, jurnaliştilor, analiştilor, sindicaliştilor, patronatelor şi chibiţilor de rând. Dar cine să îl analizeze în amănunt? Campania pentru alegerile prezidenţiale şi ura pentru Traian Băsescu a luat minţile la toţi. Ne certăm asupra modului în care trebuie să arate coafura , dar nu luăm în seamă faptul că trupul este în agonie. Pentru cei care au puterea să citească şi altceva în afară de sondaje şi mahalagisme adresate candidaţilor, am să încerc să dezvolt aici principalele teme cuprinse în discursul lui Croitoru.
Crin Antonescu s-a retras, ieri, pe scările Parlamentului, ferit de ochii curioşilor, pentru a discuta câteva minute cu asistentul său.
Ultimul sondaj de lucru, făcut 100% cu bună credinţă, comandat de un staff de campanie cu scopul de a vedea unde i se situează candidatul şi nu pentru a fi dat publicităţii, arată următoarele date în ceea ce priveşte opţiunea actuală a populaţiei:
Traian Băsescu – 33%-34%
Mircea Geoană – 22%-24%
Crin Antonescu-22%-24%
Sondajul mi-a fost deconspirat verbal de o persoană foarte apropiată unuia dintre candidaţii la Preşedinţie(altul decât Băsescu). Sondajul a fost efectuat de două institute în acelaşi timp, pe eşantioane şi cu metode de lucru diferite, întrebările au vizat doar cei trei candidaţi, Geoană şi Antonescu sunt aproape la egalitate(e marja de eroare +/-2%), Crin Antonescu depăşeşte procentajul PNL(adică este votat şi de simpatizanţi ai altor partide în proporţie de aproximativ +4%) în timp ce Mircea Geoană se situează sub procentajul PSD(adică nu este votat de toţi susţinătorii partidului, aproximativ -6%), nu sunt tendinţe de modificare a actualei intenţii de vot, ci de consolidare a simpatiei electoratului. Singurele schimbări majore ar mai putea apărea în săptămâna de dinaintea votului ca urmare a unor evenimente exogene, cum ar fi dezvăluiri senzaţionale în mass-media, sau în urma unor confruntări directe, televizate, între candidaţi.
Concluzia: Mircea Geoană şi Crin Antonescu au şanse egale să intre în turul doi, alături de Traian Băsescu. Candidatului i s-a recomandat să atace mai agresiv contracandidatul direct şi nu pe Traian Băsescu. Din nefericire(pentru el) candidatul pentru care s-a efectuat sondajul refuză deocamdată, spre disperarea staff-ului său de campanie, să ţină seama de această recomandare.
PS: Noţiunea “staff” defineşte aici un număr foarte, foarte restrâns de oameni.
Traian Băsescu şi-a serbat, miercuri seara, ziua de naştere alături de soţia sa, Maria, şi de cele două fete ale lor, Elena şi Ioana, în micuţul restaurant Uptown, situat pe strada Rabat nr. 2, din Bucureşti. Preşedintele a avut, ieri, o zi grea, cu multe întâlniri electorale prin judeţele Teleorman şi Argeş. Frigul, ploaia, precum şi discursurile susţinute cu voce tare, au accentuat un început de viroză respiratorie a lui Traian Băsescu. Ajuns la Cotroceni pe seară, el a avut o întâlnire cu liderii crescătorilor din animale, la finalul căreia, cu glas răguşit, a susţinut o conferinţă de presă. În jurul orei 21:30, Traian Băsescu a părăsit Palatul Cotroceni şi a plecat la o întâlnire cu familia.
Maria, Traian, Elena şi Ioana
În acelaşi timp, la sediul din strada Lipscani, Băsescu era aşteptat de echipa sa de campanie, precum şi de Elena Udrea şi Dorel Onaca. Ei pregătiseră un tort din ciocolată, cu o glazură portocaliu, pe care scria “La mulţi ani!” dar şi “58%”. Simbolul sugera atât vârsta pe care şeful statului a împlinit-o pe 4 noiembrie, cât şi un procent care i-ar aduce câştigarea alegerilor prezidenţiale. Preşedintele nu a ajuns, însă, la sediul de campanie, astfel că staff-ul său a gustat din tort în lipsa sărbătoritului. El a preferat să stea împreună cu fiinţele cele mai dragi lui.
În jurul miezului nopţii, familia Băsescu a părăsit restaurantul Uptown.
Unul dintre rândaşii lui Voiculescu caută soluţii prin care să ferească telespectatorii de viruşi informaţionali de origine porcină. Posesorul unui blog anti-Băsescu şi al unei gramatici anti-limba română, Iosif Buble şi-a pus, azi, în Parlament, botniţă.
Mircea Geoană a întârziat 45 de minute la şedinţa Parlamentului, pe care o prezida ca preşedinte al Senatului, timp în care a fost aşteptat de sute de parlamentari, jurnalişti şi membri ai Cabinetului Croitoru
PSD, PNL, UDMR şi celelalte minorităţi au obţinut, azi, o tristă victorie. Guvernul Croitoru nu a primit învestirea Parlamentului, scor final: 250 împotrivă, 189 pentru şi o abţinere. Aplauzele care s-au auzit în sală după ce Mircea Geoană a anunţat rezultatul votului au fost anemice şi aproape ruşinate, dovedind că în adâncul ruinelor sufletului lor unii parlamentari aveau o umbră de regret. Discursul prin care Lucian Croitoru cerea învestirea a fost coerent, aplicat, sincer, cu date, explicaţii, atenţionări, profesionist şi apolitic, dar mai ales conţinea un mesaj socio-economic înfricoşător.
Adrian Năstase a venit şi el pe ultima sută de metri
El a avertizat că ţara va cădea în colaps dacă nu se fac rapid reforme în domeniul bugetar(pensii, salarii, reducere de personal la stat) şi fiscal. Expunerea prezentată în faţa Parlamentului de premierul desemnat de către preşedintele Traian Băsescu trebuia să producă frisoane pe şira spinării fiecărui deputat sau senator, grăbind un vot “pentru”. Situaţia economico-socială a ţării nu permite în acest moment să se meargă la nesfârşit într-un joc politic de tip “care pe care”. Din nefericire, cârdăşia PSD, PNL, UDMR împiedică România de a avea la această oră un guvern legitim, capabil să elaboreze proiectul de buget pe 2010 precum şi legile convenite în acordul cu FMI, BM şi CE.
Azi, la Parlament, am trăit un moment poetic. Premierul desemnat, dar şi zburat de trista adunătură, Lucian Croitoru, a răspuns cu versuri bine alese mojiciilor şi jignirilor pe care i le aduseseră Crin Antonescu şi Varujan Vosganina(PNL-iştii care mă înjură pe aici îmi pot spune dacă aceasta este altfel de campania, de bun simţ, cu care se lăuda Antonescu?)
Iată ce i-a răspuns Croitoru lui Antonescu:
“Am şi eu două referiri la unele remarci pe care le-au făcut doi dintre colegii dumneavoastră. În legătură cu mine s-a vorbit de nesimţire politică. Şi pentru că mă gândesc că şi fiica mea urmăreşte la televizor această şedinţă a Parlamentului s-ar putea întreba în ce sens este tatăl ei nesimţit politic. Nu am nesimţire politică, nu acesta este motivul pentru care am venit în faţa Parlamentului ci pentru ca am simţirea financiară pe care am încercat să v-o descriu în detaliu. Am fost întrebat ce caut aici. Nu cred că cineva din Parlament trebuie să mă întrebe ce caut aici. Urmez procedurile constituţionale şi am venit să îmi fac datoria. Mi s-a încredinţat de preşedintele României acest mandat şi am înţeles să îl duc la cap. Am văzut că s-a apelat aici de multe ori la religie, la versuri. Am să-i spun şi eu domnului Crin Antonescu pentru care am tot respectul, recitând din Blaga.
“Pelerini prin Indii sînt.
Ei trec rîuri, codri, munte,
Şi se fac ei înşişi punte,
cînd o ţin spre locul sfînt
Pelerini prin văi, prin mit,
La Benares, la Madura,
Îşi întind în praf făptura.
Gândul lor e dovedit.
Omul nu-i decît măsura
unui drum de împlinit.
(Lucian Blaga/Pelerinii-n.a.)
De aceea sunt astăzi aici“, a mai spus Lucian Croitoru, cu tâlc. Nu ştiu dacă a înţeles şi Mircea Geoană.
Vineri, eram la Bruxelles când un coleg din ţară m-a sunat ca să-mi spună că Emil Boc a fost la Etno TV şi a povestit cum a învăţat el să fie responsabil, păscând gâştele. În primul moment, i-am zis respectivului că nu îl cred, că este răutăcios şi că răstălmăceşte cuvintele premierului demis. Pentru a înlătura neîncrederea mea, colegul mi-a trimis pe email link-ul unde puteam vedea imaginile respective. Probabil că de atunci şi până în prezent imaginile au fost văzute de multă lume, au fost comenatrii sau drepturi la replică pe această temă, dar eu îmi permit să revin asupra subiectului pentru că, sincer, încă nu îmi revin din uluială.
Când Boc a fost instalat premier, l-am privit cu speranţă. În urma primelor sale acţiuni incoerente şi nefireşti, am încercat să-l tratez cu îngăduinţă. Dar, odată cu trecerea timpului, am devenit circumspect asupra capacităţii sale de a gestiona treburile ţării, ajungând până azi, când îl critic sever. Din cauza schimbării percepţiei mele de-a lungul celor 10 luni de guvernare Boc, am fost umplut de scuipaţii adulatorilor galbeni, roşii şi portocalii, susţinîtori ai principalelor partide politice, când unii, când alţii, acuzându-mă de partizanat.
Acum, pot afirma fără nicio umbră de îndoială: Emil Boc este iresponsabil. Sau mai exact, responsabilitatea sa se ridică la nivelul genunchiului gâştelor pe care le ducea la păscut când era mic.
A-ţi exibiţiona mediatic trăirile (rămase) puerile înaintea unei întrevederi cruciale cu reprezentanţii organismelor care finanţează deficitul ţării, este un act de iresponsabilitate. În loc să îşi strângă în jurul său consilierii pe probleme economice şi sociale, miniştrii, să se uite pe documente, să facă o strategie de abordare a discuţiilor cu reprezentanţii FMI, BM şi CE, Emil Boc ne povesteşte la o televiziune manelistică cum se ducea el în copilăriei cu gâştele la gârlă.
Este de înţeles de ce păsările intrau prin iarba vecinilor. Şeful cârdului era gâscanul-alfa, care îl domina psihic şi intelectual pe micul Boc.
