Feeds:
Articole
Comentarii

Imagine

După ce şi-a anunţat demisia din fruntea Senatului, Crin s-a aşezat în sală, nu a mai mers la prezidiu. O fotografie surprinsă de Andreea Alexandru de la MEDIAFAX este foarte sugestivă. Nervii i-au luat-o înaintea minţii! În două săptămîni, Antonescu a pierdut totul. Puterea Executivă(atît cît îi mai lăsase Ponta din ea) şi puterea politică(din preşedinte al Senatului şi al doilea om în stat, cu birou, secretare, expunere mediatică etc)a rămas un simplu senator. În plus, aude din ce în ce mai acut hîrjiitul tocilei care ascute hangerele, în PNL. Nu s-a văzut la TV, dar imediat după ce a anunţat că demisionează, fostul ministru al Sănătăţii(propus la Finanţe) s-a dus la el cu o falcă-n cer şi una-n pămînt. Ce i-a reproşat acesta? “Ce să fie? Un fleac. Ne-ai ciuruit!”.

Pe de altă parte, anunţarea demisiei în acel moment poate fi speculată politic. Atenţia întregii opinii publice era aţintită spre şedinţa Parlamentului. Taberele strigau “Demisia”, fiecare cerîndu-i-o altei persoane. Antonescu şi-a dat-o, în aplauzele parlamentarilor Puterii. Ponta, nu, în huiduielile Opoziţiei. Ce o să înţeleagă electoratul USL? Pe cine va aprecia după această mişcare? Cine-i mai bărbat şi cine-i mai deştept? Numai timpul o va dovedi şi adevăratele sondaje de opinie.

Cînd Crin Antonescu a ieşit din sala de şedinţă, eram acolo. Jurnaliştii l-au înconjurat dorind să-i smulgă o declaraţie. El era împietrit, desfigurat, mai galben la faţă decît glodul de ceară. “Vreau să trec!”, a răspuns el noianul de întrebări adresate de nişte jurnalişti turbaţi şi din ce în ce mai mulţi, veniţi în meserie peste noapte, din stradă. Avalanşa de întrebări a continuat imperturbabilă. “Lăsaţi-mă să trec!”, a îngăimat Crin, livid, cu lehamite şi glas sfîrşit. Marea de microfoane, camere, reportofoane şi trupuri s-a despicat sub un toiag biblic imaginar, şi într-o tăcere lăsată ca prin farmec. “Fiarele” presei au simţit şi ele tulburarea profundă a celui care, cu o oră, două, în urmă, le răspunsese jovial la toate întrebările. 

Antonescu a trecut şi dus a fost! S-a pierdut în profunzimea unui hol imens care leagă Camera Deputaţilor de Senat. Altădată, lingăii partidului se strîngeau în jurul său ca muştele la…stup. Acum, fostul şef al USL, fostul preşedinte al Senatului, dar încă actualul şef al PNL, nu mai era însoţit nici măcar de zgomotul paşilor reverberat între pereţii de marmură. Glorie şi decădere!
Fotografia de mai sus, chipul său livid şi imposibilitatea de a îngăima două vorbe jurnaliştilor m-au făcut să cred că Crin Antonescu nu şi-a premeditat mişcarea. Ulterior, Cristina Pocora mi-a confirmat asta. Am înţeles că Crin a fost din nou, şi din nou, şi din nou victima propriei isterii. Izbucnirile necontrolate, erupţiile de orgoliu, istericalele androgene l-au costat enorm. A aflat şie el asta. Ieri. A cîta oară?

În zilele următoare vom afla dacă Antonescu poate să treacă peste toate acestea şi să revină. Un om puternic, care se vrea conducător de ţară, trebuie să aibă combustia necesară de a reveni şi de a controla PNL cu mînă de fier, adică să fie iarăşi ce-a fost, ba mai mult decît atît, ca să-l parafrazez pe Petru Rareş. Acum, omul şi liderul politic Crin Antonescu se află la o răscruce a existenţei sale. Sper că a aflat şi el asta, aşa cum şi noi vrem să aflăm dacă va alege drumul cel bun. Prima oară!


Imagine

Azi, pe la 15,30, zappam! La RTV şi Antena3 nu mai pot privi de mult şi de…silă! Fac o paranteză! Mă întîlnesc, zilnic, cu jurnalişti şi cameramani care lucrează la aceste oficine. Toţi îmi spun că sunt scîrbiţi de ceea ce se întîmplă şi ce li se cere să facă, dar nu pot zice ceva pentru că sunt daţi afară şi nu au unde să se ducă. Iar pe liderii politici pe care, obligaţi de şefi, îi tămîiază azi, îi urăsc sincer şi mult mai mult decît pe Băsescu sau pe ceilalţi politicieni! De aceea, chiar fac un apel cu această ocazie, să nu se confunde jurnaliştii simpli, care-şi fac treaba în mod corect şi pe bani puţini, cu otrepele plătite gras, care sunt moderatori sau analişti. Închid paranteza.

Cum zappam eu aşa, ajung şi la RTV. Televiziune de ştiri. Ţara are un guvern dezintegrat şi alianţa aflată la putere traversează un scandal imens. Populaţia abia supravieţuieşte, banii ţării sunt risipiţi în patru zări, clientelei politice, sportivii de la Olimpiada de iarnă sunt eliminaţi că nu au echipament, alţii dezertează la adversari, bătrînii mor la cozi, corupţii sunt trataţi cu sfioşenie, facturile la utilităţi au crescut ca Făt-Frumos, drumurile deszăpezite de Dumnezeu s-au umplut de gropi, ce să mai spun, peste tot e un dezastru! Ce prezintă televiziunea de ştiri “oficială”? O temă arzătoare pentru poporul român. O ţingăncuşă a fost răpidă de Ahmed Fermecătoru! Vizionare plăcută, popor atrofiat!


Imagine

Aveam un pui de pisică. I-am zis Sisi, gîndind că va veni la mine şi atunci cînd aş fi strigat: Pis! Pis!Pis! Atît m-a dus mintea! Frumoasă, drăgăstoasă, jucăuşa. Am iubit-o mult şi cred că o mai iubesc şi azi. O credeam deşteaptă, dar timpul m-a făcut să aflu că nu era chiar aşa. Pe stradă sunt vreo 5 cîini maidanezi, iar pe doi dintre ei i-am crescut de mici. Mă ascultă, aleargă spre mine cînd mă văd, sunt ca şi ai mei. Odată cu apariţia Sisinei în viaţa mea, au devenit geloşi. Cînd ieşeam în faţa porţii să le dau mîncare sau să mă joc cu ei, Sisi stătea printre picioarele mele şi privea dulăii sfidător. Maidanezi se uitau la ea fix şi îi simţeam încordaţi. Doar prezenţa mea îii oprea să n-o sfîşie. Scena se repeta mereu. Cînd ieşeam la poartă, Sisi venea repede şi ea, jucîndu-se periculos. Cu coada ridicată şi privirea şmecheroasă, se uita superior la dulăi. Eu vorbeam cu ea între patru ochi şi îi spuneam să nu îndrăznească să părăsească teritoriul curţii că e în primejdie.

Timpul a trecut şi, astă-toamnă, cînd abia se lăsase întunericul, mă relaxam pe terasă. Deodată, din mijlocul drumului, au răzbătut pînă la mine un miorlăit disperat şi o mîrîială feroce. Am fugit cît am putut de repede, dar era prea tîrziu. Cînd m-au văzut, cîinii au fugit care-ncotro vinovaţi, iar Sisi zăcea în mijlocul drumului plină de sînge. O sfîrtecaseră! În acea noapte a şi murit. Biata Sisi căzuse victimă proprie-i superficialităţ, a fandoselii şi a prea-marii încrederi în forţele proprii.

Cînd Antonescu a ieşit cu Johannis la televizor, am fost printre puţinii care nu au considerat mişcarea ca fiind una de şah sau genială. Plin de sine, îmbătat de laude după ce inteligenţa i-a fost tămîiată de analişti, colegi de partid, jurnalişti şi chiar duşmani politici, Crin se plimba cu coada pe sus pe sub ochii urîcioşi ai PSD-ului, savurînd drogat mîrîielile molcome ale acestuia. “Sigur că Johannis e un cîştig pentru Guvern!” Sigur că îl vrem vicepremier!”. spunea fiara ce părea adormită. Azi, mişcarea făcută de Ponta(Daniel Constantin, vicepremier), l-a găsit total nepregătit pe sărmanul Antonescu, anesteziat de dulceaţa prea-plinului de el. Iar şleahta de securisto-comunişti l-a sfîrtecat, lăsîndu-l în praful drumului. Şi ăsta e doar începutul. Fie că va accepta propunerea USD, fie că nu, liderul PNL are numai de pierdut. Prea mîndru şi sigur de el, narcisischoolic, acesta nu a pus mare preţ pe setea de sînge şi viclenia balaurului ce părea adormit.

După Sisi voi lăcrima mereu. După Crin Antonescu, niciodată!


Urmăritorilor acestui blog, prieteni, neprieteni şi…indifernţi, le urez să aibă parte de tot binele pe care şi-l doresc!

La mulţi ani!

® Un dar cinic


Image      Explozia din blocul amplasat în centrul oraşului Călăraşi a cauzat decesul unei persoane, rănirea altor şase şi distrugerea parţială a câtorva apartamente. Acum, când scriu aceste rînduri, în România au loc incendii, accidente rutiere sau alte evenimente nefericite care se soldeazâ cu mult mai multe victime şi pagube materiale. Atunci, de ce se face atîta tam-tam cu privire la explozia dintr-o scară de bloc din Călăraşi? Păi, ai să vedem cine sunt beneficiarii acestei mediatizări excesive:

1. Televiziunile, de sărbători, duc lipsă de subiecte. Forfota din magazine, ce şi cum să bei şi să mănînci de sărbători, cîţi îmbuibaţi fără măsură şi beţivi ajung la spital, horoscop, meteo sunt subiectele pe care acestea le rulează prin faţa ochilor telespectatorilor, într-un perpetuum mobile plictisitor. De aceea, un eveniment ca cel de la Călăraşi vine ca o mană cerească pentru mass-media într-un asemenea vid informaţional.

2. Unde există o mediatizare excesivă apar şi politicieni, cei care vor să profite de aceasta pentru a cîştiga voturi. În opinia mea, principalii beneficiari ai unei astfel de situaţii nefericite sunt cei care apar la TV ca să ne arate că muncesc, deşi cei care au obligaţia primară de a rezolva problema nu sunt depăşiţi de situaţie. Din nefericire, unii nu scapa şansa de a-şi face campanie electorală de pe urma unor tragedii, mai ales dacă acestea se produc în perioada sărbătorilor, adică atunci cînd românaşul este liber, stă cu mecla la TV, cu sarmaua-n buze, cu vinul de surcică în pahar şi căinează conducătorul iubit care munceşte, săracul!, pentru binele poporului chiar şi-n ziua de Crăciun. Fără cravată, cu mînecile suflecate, între două şpriţuri, guvernanţii fac celule de criză, dau declaraţii, promit ajutoare şi îşi pun masca durerii pe chip. 

Vreau să fiu bine înţeles, în plan personal şi poate chiar local, ceea ce s-a întîmplat la Călăraşi este o tragedie, dar cei chemaţi să rezolve situaţia sunt primarul şi prefectul locului, firma de gaz, asigurările, nu premierul sau bugetul statului. La nivel naţional, disipat şi nu concentrat într-o scară de bloc, se produc tragedii cu mult mai multe victime şi pagube materiale, în mod permanent. Pentru astea de ce nu se face celulă de criză? De ce nu face şeful Guvernului conferinţă de presă şi nu promite ajutoare? Simplu! Pentru că acele tragedii nu beneficiază de atenţia sporită a presei, televiziunile nu au care de reportaj la faţa locului timp de trei zile, poporanii-electori nu sunt liberi şi cu ochii-n TV, deci nu aduc voturi la alegeri.

De aceea, consider că unele întîmplări pe care ni le rezervă viaţa sunt tragedii doar pentru unii, iar pentru alţii, ”daruri”! Cinice, e drept!


Organizare de neuitat
Imagine

Azi am fost la Palatul Parlamentului unde s-a desfăşurat Forumul economic China-ECE. Nu vreau să fac referire la rezultatul discuţiilor pentru că nu vreau să distrug visele umede ale unor colegi de breaslă care au orgasme multiple de cînd au auzit că s-au semnat contracte de miliarde de dolari SUA. Nu numai că nu au înţeles că s-au semnat nişte hărtii doar cu valoare “igenică”, ci n-au înţeles măcar(şi văd pe la TV-uri) că sunt miliarde de DOLARI SUA, nu de euro. O minimă cultură economică le-ar spune că economia Chinei se raportează(încă) la USD, adică moneda SUA.

Dacă de rezultatele forumului nu doresc să vorbesc, de organizare trebuie s-o fac!. Nu vreau să folosesc epitete, ci las cititorii/privitorii să-şi facă propria impresie.

Ca să beneficiezi de o cască pentru a înţelege ce spun vorbitorii într-o limbă străină ţie, trebuia să laşi tehnicienilor un act de identitate: buletin, carte de identitate sau paşaport. În sală erau peste 500 de persoane, iar acestea au intrat în posesia căştilor pe rînd, precum au venit. În schimb, la final, participanţii au plecat deodată. E uşor de imaginat că înapoierea căştilor şi recuperarea actului de identitate lăsat gaj a fost un calvar. Dacă în dialog cu participanţii sloveni, slovaci, sîrbi, maghiari, polonezi bulgari etc. tehnicienii s-au mai descurcat, în cea cu chinezii a fost mai greu. Cine ar putea găsi imediat, în vreo treizeci de cutii cu buletine şi paşapoarte, un act de identitate al chinezului Ping Pong Tronc? În primul rînd, este greu de înţeles ce spune respectivul, fonetic fiind aproape imposibil să-i desluşeşti numele. În al doilea rînd, să afli în noianul de paşapoarte pe cel căutat e aceeaşi provocare cu căutarea acului în carul cu fîn. Să nu pierdem din vedere faptul că documentele sunt scrise predominant cu literele în care s-a exprimat Confucius. De aceea, cînd bieţii tehnicieni răspunzători de căşti au fost dovediţi de “marea galbenă” şi lumea şi-a pierdut răbdarei, participanţii au fost lăsaţi să-şi găsească singuri actele. E uşor de imaginat ce-a urmat! O bulibăşeală mare cît forumul economic! Am fost la multe summit-uri pe glob, dar să fii considerat din start un potenţial hoţ care-şi strecoară în paporniţă nişte amărîte de căşti, numai în România mi s-a întîmplat! Poate pentru că hoţul strigă hoţul!

Imagine

Pentru că organizatorii nu au oferit nici măcar o apă, o cafea sau un ceai, participanţii au fost nevoiţi să le cumpere de la un chioşculeţ care funcţionează în mod curent pe acel palier în Palatul Parlamentului. Coada din fotografie este mai expesivă decît ale mele o mie de cuvinte!

Şi, cu iertare de la dumneavoastră, mai spun că ceva similar se putea întîlni şi la WC-urile(doar) cu două cabine alocate fiecărui sex. Fotografii nu am făcut pentru că mi-ar fi fost greu să explic, la o adică, prididiţilor, de ce imortalizez o coadă de oameni cu faţa schimonosită de nevoi!

® Cei dragi


Imagine

         Newsalcoolicii sau cei care prin “pedeapsa” serviciului trebuie sã se uite mult la TV au observat cã în plan mediatic a mai apãrut o sintagmã: “cei dragi”! Dupã deci, decât, vorbim despre, efectiv şi alte ticuri lingvistice pe care le-am mai amintit anterior, iată-l şi pe acesta! 

Axa asigurări te invită să-i asiguri pe cei dragi. Eongaz îţi încălzeşte ogeacul unde stai cu cei dragi. Dormeo îţi sugerează să iei o saltea cadou de sărbători pentru cei dragi. Mai este şi o agenţie de turism(îmi scapă numele) care îţi oferă destinaţii de vis unde să pleci cu cei dragi.

Mă opresc aici, deşi exemplele pot continua, dar mă aştept ca să apară această expresie şi în jurnalele de ştiri sau în promo făcute pentru emisiuni. Cum ar fi? “Premierul şi vicepremierul, cei dragi nouă, vin azi la emisiunea lui Ics”, am putea auzi la nişte televiziuni. Sau, “Preşedintele şi Boc, cei dragi nouă, vin la emisiunea lui Igrec”, am auzi la altele.

Oriunde ar fi, oriunde aş auzi, “cei dragi” îmi sunt dragi ca sarea-n ochi!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 90 other followers